7 martie 1962

prima sesiune de înregistrări radio pentru The Beatles

Caleidoscop Monica

Ticket to Ride

Primul bilet către lumea mare a muzicii, care li se deschidea în față, l-au primit cei patru de la The Beatles în 7 martie 1962. Ei înșiși foarte tineri, au înregistrat prima sesiune pentru o emisiune radio dedicată adolescenților: Teenager”s Turn - Here We Go. Purtând costume pentru prima oară, John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr au intrat în studio, unde au înregistrat trei versiuni cover ale pieselor: Dream Baby (How Long Must I Dream?), Memphis, Tennessee și Please Mister Postman. Emisiunea a fost difuzată pe BBC Light Programme, în ziua următoare. Între 7 martie 1962 și 20 mai 1965, The Beatles aveau să apară de 52 de ori în emisiuni muzicale ale BBC și de nenumărate ori în interviuri sau știri. Restul e istorie.

With a Little Help from My Friends

Una din cele mai influente trupe ale secolului XX, The Beatles, pornită de la prietenia unor tineri englezi, va croi, în numai 8 ani, un nou drum în muzică. În 1957, John Lennon, liderul unei trupe numite The Quarry Men, i-a fost prezentat lui Paul McCartney. Impresionat de abilitatea lui Paul de a mânui chitara, John îl invită să i se alăture în The Quarry Men. Ca să nu vină cu mâna goală, McCartney îi recomandă lui Lennon un prieten vechi, pe George Harrison. La început John nici nu vrea să audă de acest puștiulică de numai 14 ani, dar, într-un final, acceptă să participe la o audiție, iar George îl convinge și intră în trupă imediat după împlinirea vârstei de 15 ani.

Grupul și-a mai căutat o vreme identitatea, schimbând mai multe nume, printre care: Johnny and The Moondogs, The Silver Beatles și, în fine, The Beatles. Nu doar numele, ci și membrii s-au mai schimbat în primii ani: prietenul cel mai bun al lui John, basistul Stuart Sutcliffe, decedat în 1962 și tobarul Pete Best, care a fost înlocuit cu Ringo Starr. În 1960, The Beatles pleacă pentru o serie de concerte în Germania, la Hamburg. Visau ca turneul să le aducă celebritatea, dar le-a adus cluburi dubioase, nopți pierdute, aranjamente de cazare îndoielnice și admiratoare la fel. Într-o noapte, au fost chiar nevoiți să doarmă în spatele unui ecran dintr-un cinematograf. Au câștigat experiența aparițiilor live și cam atât, pentru că banii promiși nu au mai ajuns la ei.

Rock&Roll Hall of Fame, locul unde muzica aduce oamenii împreunăRock & Roll Hall of Fame e un spațiu dedicat muzicii și idolilor pe care aceasta îi produce, dar și un loc al înțelegerii universale prin artă.

În 1961, Brian Epstein, a cărui familie deținea magazinul de muzică NEMS, a început să audă despre o trupă, numită The Beatles, care înregistrase piesa My Bonnie și care nu suna prea rău. Brian a comandat câteva discuri pentru magazin și, spre surpriza lui, s-au vândut ca pâinea caldă. A decis să îi vadă pe băieți în acțiune și a mers în clubul The Cavern, unde aceștia cântau. Deși pe acea vreme, orașul Liverpool era plin de tinere talente în căutarea celebrității, această trupă era ceva cu totul diferit, aveau o charismă irezistibilă. În ianuarie 1962, Brian era deja managerul oficial al băieților, i-a convins să se îmbrace în costume, care, asortate cu frezele deja consacrate, promovau o imagine total diferită față de concurență.

Înregistrarea trupei din același an, Love Me Do, a intrat în topurile britanice, iar în anul următor, piesa She Loves You a fost cel mai mare hit din istoria țării. Farmecul și talentul lor au creat ”Beatlemania”. Turneul din Statele Unite, în 1964 a avut proporțiile unui fenomen de masă: toate concertele au fost sold-out și apariția lor declanșa isterii colective. Filmele A Hard Day”s Night (1964) și Help! (1965) au surprins umorul și exuberanța celor patru, în timp ce hiturile veneau pe bandă rulantă. În 1964, ei au ocupat primele 5 poziții ale topului Hot 100 din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetată în istoria muzicii. Din 1965, au apărut albumele considerate cele mai rafinate de criticii muzicali: Rubber Soul (1965), Revolver (1966), Sgt. Pepper”s Lonely Hearts Club Band (1967), The Beatles (sau White Album, 1968) și Abbey Road (1969). Piese precum Yesterday, Hey Jude, Penny Lane, With a Little Help from My Friends, Norwegian Wood (This Bird Has Flown), Day Tripper, Come Together, sunt fedonate de generații. Chiar dacă membrii trupei au ales drumuri separate în anii 1970, legenda lor a mers mai departe.

Imagine, o piesa - simbol a lui John Lennon duce peste timp un mesaj de pace și iubireJohn Lennon, un visător incurabil, și-a folost talentul pentru a ajuta copiii mai puțin norocoși din New York, donându-le banii obținuți în urma concertului de la Madison Sqaure Garden

Strawberry Fields Forever

Viața a fost adesea sursa lor de inspirația, așa cum s-a întâmplat în cazul piesei Strawberry Fields Forever. Abandonat de părinți la vârsta de 5 ani, Lennon a fost crescut de unchiul și mătușa lui, Mimi și George Smith, în Woolton. Unul din locurile pe care le explora cu mare plăcere în copilărie era orfelinatul învecinat, înființat de Armata Salvării și numit Strawberry Fields. McCartney își amintește că, în povestirile lui John, acest loc apărea ca un fel de grădină secretă. Avea un gard peste care se putea sări ușor și nu era deloc îngrijită, așa că era ușor să te ascunzi pe acolo. Lennon a scris piesa, fiind într-o dispoziție melancolică, în perioada când filma în Spania pelicula How I Won the War.

Strawberry Fields Forever nu este singura piesă Beatles botezată după un loc real. Prima reședință a familiei lui Lennon din Liverpool era situată lângă Penny Lane. Însă Strawberry Fields poate fi singura piesă care are un loc botezat după ea: o secțiune din Central Park, New York, denumită așa în memoria lui John Lennon.

Și aventurile din viața reală erau transpuse pe note de cei patru ”fantastici” (”The fab four”). Michelle, de exemplu, a fost inspirată de tehnica specială utilizată de Paul pentru a atrage atenția fetelor la petreceri. McCartney a dezvăluit că el și Harrison, ”băieți din clasa muncitoare”, se simțeau cam stânjeniți la petrecerile cu ștaif unde îi ducea Lennon. Acesta era cu câțiva ani mai mare și frecventa un mediu mai boem, fiind elev la un liceu de arte. Ca să nu se piardă cu firea, Paul obișnuia să se îmbrace în negru și să stea într-un colț, cântând la chitară și cu vocea, într-o franceză inventată. Spera astfel că doar-doar va stârni interesul vreunei Juliete cu ambiții culturale. Se pare că metoda nu a prea dat roade, însă Lennon i-a sugerat că ar putea dobândi ceva foloase din franceza lui, dacă ar folosi-o pentru o piesă. Așa că, Michelle, ma belle a ieșit really well.

Come together

The Beatles au creat un fenomen global, care a adus, cu adevărat, oamenii împreună, în lumea muzicii. Însă drumul unei piese, oricât de celebre, începe în mintea compozitorului, în cele mai neașteptate momente. Așa a fost și cazul celebrei Yesterday, care l-a sedus până și pe Vladimir Putin, care a afirmat că e piesa lui preferată din repertoriul The Beatles. Inspirația l-a vizitat pe Paul McCartney dis-de-dimineață, înainte de micul dejun. Cum piesa îi suna deja în cap și nu reușea să găsească cuvintele potrivite pe stomacul gol, a repetat într-una, învârtindu-se prin casă: omletă, omletă (”scrambled eggs... baby, I love scrambled eggs”) ca să nu uite linia melodică.

Ca o dovadă suplimentară că toată lumea îi iubește stă și celebrul Sean Connery. Acesta a fost nevoit ca, în calitate de Agent 007, să exprime o părere mai puțin măgulitoare la adresa trupei. În filmul din 1964, Goldfinger, în timp ce gustă dintr-o cupă de Dom Perignon, care nu avea temperatura optimă, personajul spune: ”Pur și simplu, nu e pregătit cum trebuie... ca și cum ai asculta The Beatles fără să ai urechile acoperite”. Însă părerile lui James Bond, mai insensibil la partea artistică a vieții, nu coincid cu cele ale lui Sean Connery. Ca să își dovedească adevăratele preferințe muzicale, actorul a colaborat cu producătorul George Martin, în 1988, la realizarea retrospectivei The Beatles, alături de Robin Williams, Goldie Hawn și alte vedete.

Eric Clapton, singurul muzician cu trei locuri în Rock and Roll Hall of FameEric Clapton, de la cântăreț ambulant pe străzile londoneze, la 18 premii Grammy, de la Layla la Tears in Heaven, un drum până la stele și înapoi pe scenă

Help!

Formul de discuții de pe Wikipedia a fost marcat ani de zile de o întrebare mică, dar hotărâtă: se scrie the Beatles sau The Beatles? Partizanii literelor mici își susțin punctul de vedere cu scrisori olografe semnate de John Lennon, unde apare ”t” în denumirea band-ului, în timp ce adepții lui ”T” aduc ca argumente practica în domeniul logo-urilor și ortografia numelui de pe site-ul oficial al trupei. Nici Paul McCartney nici Ringo Starr nu se arată dornici să se avânte în discuție, dar, dacă sunteți interesați, pagina de dezbateri e încă deschisă.

Peste toate controversele, însă, numele lor va rămâne scris cu majuscule în istoria muzicii: THE BEATLES FOREVER.

Referințe:

infoplease.com mentalfloss.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept