31 martie 1933Nichita Stănescu, poetul care a schimbat cuvintele în necuvinte
"Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie."
În 31 martie 1933, la Ploiești, poezia română intra într-o stare de grație, care avea să dureze până în 1983, marcând luminoasa trecere prin lume a celui ce avea să transforme vorbele în "Necuvinte". Nichita Hristea Stănescu a moștenit un prenume de la bunicul matern, fizicianul și generalul rus Nikita Cereaciuchin, tatăl Tatianei și cel de-al doilea prenume de la bunicul patern, Hristea Stănescu. Poetul însuși se recomanda ca "fiu al unui țăran român venit la oraș și al unei rusoaice". A plutit într-o lume a cuvintelor simțite altfel, pe care le culegea și ni le aducea aici pe pământ, ca pe un dar, ca pe o surpriză. "Şi-s om din cuvinte, iubită / hai vino şi strânge-le / ... îmi umblă cuvântul prin vine / odată cu sângele".