14 octombrie 1947
primul zbor supersonic
Mai iute ca sunetul
Un tunet asurzitor tulbură liniștea deșertului Mojave la 14 octombrie 1947, când căpitanul de aviație din armata Statelor Unite, Chuck Yeager, a dat drumul din lesă avionului experimental Bell X-1. Era primul aparat de zbor capabil să depășească viteza sunetului. Cu toate acestea, a durat ceva până ecoul acestei performanțe, urmărite atunci doar de o mână de oameni, să se propage în lume.
O dilemă sonoră
În 1935, a apărut termenul de „barieră sonică”, un soi de zid care nu putea fi pătruns, pentru a explica dificultățile pe care le întâmpinau cei care cercetau problema depășirii vitezei sunetului în zbor. Gloanțele și ghiulele depășiseră deja acest obstacol, dar se punea întrebarea dacă un avion, respectiv un om ar rezista la presiunile pe care o asemenea viteză le implică. Aviația Statelor Unite căuta răspunsuri și soluții tehnice pentru a ieși din această dilemă. Azi, rezultatul cercetărilor poate fi văzut la Muzeul Aerian și Spațial Smithsonian, din Washington, D.C.
Avionul lui Traian Vuia ia succesul din zborInventatorul român Traian Vuia a deschis porțile cerului pentru întreaga omenire, reușind primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, cu motor propriu
Avionul
Un avion aerodinamic, Bell X-1 (inițial numit XS-1), a fost creat după modelul unui glonț de mitralieră, calibru 50, ca să plece ca din pușcă. Patru motoare de rachetă asigurau propulsia și era construit să absoarbă de 18 ori forța gravitațională. Spre deosebire de rudele sale zburătoare, nu decola de pe sol, ci era lansat din burta unui B-29 Superfortress, accelerând rapid în aer, în doar câteva minute.
Aparatul care a făcut istorie era alintat „Glamorous Glennis”, după numele soției lui Yeager. Acesta s-a apropiat de viteza sunetului, de 9 ori, în timpul unor zboruri experimentale. Baza Muroc Air Force - acum numită Baza Edwards Air Force - situate în deșertul izolat din sudul Californiei, oferea cadrul ideal pentru asemenea încercări.
Elicopterul inventat de Paul Cornu a revoluționat aeronauticaPaul Cornu a fost un inventator pasionat în special de zbor și de mecanică, reușind să construiască primul elicopter care s-a ridicat de la un sol cu un om
Pilotul
Cel care avea să devină cel mai faimos pilot de încercări din istoria americană s-a născut la 13 februarie 1923, în West Virginia. Charles Elwood „Chuck” Yeager s-a înrolat ca soldat în armata SUA la vârsta de 18 ani și a luptat în al doilea război mondial, zburând în 68 de misiuni de luptă.
În 1945, a fost desemnat ofițer de mentenanță la divizia de teste de zbor din Wright Field, Ohio. Colonelul Albert Boyd, șeful programului de testări din aviația americană, l-a invitat să devină pilot de încercare, iar Yeager a acceptat, transferându-se la Muroc, pentru a se înscrie la Flight Performance School. Acolo, Yeager a fost selectat să fie primul pilot care încearcă să depășească viteza sunetului.
Amelia Earhart, o viață dedicată zboruluiAmelia Earhart, prima femeie-pilot care a zburat peste Oceanul Atlantic, a dovedit că nimic nu este imposibil atunci când crezi în visele tale
Zborul
Primul test al lui Yeager cu Glamorous Glennis a avut loc 29 august 1947, fiind urmată de alte încercări, cu viteze din ce în ce mai mari. Viteza sunetului este de 1.220 de km/oră la nivelul mării și descrește cu altitudinea. Fiind supus la presiuni tot mai mari, cauzate de creșterea vitezei, la cea de-al șaselea test, X-1 a început să se confrunte cu turbulențe de la unda de șoc produsă de compresia aerului. La cel de-al șaptelea zbor, Yeager a pierdut controlul asupra elevatorului, iar unda de șoc destabiliza botul avionului. El a oprit motoarele, a aruncat combustibilul și a reușit să aterizeze cu bine în desert. Un alt pilot a sugerat că utilizarea unui stabilizator orizontal ar rezolva problema, iar testele efectuate la sol indicau că metoda ar putea funcționa.
Cu două zile înainte de zborul său istoric, Yeager a fost aruncat de pe cal și și-a rupt două coaste. Știind că nu ar fi sub nicio formă admis la decolare, a mers la un medic din afara bazei militare, care i le-a imobilizat și l-a bandajat. Pentru că nu putea să își folosească mâna ca să închidă și să asigure ușa laterală, a folosit o coadă de mătură.
La 14 octombrie 1947, Yeager și X-1 au fost lansați dintr-un B-29, accelerând rapid. Stabilizatorul orizontal a fost folosit cu succes, pentru a păstra avionul în echilibru. Când avionul a depășit viteza sunetului, cei din turnul de control de la sol au auzit primul boom supersonic. Boomul sonic este un fenomen care apare atunci când un obiect se deplasează cu o viteză mai mare decât cea a sunetului. Atunci când un obiect în mișcare depășește bariera sunetului, acesta călătorește mai repede decât o fac undele sonore. Ca rezultat, undele sonore se comprimă și se creează un „boom” când ajung la nivelul urechii unei persoane. Boomul sonic nu este un fenomen de scurtă limitat la momentul în care un avion depășește bariera sunetului, ci un sunet continuu generat de un aparat care se deplasează cu o asemenea viteză.
Viteza supersonică de 1.229 de km/h a fost menținută de Yeager pentru aproximativ 20 de secunde, timp în care zborul a fost lin și fără turbulențe. După aceea, pilotul a oprit două din cele patru motoare, încetinind ușor pentru a reveni la sol, acoperit de glorie.
Urmarea
Chuck Yeager a continuat să activeze ca și consultant pentru forțele aeriene, timp de peste 30 de ani. A mai pilotat și alte aparate experimentale și a fost numit director la Space School, precursorul NASA, unde pregătea astronauții pentru lansare. A efectuat peste 120 de misiuni de luptă în Vietnam. S-a retras, după 34 de ani de activitate, cu gradul de general de brigadă, în 1975. Ultimul său zbor, în calitate de consultant militar, l-a efectuat la 50 de ani după ce a depășit viteza sunetului, la 14 octombrie 1997.
Referințe: