09 martie 1562
Sărutul în public este interzis la Napoli
Un amore grande
Într-o țară a pasiunii precum Italia, dragostea se respiră odată cu aerul, așa că decizia luată de autoritățile din Napoli, la 9 martie 1562 e cel puțin surprinzătoare. Pupăcioșii care nu se puteau abține să își demonstreze sentimentele cu martori de față, își riscau viața, la propriu. Sărutul în public era considerat infracțiune și pedepsit cu moartea. Se pare, însă, că există o explicație logică în spatele unei hotărâri atât de severe, italienii nefiind ei oamenii care să pună piedici în calea iubirii. Sărutul devenise mai mult o problemă de sănătate publică, decât una amoroasă, deoarece ciuma se răspândea ca focul în întreaga Europă. Măsuri extreme erau luate pentru a stopa molima, iar sărutul era văzut ca o modalitate de transmitere a maladiei. De-a lungul istoriei, multe legi stranii au încercat să reglementeze manifestările de afecțiune ale oamenilor.
Sărutul - de la interacțiune la infracțiune
La 16 iulie 1439, regele Henric al VI-lea interzisese sărutul în Anglia, se pare că din aceleași motive. Caracterul mai rece al insularilor și distanța de continent i-au ferit mai bine de boală decât interdicțiile. Nu se știe cât de mult și cât de mulți au respectat ordinul, mai ales că regele însuși, poate ca o consecință a suferințelor provocate îndrăgostiților și-a pierdut mințile, sfârșindu-și zilele în Turnul Londrei. În final, Eros se dovedește mai puternic decât Marte.
Fără să învețe din greșelile înaintașilor, legiuitorii au continuat să lupte cu sărutul, în loc să se ocupe de problemele importante, iar asta până în zilele noastre. În 1910, Franța a interzis sărutul pe căile ferate, motivând că acesta poate cauza întârzieri. Poate și faptul că au lucrat la îmbunătățirea tehnicii să fi prelungit sărutul în asemenea măsură încât să dea peste cap mersul trenurilor. În 1982, Parlamentul iranian a pus „sărutul de plăcere” pe lista faptelor imorale situate în afara legii. Nu reiese limpede unde este încadrat „sărutul ca obligație” și dacă există o variantă profesională și una personală.
Manal al-Sharif, o luptătoare pentru drepturile femeilor din Arabia SaudităDeși considerăm egalitatea între sexe ceva normal, mai există regiuni ale lumii în care femeile trebuie să lupte pentru drepturi care pot părea banale, precum acela de a conduce o mașinăD
În 1991, studenții de la Universitatea din Beijing, China, au primit interdicție la sărut, ținut de mână, îmbrățișări, șoptit sau întruniri ilegale. Ne consolăm cu gândul că decizia face parte din efortul global de a opri suprapopularea planetei. Nu mai departe de anul de grație 2003, la Moscova s-a luat în calcul propunerea de a interzice sărutul în spații publice, interdicție care ar fi vizat inclusiv cuplurile căsătorite. Rebelii ar fi fost sancționați cu amendă și chiar zile de închisoare. S-a dovedit că Moscova nu crede în lacrimi, dar crede în pupici, așa că populația orașului s-a mobilizat într-o acțiune colectivă de distribuire gratuită de săruturi pe stradă, iar autoritățile au fost nevoite să cedeze, riscând altfel o escaladare a afecțiunii cu urmări nebănuite.
Toată lumea o face. Sau nu?
Răspunsul poate fi surprinzător. Sărutul nu e un obicei universal acceptat nici chiar astăzi, existând încă anumite culturi care nu îl digeră. Se estimează că un procent de 10% din populația globului nu practică acest exercițiu de afecțiune. Înainte de a lua contact cu culturile vestice, de exemplu, sărutul era complet necunoscut somalezilor, populației Lepcha din Sikkim sau tribului indigen Sirionó din Bolivia.
Chiar și culturile cu oarecare experiență la acest capitol, privesc actul sărutului în moduri diferite și au abordări diverse când vine vorba de a-l pune în practică.
India: primul sărut e cel mai dulce
Unii consideră că India este leagănul sărutului romantic modern, născut din tradiția străveche „de a-ți împărți respirația cu celălalt”. Unele din primele dovezi ale acestui obicei se regăsesc în sculpturile indiene timpurii. Antropologul Vaughn Bryant arată că există atestări și mai vechi, în scripturile hinduse, care vorbesc despre oameni „pufnind” pe gură, iar îndrăgostiții sunt descriși ca stând „gură la gură”. Bryant crede că sărutul s-a răspândit înspre Vest, în epoca lui Alexandru cel Mare, care a cucerit India și s-a întors în Europa nu cu mâna goală, ci cu o seamă de deprinderi indiene la purtător.
Alexandru Macedon, geniu militar și politic, a întemeiat cultura elenistică și a clădit un imperiuAlexandru cel Mare, pornind din Macedonia, nu a pierdut nicio bătălie și a construit cel mai mare imperiu cunoscut al vremii sale
Cum nimeni nu e profet în țara lui, practica sărutului este considerată azi în India o problemă privată, iar în unele regiuni chiar interzisă ca manifestare în public.
Italia și Grecia: Sealed with a kiss
Chiar dacă nu l-au inventat ei, cu siguranță grecii și romanii l-au perfecționat. Vorbim, desigur, tot despre sărut. În cazul lor, nu e surprinzător, romanii, în special, erau mari pupăcioși, sărutul fiind una din moștenirile importante pe care le-au lăsat. Pentru ei, sărutul avea semnificații complexe, sociale, politice și chiar legale. Într-o epocă în care analfabetismul era în floare, semnatarii unui document desenau un X pe contract și îl sărutau, pentru a consfinți legalitatea actului. Ca și soldații lui Alexandru, romanii au răspândit obiceiul în țările cucerite, iar urmașii lor, transformați în exploratori l-au dus mai departe în lumea largă.
Franța: sărut în formă avansată
În ciuda reputației de care se bucură, sărutul franțuzesc era un no name la el acasă. Până nu demult, limba franceză nu avea un termen specific pentru a-l denumi, dicționarul Le Petit Robert venind recent să completeze această lipsă, prin introducerea cuvântului „galocher”. Lipsa terminologiei nu a stat în calea practicării lui, însă un merit important le revine soldaților americani și englezi, care, în al doilea război mondial au ocupat pașnic teritoriile afective ale franțuzoaicelor, într-un benefic schimb de experiență.
Parisul a redevenit un oraș liber în august 1944Eliberarea Parisului de sub ocupația nazistă a fost un moment emoționant al celui de-al doilea război mondial, când civilii i-au întâmpinat cu flori, vin și sărutări pe soldații francezi și americani
Noua Zeelandă: îți iei nasul la sărutare
Charles Darwin a arătat printre primii că sărutul nu este așa cum îl știm peste tot în lume. În cartea sa, „Expresia emoțiilor la om și animale”, a notat că sărutul „e înlocuit în diverse părți ale lumii de frecarea nasurilor”. Primii exploratori ai Noii Zeelande au observat că indigenii Māori își apăsau nasul și fruntea unul de altul, ca o formă de salut.
Metode asemănătoare practică și inuiții, care, pe lângă atingerea nasurilor, își și miros reciproc obrajii. Această practică străveche reprezintă un indiciu că sărutul ar fi mai puternic legat de simțul mirosului, decât de al gustului. Însă gusturile nu se discută.
Japonia: fără cuvinte
Deoarece sărutul pe gură era considerat la fel de intim ca sexul, fiind, în consecință, rezervat dormitorului, primii călători europeni ajunși în Japonia au crezut că japonezii nu se sărută deloc. Ca o consecință a limitării manifestărilor de iubire, limba japoneză nici nu avea un cuvânt pentru a denumi sărutul. Chiar în anii 1930, sărutul în public era un spectacol inedit pentru japonezul de rând. Când sculptura lui Auguste Rodin, Le Baiser (Sărutul) a participat la o expoziție din Tokyo, de exemplu, a rămas în spatele unui paravan de bambus, pentru a nu șoca privitorii. Astăzi japonezii au un termen de import din limba engleză pentru sărut - kisu, obiceiul în sine începând să fie acceptat și în artă și în viață.
Terapia cu pupici
Fiind atât de răspândit, practicat și îndrăgit, e foarte posibil ca dorința de a (ne) săruta să existe în mod natural în noi. Globalizarea dă o gură de oxigen acestui obicei, introducându-l tot mai mult în cotidian. Indiferent de unde vine, se pare că ne duce spre mai bine, dacă luăm în calcul studii recente care demonstrează că sărutul are niște beneficii extraordinare pentru sănătate. Pupăcioși din toate țările, uniți-vă și industria farmaceutică nu mai are nicio șansă. Sărutul scade tensiunea arterială, crește imunitatea, combate stresul, ne ridică stima de sine și ne ajută să ne alegem partenerul potrivit. Cu alte cuvinte „A kiss a day keeps the doctor away”.
Referințe: