18 martie 1906

Traian Vuia își ia zborul cu primul aparat mai greu decât aerul

Caleidoscop Monica

Avion, cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor

Pe câmpul de la Montesson, lângă Paris, un liliac uriaș și ciudat se pregătea să își ia zborul. Era 18 martie 1906, când românul Traian Vuia a hotărât că venise clipa hotărâtoare: aceea de a dovedi că un aparat mai greu decât aerul aerul poate zbura, propulsat de propriul motor. La ora 3 după-amiaza, ”Vuia 1” pornea motorul și deschidea un nou capitol în istoria aviației. După ce a rulat 50 de metri pe sol, avionul, realizat dintr-un cadru de țevi de oțel, cu aripi bombate, din pânză, s-a ridicat la înălțimea de 1 metru și a zburat pe o distanță de 12 metri. Un zbor scurt pentru un avion, un salt uriaș pentru omenire.

Traian Vuia la decolare

Traian Vuia, al cărui nume a devenit pentru noi sinonim cu pionieratul în domeniul aviației, s-a născut într-o familie simplă, din zona Banatului, la 17 august, 1872. Satul natal, numit pe atunci Surducul Mic, este situat în județul Timiș și poartă azi numele celui mai celebru fiu al său - Traian Vuia. După absolvirea școlii primare din Făget și liceului din Lugoj, pleacă la Budapesta, pentru a-și continua studiile. Conform înclinațiilor și pasiunii sale pentru matematică, fizică și disciplinele tehnice, optează pentru Universitatea Politehnică, însă resursele financiare limitate nu îi permit să își finalizeze studiile aici. Se înscrie la Facultatea de Drept, având un program mai flexibil, care îi permitea și să lucreze pentru a se întreține. În 1901, i se acordă titlul de doctor în științe juridice, pentru teza ”Militarism și industrialism, regimul de statu și de contractu”.

Avionul supersonic a dovedit că orice limită poate fi depășităOmul a reușit să depășească viteza sunetului în zbor, odată cu primul avion supersonic, la comanda căruia se afla un pilot de doar 24 de ani, Chuck Yeager

Nu a renunțat niciodată la prima sa dragoste, tehnica, continuând să se ocupe pe cont propriu de acele aspecte care îl interesau în mod deosebit și anume, cele legate de zbor. După absolvire, s-a întors la Lugoj, unde a încercat să construiască ceea ce el numea ”aeroplanul - automobil”. Pentru că nu a primit niciun fel de sprijin pentru proiectul său, a decis să plece la Paris, unde spera să găsească mai multă susținere. Pe atunci - în 1902 - Parisul era considerat centrul aeronauticii mondiale.

Zbor contra vântului

Ajuns aici, Vuia a început să găsească persoane interesate de ideile lui printre cei care se ocupau de navigația aeriană cu baloane cu aer cald. Însă aceștia nu credeau că o mașinărie de zbor cu o densitate mai mare decât aerul ar putea să se ridice de la sol.

În aceste condiții, Traian Vuia l-a abordat pe profesorul Victor Tatin, un binecunoscut teoretician și experimentator, care reușise să construiască un aero-model funcțional în 1879. Cercetătorul a apreciat viziunea românului, însă a încercat să îl convingă că nu e viabilă, pentru că mijloacele tehnice ale vremii nu permiteau construirea unui motor potrivit pentru a ridica aparatul în aer. Unul din contra-argumentele lui Tatin a fost și faptul că avionul lui Vuia avea o singură elice, în timp ce toate modelele realizate până atunci aveau două. Se considera că o singură elice nu poate asigura stabilitatea necesară zborului.

Modelul original al aparatului de zbor gândit de Victor Tatin, în 1879, găzduit azi de Muzeul Aerului și Spațiului din Aeroportul Le Bourget, la nord de Paris. [sursa imagine]

Acestea au fost și motivațiile cu care Academia de Științe din Paris a respins memoriul înaintat de Vuia, în 1903, despre ”aeroplanul-automobil” pe care îl proiectase. Membrii ilustrei instituții au adăugat următorul comentariu pe marginea memoriului: ”Problema zborului cu o mașină mai grea decât aerul nu poate fi rezolvată și e doar un vis.”

În ciuda acestor opreliști, sfătuit de Coriolan Brediceanu, prietenul său din liceu, Traian Vuia și-a patentat, totuși, invenția, obținând brevetul francez în 1903.

Avionul supersonic a dovedit că orice limită poate fi depășităOmul a reușit să depășească viteza sunetului în zbor, odată cu primul avion supersonic, la comanda căruia se afla un pilot de doar 24 de ani, Chuck Yeager

Visul prinde aripi

Vuia era hotărât să își transforme visul în realitate și a început să lucreze de unul singur la construirea aparatului. Deși se confrunta cu dificultăți financiare serioase, a conceput și realizat un motor propriu, capabil să asigure forța de propulsie necesară la decolare. În 1904 a obținut brevetul britanic pentru invenția sa. Primul motor de avion din lume fusese construit de frații Wright în 1903. Al doilea, construit de Charles Manly și utilizat de profesorul Langley pentru avionul său, dăduse greș de două ori. Cel de-al treilea motor a fost cel al lui Vuia, cu o putere de 20 de cai la 450 de rotații pe minut. Poate fi admirat azi la Muzeul Aerului din Paris și o copie a sa la Muzeul Militar Central din București.

Avionul, construit cu sprijin bănesc din partea familiei, a fost botezat ”Vuia 1” și a fost finalizat la sfârșitul anului 1905. Tatin, văzând că aparatul lui Vuia nu e o utopie, a decis să îl sprijine și a construit elicea necesară, singura parte a avionului construită de altcineva. Mașinăria cântărea 195 de kilograme, avea o lungime de 5,65 metri și o anvergură a aripilor de 8,70 metri.

Avionul Vuia 1, poreclit și Liliacul, din cauza formei sale, a fost realizat de inventatorul român și cu sprijinul mentorului său, Coriolan Brediceanu, avocat și un om politic. [sursa imagine]

În timp ce își construia avionul, Vuia a primit vizite din partea unor personalitățile ale aviației precum George Besancon sau Santos-Dumont. Majoritatea erau surprinși de faptul că inventatorul optase pentru un monoplan, deoarece toate aparatele de până atunci erau biplane (aveau două rânduri de aripi). Vuia spunea că se inspirase din natură, afirmând ”Nu am văzut niciodată păsări având mai mult de două aripi”. Folosirea unei singure elice era un alt motiv de îngrijorare pentru ei, fiind convinși că astfel nu se poate asigura stabilitatea avionului.

Mai rămânea doar să găsească un loc potrivit, iar Montesson, o mică localitate de lângă Paris, îi oferea spațiul și intimitatea necesare. Experiențele au început în decembrie 1905. În această perioadă își folosea aparatul doar ca pe o mașină, fără să îi fi montat aripile. A făcut acest pas doar după ce ajuns să stăpânească foarte bine tehnica de pilotaj a mașinăriei sale. Cu aripile atașate, putea atinge viteza de 40 de km/oră, fără să folosească motorul la capacitate maximă.

Până în februarie, nimeni, cu excepția celor care îl ajutaseră direct la construcția aparatului, nu știa de încercările lui Vuia. Însă povestea a pornit să circule și tot mai mulți veneau să îl vadă, iar presa a început să publice relatări despre invenția românului.

Performanțe din zbor

La 18 martie, 1906, Traian Vuia a considerat că vremea îi oferă condiții destul de bune pentru a face pasul cel mare - în sus. La ora 3 a pornit motorul, iar după cinci minute, aparatul s-a pus în mișcare. După ce a accelerat pe o distanță de 50 de metri, ”Vuia 1” s-a desprins și a zburat la o înălțime de 1 metru, cale de 12 metri. Un vânt lateral puternic și oprirea elicei au întrerupt acest moment de glorie, dar succesul era garantat. Se dovedise fără niciun dubiu că un aparat mai greu decât aerul poate zbura, propulsat de un motor propriu. Realizarea lui a fost prezentată în numeroase publicații din Franța, Statele Unite, Anglia etc.

Zborul lui Vuia a făcut înconjurul lumii, fiind preluat și prezentat în publicațiile importante ale vremii. [sursa imagine]

Șase luni mai târziu, Santos-Dumont a reușit o performanță similară. Uneori, i se atribuie meritul de a fi reușit primul zbor autonom, pentru că încercarea lui a fost înregistrată oficial. Însă există destule dovezi care confirmă fără îndoială premiera lui Vuia. În plus, acesta a mai reușit să zboare de multe ori în lunile care au urmat: în 24 iunie, la Issy-les-Moulineaux, la 1 iulie, 5 iulie, 14 iulie, 12 august, 19 august etc.

Anul 1907 a fost tot unul la înălțime pentru Vuia. La 27 martie 1907, obținea o victorie notabilă, la mitingul aviatic unde a participat alături de  Santos-Dumont și Bleriot. Dintre toți, doar Vuia a reușit să decoleze. ”Vuia 1”, a fost urmat de ”Vuia 1 bis”, echipat cu același motor și cu ușoare îmbunătățiri și de  ”Vuia 2”, care avea un nou motor construit de inginerul francez  Leon Levavasseur. Vuia a construit și două elicoptere, în 1918 și 1922.

Amelia Earhart, o viață dedicată zboruluiAmelia Earhart, prima femeie-pilot care a zburat peste Oceanul Atlantic, a dovedit că nimic nu este imposibil atunci când crezi în visele tale

Primul model al mașinăriei zburătoare construite de Traian Vuia, restaurat, a fost expus la Muzeul Aerului din Paris, cu inscripția: ”La 18 martie 1906, cu șase luni înainte de zborul lui Santos Dumont, Vuia s-a ridicat de la sol cu acest monoplan, pe drumul de la Montesson și a zburat 12 metri, la un metru înălțime”. Replici ale revoluționarei invenții pot fi admirate la Muzeul Militar Național din București, la sediul Organizației Aviației Civile Internaționale din Montreal, Canada și la Aeroportul Internațional Timișoara, care poartă numele marelui inventator.

Referințe:

wikipedia.org ctie.monash.edu.au enciclopediaromaniei.ro

foto credittvrnews.ro

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept