11 martie 1818

Mary Shelley publică Frankenstein

Artă și cultură Monica

O provocare de speriat

Într-o după-amiază ploioasă, la Geneva, Mary Shelley își petrecea timpul cu soțul ei, poetul Percy Bysshe Shelley și cu prietenul lor, Lord Byron. Neavând televizor și fiind în căutarea unor modalități agreabile de petrecere a timpului, ce puteau să facă niște scriitori? Byron a propus ca fiecare să scrie o poveste gotică cu fantome. Perfect bărbătesc, doar că Mary a fost singura care a dus provocarea la bun sfârșit. Cu toate că va sta la baza literaturii și filmelor horror din secolul XX, cartea lui Mary Shelley, Frankenstein este mult mai complexă decât o simplă ficțiune, care să îi bântuie pe cei mai slabi de înger. Povestirea explorează teme filozofice și aruncă o provocare idealurilor romantice despre frumusețe și bunătate, ca valori înnăscute. Frankenstein sau Un Prometeu modern avea să vadă lumina tiparului la 11 martie 1818.

Beauty and the Beast

Mary Shelley avea numai 18 ani când a redactat prima variantă a poveștii lui Victor Frankenstein, tânărul savant care creează o ființă din componente colectate de la alte persoane. Creatura, blândă și inteligentă, își are calitățile ascunse în spatele unui fizic hidos, iar respingerea cu care e întâmpinată îi trezește sentimente mai puțin nobile față de semenii săi dintr-o bucată. Cartea a apărut doi ani mai târziu, fără să menționeze numele lui Mary, societatea nefiind încă pregătită complet să accepte că asemenea imaginație bogată poate fi adăpostită de un căpșor feminin. Francezii, mai libertini, au publicat a doua ediție în 1823, cu mențiunea numelui autoarei.

Shelley a călătorit prin Europa în 1814, de-a lungul fluviului Rin, în Germania, făcând o oprire la Gernsheim. Localitatea este situată la doar 17 km de Castelul Frankenstein, unde, cu două secole mai devreme, un alchimist făcea experimente dintre cele mai ciudate. Mai târziu, ea a traversat și regiunea Genevei - unde se petrece mare parte din poveste - iar subiecte precum galvanismul (stimularea electrică a mușchilor) și ocultismul erau teme predilecte de conversație în cercurile în care se învârtea. Adept al acestor idei era și iubitul ei, care avea să îi devină soț, Percy Shelley.

Frankenstein beneficiază din plin de o infuzie de elemente gotice și romantice, asortate cu embrionii literaturii science fiction. Editorul și scriitorul Brian Aldiss susține că ar trebui considerat primul roman SF adevărat pentru că, spre deosebire de scrierile anterioare care includeau elemente fantastice, personajul principal ”face o alegere conștientă” și utilizează experimentele de laborator pentru a obține rezultate care sfidează logica obișnuită. Romanul a avut o influență considerabilă în cultura populară și a stat la baza genului horror în literatură, teatru și film.

Orson Welles a difuzat la radio o piesă care a băgat lumea în speriețiRăzboiul lumilor a fost un show radiofonic atât de realist încât americanii au crezut că o invazie reală a marțienilor avea loc în timp ce ascultau

De la publicarea romanului, numele ”Frankenstein” a fost adesea folosit pentru a face referire la creatura însăși, deși este numele celui care a adus-o la viață, savantul Victor Frankenstein. Deși inversiunea poate fi considerată eronată, a devenit atât de larg acceptată încât a fost adoptată ca atare. În carte, ființa creată de Frankenstein este denumită prin termeni precum ”nefericit”, ”creatură”, ”monstru”, ”demon” sau ”acela”. Vorbind cu Victor Frankenstein, creatura se autodefinește ca ”Adam creat de tine” sau ”înger căzut”.

În spatele oricărui bărbat de succes, stă o femeie puternică

Nici Frankenstein nu face excepție. Mary Wollstonecraft Shelley era puternică, inteligentă și creativă. Deși era căsătorită cu un poet romantic celebru, și-a păstrat propria personalitate, trăind o viață la fel de palpitantă ca personajele sale. 

Fiica filozofului William Godwin și a uneia din primele militante pentru drepturile femeilor, Mary Wollstonecraft, și-a pierdut mama la doar câteva zile după naștere. Nu a avut o relație prea cordială cu mama ei vitregă, așa că a fost expediată în Scoția, să fie crescută de niște părinți adoptivi, în perioada adolescenței. La 17 ani a fugit de acasă cu poetul Shelley, care beneficia deja de o soție. Titulara s-a sinucis în 1817, iar cuplul a avut cale liberă spre căsătorie. Cum poeții și banii nu fac niciodată casă bună împreună, tinerii însurăței și-au petrecut cea mai mare parte a timpului în străinătate, fugind de creditori. Mary Shelley a adus pe lume cinci copii, dar numai unul a supraviețuit până la vârsta adultă. Mary avea doar 24 de ani când soțul ei s-a înecat, într-un accident naval. I-a continuat munca și a editat două volume din operele lui. A trăit dintr-o mică rentă furnizată de socrul ei, lordul Shelley, până când unicul fiu supraviețuitor al cuplului a ajuns la majorat, moștenind banii și titlul. Deși Mary Shelley a fost o autoare respectată, doar Frankenstein și jurnalele ei au rămas mai cunoscute publicului larg.

Hemingway dăruiește lumii o capodoperă, Bătrânul și mareaBătrânul și marea, o operă de referință a scriitorului Ernest Hemingway, distinsă cu Premiul Pulitzer, ne duce în miezul unei lupte emoționante cu viața

În ciuda celebrității pe care i-a adus-o Frankenstein, preferata ei era o altă operă de ficțiune pe care a publicat-o în 1826: The Last Man. Este primul roman care abordează ficțiunea de tip apocaliptic. Subiectul este astăzi frecvent întâlnite în producțiile de la Hollywood: o molimă ucide toți locuitorii planetei, cu o singură excepție, unicul supraviețuitor, Lionel Verney. Shelley a mai scris și romane istorice în a doua parte a carierei. În 1830, a publicat The Fortunes of Perkin Warbeck, o poveste din secolul al XV-lea, despre personajul care a emis pretenții la tronul Angliei, în timpul domniei lui Henric al VII-lea. Mary a fost un autor prolific de scrieri biografice și istorice, realizând cea mai mare parte din The Lives of the Most Eminent Literary and Scientific Men, o serie de 10 volume dintr-o colecție de 133 de volume, apărute sub denumirea The Cabinet Cyclopaedia.

Viața ca la teatru

Viața scriitoarei care a semnat Frankenstein a inspirat-o pe autoarea dramatică britanică Helen Edmundson să scrie o piesă de teatru cu numele Mary Shelley. Piesa pune reflectorul pe relația lui Mary cu tatăl său, William Godwin. ”Căutam o poveste grozavă, fantastică, pe care să o pot adapta pentru scenă” povestea Edmundson. Frankenstein părea să aibă ingredientele, dar pe măsură ce citea cartea, Helen devenea tot mai fascinată de mintea din spatele romanului. ”Eram copleșită de admirație în fața ideilor, inteligenței și curajului pe care o exprima această scriere. Cu cât înțelegeam mai bine cartea, cu atât îmi doream mai mult să scriu despre autoarea ei”.

J. K. Rowling și personajele sale vrăjiteHarry Potter, micul vrăjitor plin de curaj, bun prieten și suflet sensibil a creat o adevărată legendă în literatură și pe ecane

Dar, pe vremea când Frankenstein a apărut, romanul a fost blamat, iar criticii săi afirmau că autorul este ”bolnav în suflet și în gândire”. Cartea a atins, cu siguranță, o coardă sensibilă. Povestea era o reflectare incomodă a vremurilor, prin teme ca experimentele medicale și întrebarea înfricoșătoare despre ce se întâmplă când omul îndrăznește să se joace de-a Dumnezeu.

Referințe:

cbc.ca history.com interestingliterature.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept