19 iunie 1928
Amelia Earhart, primită cu onoruri în Anglia, după traversarea Atlanticului în zbor
Amelia Earhart se aliniază la start!
În primele decenii ale scolului XX, când aviația prindea aripi, o tânără non-conformistă, care practicase până atunci cele mai neobișnuite profesii pentru o femeie, de la șofer, la fotograf, de la stenograf, la jurnalist, primea o ofertă de nerefuzat: să fie prima curajoasă care zboară peste Oceanul Atlantic. Amelia Earhart avea la activ cursuri de pilotaj și ceva experiență de zbor, dar, mai presus de orice, avea tăria de a-și transforma visele în realitate. Împreună cu pilotul Wilmer Stultz și cu mecanicul Louis Gordon au decolat de la Trepassey Harbor, Newfoundland, aterizând în Europa 20 de ore mai târziu. A doua zi după această reușită, la 19 iunie 1928, Amelia este întâmpinată de o mulțime entuziastă, care o aștepta la Woolston, în Southampton, Anglia. A fost doar unul din momentele speciale pe care viața i le-a oferit...
Cum să îți prinzi visul din zbor
Când micuța în vârstă de 10 ani, Amelia Mary Earhart a văzut pentru prima dată un avion, la un târg local, nu a fost prea impresionată. „L-am văzut ca pe un obiect făcut din tablă ruginită și lemn și nu mi s-a părut deloc interesant”, își va aminti ea ulterior. De abia peste încă un deceniu, când va participa la un miting aviatic, împreună cu o prietenă, avea să i se declanșeze atracția irezistibilă spre zbor. Un pilot le-a văzut pe cele două fete și s-a gândit că ar fi o distracție pe cinste să le sperie puțin. Și-a îndreptat avionul spre ele, gândindu-se că o vor rupe la fugă. Nu știa cu cine are de-a face. Amelia, simțind un amestec de teamă și plăcere, a rămas neclintită în fața aparatului. „Nu am înțeles atunci” se va confesa ea, „dar cred că acel avion micuț și roșu mi-a șoptit ceva atunci când a trecut pe lângă mine”.
Avionul lui Traian Vuia ia succesul din zborInventatorul român Traian Vuia a deschis porțile cerului pentru întreaga omenire, reușind primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, cu motor propriu
La 28 decembrie, 1920, aflată în vizită pe un aeroport, împreună cu tatăl ei, destinul i-a ieșit în întâmpinare, sub forma pilotului Frank Hawks, care s-a oferit să o plimbe o tură cu avionul. Experiența trăită îi va schimba viața pentru totdeauna. „Când m-am ridicat câteva sute de metri deasupra pământului, am știut că trebuie să zbor”.
Însă visul ei nu era chiar atât de ușor de împlinit, mai ales într-o perioadă când femeile aveau cu totul alte îndeletniciri. Aviația era un teren care aprținea sexului tare, iar Amelia a dovedit că poate fi la fel de tare ca orice bărbat. Nu a lăsat nici prejudecățile, nici problemele financiare să îi stea în cale. Familia nu mai avea bani să îi achite cursurile de pilotaj, dar Amelia nu era genul care să dea înapoi în fața obstacolelor.
În copilărie fusese o fetiță atipică, escaladând copacii, vânând șobolanii cu pușca și lansându-se de pe acoperiș. Ca femeie, dorea să își păstreze stilul. După absolvirea liceului Hyde Park, în 1915, a încercat să își continue studiile la o școală pentru fete din Philadelphia, însă a renunțat, după un an și ceva. A preferat să lucreze ca infirmieră la un spital canadian care trata soldații răniți în luptele primului război mondial.
A studiat pe cont propriu poezia și mecanica și a urmat, vreme de 1 an, cursurile facultății de medicină, lucrând, între timp, și ca asistent social. După ce dorința ei de a zbura s-a cristalizat, a început să strângă bani pentru cursul de pilotaj. Lucrând ca fotograf, șofer sau stenograf, a reușit să adune cei 1.000 de dolari care o despărțeau de cabina aparatului de zbor.
Actrița Greta Garbo sau fuga de celebritateUn mister ca-n filme, viața actriței Greta Garbo, lansate în America de regizorul suedez Mauritz Stiller, în filmul The Torrent și care a întors spatele celebrității
Earhart a luat prima lecție de zbor la 3 ianuarie 1921, iar după șase luni reușise să facă rost de suficienți bani pentru a-și cumpăra propriul avion. Aparatul achiziționat la mâna a doua era un biplan cu două locuri, vopsit într-un galben aprins. Amelia l-a botezat „Canarul” și s-a înălțat cu ajutorul lui, până la 4.300 de metri. La 22 octombrie 1922, devenea prima femeie-pilot care atingea o asemenea altitudine.
Pasiunea îți dă aripi
Într-o după-amiază de aprilie a anului 1928, primea un telefon la serviciu. „Sunt prea ocupată, nu pot să vorbesc acum”, a spus ea. Când a auzit despre ce e vorba, s-a înmuiat, deși a crezut la început că e vorba de o farsă. Doar când interlocutorul i-a oferit suficiente informații de specialitate, și-a dat seama că omul vorbea serios. „Ți-ar plăcea să fii prima femeie care zboară peste Atlantic?” suna întrebarea care a bulversat-o pe Amelia. Oricum, răspunsul ei era clar afirmativ.
Anastasia și Anna Anderson, de la mit la realitateAnna Anderson a intrat în înalta societate ca Marea Ducesă Anastasia, mezina familiei imperiale ruse, Romanov, devenind subiect de controverse și povești
A mers la New York, pentru un interviu cu coordonatorii proiectului, incusiv editorul și publicistul George P. Putnam, care îi va deveni soț. Din echipa de zbor făceau parte pilotul Wilmer „Bill” Stultz și co-pilotul /mecanicul Louis E. „Slim” Gordon. Au decolat de la Trepassey Harbor, Newfoundland, cu un avion Fokker F7, numit Friendship. Zborul lor a ținut capul de afiș al publicațiilor din lumea întreagă pentru că, în același an, trei piloți muriseră într-o încercare similară. Când echipajul a revenit pe pământ american, au fost întâmpinați cu o paradă la New York și invitați la o recepție de președintele Calvin Coolidge, la Casa Albă.
Din acel moment, viața ei va gravita în jurul zborului. Va participa la competiții, precum derby-ul aerian din Cleveland dedicat femeilor, cunoscut sub numele de „Powder Puff Derby”, unde va ocupa locul al treilea. În 1930, devine membru activ al Asociației Aeronautice Naționale, unde militează pentru stabilirea unor categorii speciale pentru femei. Este admisă și în Federația Aeronautică Internațională și publică numeroase articole dedicate zborului și accesului femeilor în branșa piloților de avioane.
Atitudine la mare altitudine
Împreună au pus la cale un plan pentru ca Earhart să devină prima femeie care să zboare singură peste Atlantic. La 20 mai 1932, cinci ani după reușita lui Lindbergh, ea a decolat de la Harbor Grace, Newfoundland, spre Paris. Vânturile din Nord, puternice și reci precum și probleme tehnice au obligat-o să aterizeze pe o pășune de lângă Londonderry, în Irlanda. „După ce am speriat aproape toate vacile din zonă”, povestea ea, „am ajuns în curtea unui fermier”. Vestea s-a răspândit cu repeziciune și a devenit o eroină media, atât în Europa, cât și în SUA. Președintele Herbert Hoover i-a oferit Medalia de Aur a Societății National Geographic. Congresul i-a conferit distincția Flying Cross - prima primită vreodată de o femeie. La ceremonia înmânării, vice-președintele Charles Curtis a avut numai cuvinte de laudă pentru ea, arătând că „a dovedit curaj eroic și talent de pilot, cu riscul vieții”. Earhart a afirmat că reușita sa dovedea din plin faptul că bărbații și femeile sunt egali în abilitatea de a îndeplini „însărcinări care necesită inteligență, coordonare, viteză, sânge rece și voință”.
În anii cei au urmat, Amelia s-a menținut la înălțime, stabilind un record de altitudine pentru un zbor cu giropterul (5.600 m), care a rezistat ani de zile. La 11 ianuarie 1935, a devenit prima persoană care a zburat singură peste Pacific, de la Honolulu la Oakland, California. În același an, a mai înregistrat o premieră: primul zbor solo de la Mexico City la Newark. Atât de mare a fost entuziasmul stârnit de performanțele ei, încât, la aterizare, a fost nevoie de intervenția poliției pentru a reuși să își părăsească avionul.
National Geographic, un deschizător de drumuri și viseNational Geographic Society, care editează și revista cu același nume, a devenit un simbol al cunoașterii în lumea întreagă
În 1937, apropiindu-se de 40 de ani, Earhart era gata de o nouă provocare grandioasă, care să îi încununeze cariera: dorea să fie prima femeie care să fi făcut înconjurul lumii, în zbor. La 1 iunie, împreună cu navigatorul Fred Noonan, a plecat, de la Miami, în călătoria de 40.000 de kilometri. În 29 ale lunii, când au aterizat în Lae, Noua Guinee, le mai rămăseseră de parcurs doar 11.000 de km. Hărțile aeriene nu erau prea grozave pe atunci, ceea ce făcea sarcina navigatorului Noonan extem de dificilă. Următoarea etapă - cea până la Insula Howland era cea mai provocatoare. Având de parcurs o distanță de 4.000 de kilometri, cei doi aveau misiunea de a ateriza pe fâșia de pământ lungă de 2,5 km, cu o lățime de sub 1 km, pierdută în mijlocul Pacificului.
La 2 iulie au pornit. Deși buletinul meteo se anunțase favorabil, s-au pomenit în mijlocul unor furtuni răzlețe și cu un cer plin de nori. Astfel, navigatorului îi era imposibil să se orienteze în funcție de stele. Comunicând cu punctul de control prin radio, Earhart s-a plâns că vremea e proastă și a cerut un canal mai bun pentru transmisie. Cu toate eforturile celor de la control, legătura radio a rămas intermitentă, ultimele mesaje primite înștiințându-i că avionul zboară la 300 de metri altitudine și combustibilul e pe terminate. La 8:45 a.m., transmisiunea a încetat și nu s-a mai primit niciun mesaj.
Avionul supersonic a dovedit că orice limită poate fi depășităOmul a reușit să depășească viteza sunetului în zbor, odată cu primul avion supersonic, la comanda căruia se afla un pilot de doar 24 de ani, Chuck Yeager
Misiunea de salvare a fost declanșată imediat, punând în mișcare forțe navale și aeriene impresionante. La 19 iulie, după ce s-au cheltuit 4 milioane de doalri, pentru răscolirea oceanului, Statele Unite au oprit căutarea. În 1938, un far a fost construit pe Insula Howland, în memoria ei. În SUA, străzi, școli, aeroporturi și burse de studiu îi poartă numele.
Cu toate legendele generate de sfârșitul ei, nu există dovezi care să arate că ar fi supraviețuit. Ea trăiește, însă, cu siguranță, în memoria colectivă, ca un simbol al curajului, viziunii și depășirii limitelor. Într-o scrisoare pregătită pentru soțul ei, în caz că vreunul din zborurile ei s-ar fi dovedit ultimul, spiritul ei se afirma limpede: „Să știi că sunt conștientă de riscuri. Fac asta, pentru că așa vreau. Femeile trebuie să încerce să facă orice ar putea face și un bărbat. Dacă dau greș, eșecul lor va fi o provocare pentru alții.”
Referințe: