Campionatul Mondial de Fotbal: Franța - 1938

Bogdan S.Sport

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război...

În ultimele zile ale Jocurilor Olimpice ce au avut loc la Berlin, în 1936, FIFA a decis să acorde Franţei organizarea turneului final, în ciuda protestelor sud-americanilor, care-şi doreau o alternanţă a continentelor, susţinând candidatura Argentinei. Desigur, marele merit pentru această alegere l-a avut Jules Rimet. Tot atunci s-a hotărât ca următoarele C.M. să fie atribuite Braziliei, în 1942 şi Germaniei, în 1946. N-a fost să fie, căci al II-lea Războiul Mondial a făcut ca turneul final să fie întrerupt pentru 12 ani.

Vive la France!

Revenind la ediţia franceză, trebuie spus că un număr de 37 de formaţii au participat la preliminarii, absentând însă Spania, ţară care se afla în plin război civil. De asemenea, Anglia a continuat să refuze invitaţia sosită pe adresa sa... Pe parcurs, din cele 37 de selecţionate, nouă au renunţat sau au fost excluse: Argentina, Japonia, Columbia, Egipt, Mexic, Statele Unite, El Salvador, Guiana Olandeză (azi Surinam) şi Costa Rica.

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930 În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

O altă problemă s-a ivit cu naţionala Austriei. Puternica reprezentativă de la acea vreme s-a calificat la C.M., dar n-a mai putut participa din cauza faptului că a statul a fost anexat de Germania nazistă pe 11 martie 1938 („Anschluss”). Astfel, nouă jucători austrieci au fost racolaţi de nemţi! Cu toate acestea, FIFA n-a atribuit locul rămas liber Letoniei, cea în dauna căreia s-a calificat Austria...

În aceste condiţii, în Franţa au ajuns până la urmă doar 15 ţări: Italia, Franţa, Belgia, Norvegia, Polonia, Cehoslovacia, Olanda, Germania, Elveţia, Ungaria, Suedia, România, Brazilia, Cuba şi Indiile Olandeze de Est sau Indonezia cum se numeşte în zilele noastre.

Țările participante la CM de fotbal din 1938 și clasamentul după disputarea partidelor [sursă imagine]

Performanță la cub(a)

Având deja o experienţă bogată, naţionala României era considerată drept marea favorită în faţa Cubei, meciul fiind, în opinia tuturor specialiştilor, o simplă formalitate. La Toulouse însă, tricolorii şi-au dat în petec. „Am privit cu multă superficialitate întâlnirea cu Cuba, subestimându-ne adversarul... Eram siguri că îi avem deja «în buzunar». Să zică mulţumesc dacă încasează numai zece goluri”, avea să spună mulţi ani mai târziu, extrema stângă, Ştefan Dobay, în autobiografia sa, „Şut... goool!”, cu privire la felul în care a fost abordată partida. Nici antrenorul selecţionatei noastre, maiorul Alexandru „Ţane” Săvulescu nu ia luat în serios pe fotbaliştii din America Centrală: „Le dăm de la şapte în sus. I-am văzut pe toţi. Vai de capul lor, săracii! Au venit la teren cu ghetele înfăşurate în jurnale”...

Bocancii purtați la campionatul din 1938 de jucătorul german Friedrich "Fritz" Szepan. A fost considerat unul din cei mai buni jucători de fotbal din Germania, câștigând, cu echipa sa, Schalke 04, șase campionate naționale și Cupa țării. [sursă imagine]

Apoi fundaşul Ripensiei şi al naţionalei, Vasile Chiroiu, are şi el o remarcă savuroasă, preluată imediat dă către ziarele din ţară: „Berea franceză e mai slabă decât apa din România, aşa că e logic să consumăm, aici, doar bere...”!

În aceste condiţii, rezultatele înregistrate pe teren nu mai apar atât de surprinzătoare. Mai întâi, la Toulouse, a fost remiză. Pe 5 iunie, în faţa a 7.000 de spectatori, s-a consemnat România – Cuba 2-2, 3-3 după prelungiri, goluri Bindea ‘35, Baratky ‘88, Dobay ‘105, respectiv Socorro ‘44, ‘103 şi Magrina ‘69.

Din păcate, la rejucarea din 10 iunie (8.000 de spectatori), tricolorii (cu un prim „11” total reformat faţă de prima dispută) s-au descurcat şi mai prost, cedând cu 1-2, goluri Dobay ‘28 – Socorro ‘51, Fernandez ‘53. Concluziile i-au aparţinut aceluiaşi Ştefan Dobay: „noi de la început am intrat pe teren îngâmfaţi. În momentul în care i-am văzut pe cubanezi îmbrăcaţi lejer, în bluze de vară şi cu sandale uşoare, dintr-o împletitură subţire şi fără ciorapi, i-am asemuit mai mult cu un grup de studenţi sau de copii mai mărişori care venea de la joacă şi se ducea la gârlă. După părerea mea, în acest moment am pierdut jocul, cubanezii speculând punctul nostru cel mai slab: orgoliul exagerat”!

Fotbal sub cizma fascistă Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Iată formaţia aliniată de către antrenorul Alexandru „Ţane” Săvulescu (în paranteză regăsindu-se fotbaliştii ce au evoluat la rejucare): Pavlovici-Ripensia (Sadowski-AMEFA Arad) – Burger-Ripensia, Chiroiu-Ripensia (Felecan-Victoria Cluj) – Vintilă-Rapid (Bărbulescu-Venus), Răşinaru-Rapid, Raffinsky-Rapid – Bindea-Ripensia (Bogdan-Rapid), N. Kovacs-CAO (Moldoveanu-Rapid), Baratky (Rapid), Bodola-Venus (Prassler-AMEFA), Dobay-Ripensia.

La 11 iunie 1938, ziarul Universul sportiv anunța eșecul echipei naționale

Să mai spunem doar că în turul următor, adică în „sferturi”, Suedia ne-a r[zbunat, întrecând Cuba cu 8-0, cea mai categorică victorie la un mondial de până atunci!

Un amore grande

„Squadra Azurra” a devenit prima formaţie care şi-a apărat cu succes trofeul cucerit cu patru ani înainte. La Paris, pe „Stade Colombes”, în prezenţa a 45.000 de spectatori, pe 19 iunie, Italia a dat piept cu Ungaria. Peninsularii n-au avut mari probleme în a se impune, detaşându-se clar încă după prima repriză. Scorul final a fost 4-2, după reuşitele lui Colaussi ‘6, ‘35, Piola ‘16, ‘82 respectiv Titkos ‘8 şi Sarosi ‘70.

La 19 iunie 1938, pe stadionul Colombes Paris, echipa Italiei savura victoria, etalând trofeul Jules Rimet [sursă imagine]

Dar şi de această dată au existat suspiciuni... Se pare că, înainte de începerea partidei, italienii au primit o telegramă din partea „Ducelui” Benito Mussolini, cu textul: „Învingeţi sau muriţi!”. După joc, goalkeeper-ul maghiarilor, Szabo Antal, declara: „Mă bucur că am salvat 11 vieţi!”. Mai mult de-atât, înainte de finală, în cadrul delegaţiei din Ungaria a pornit un conflict. A fost cauzat de către unul dintre conducători, Dietz Karoly, care a stabilit ca atacantul Toldi Geza să nu evolueze. În acel moment, solidari cu colegul lor, mijlocaşul Turai Jozsef şi fundaşul Korany Lajos au anunţat că nu se simt prea bine, boicotând partida! Şi de-aici au început speculaţiile...

Timbru pus în circulație în anul 1938, pentru a marca desfășurarea Campionatului Mondial de Fotbal din Franța [sursă imagine]

Curiozităţi

  • Pentru prima oară, deţinătoarea titlului, Italia, şi ţara organizatoare, Franţa, au fost admise din oficiu, fără a mai fi nevoite să dispute preliminarii.
  • A fost prima ediţie în care jucătorii au evoluat cu numere pe tricouri.
  • Franţa, Brazilia, Belgia şi România au fost singurele reprezentative care au participat la toate cele trei campionate mondiale organizate în perioada interbelică!
  • A fost primul şi ultimul, până în prezent, campionat mondial pentru Cuba şi Indonezia! Indiile de Est Olandeze, aşa cum se numea la acea vreme Indonezia, fiind colonie olandeză, a fost prima reprezentantă a Asiei la turneul final. Totodată, dintre toate selecţionatele ce au participat la vreun C.M., Indonezia e singura care a jucat doar un singur meci în competiţie!
  • Formaţia Cubei a avut în componenţă şi jucători spanioli la origine, refugiaţi în America Centrală din cauza Războiului Civil, ce era în plină desfăşurare în Peninsula Iberică.
  • România s-a „calificat” la C.M. fără să joace vreun meci. Mai întâi, sorţii ne-au scos în faţă, în runda preliminară, Argentina. Sud-americanii au anunţat însă că nu vor participa. Apoi, a venit la rând Egiptul. Africanii au solicitat amânarea datelor de desiputare pentru că sărbătoreau Ramadanul. FIFA nu a acceptat modificarea, astfel că tricolorii au ajuns în Franţa fără a juca vreo partidă!

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpică Prima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

  • Cum Austria n-a mai ajuns la „Coupe du Monde”, Suedia a promovat direct în „sferturi”!
  • Elveţianul Ernst Lortscher a fost primul fotbalist care a marcat în propria poartă la C.M., într-o partidă pe care echipa sa a câştigat-o, adversară fiindu-i Germania.
  • Nicolae Kovacs, Clubul Atletic Oradea, a fost primul fotbalist român care a evoluat la trei turnee finale. Trebuie totuşi spus că Rudolf Burger a fost prezent şi el la toate cele trei competiţii din perioada interbelică, numai că în Italia 1934 a fost doar pe bancă!
  • Tot la capitolul premiere româneşti... Ştefan Dobay, fotbalistul născut la Dumbrăviţa (judeţul Timiş), a fost primul român care a marcat la două campionate mondiale. Performanţele lui Kovacs şi Dobay aveau să fie egalate abia 50 de ani mai târziu!
  • În ciuda rezultatului dezamăgitor, după primul meci împotriva Cubei (3-3), Ştefan Dobay a fost ales în echipa lumii, întocmită după primul tur. Iată „11”-le complet: Olivieri (Italia) – Minelli (Elveţia), Caldenhove (Olanda) – Gora (Polonia), Jordan (Franţa), Kopecki (Cehoslovacia) – Aston (Franţa), Peracio (Brazilia), Leonidas (Brazilia), Willimowski (Polonia), Dobay (România).
  • Golgeterul din 1938 a fost brazilianul Leonidas da Silva. Acesta a înscris şapte goluri în doar patru meciuri. Starul a fost odihnit în semifinala pierdută de „seleção” contra Italiei!!! A contat hat-trick-ul reuşit în partida cu Polonia, scor final 6-5 pentru selecţionata „cariocas”, după prelungiri. În acelaşi meci, polonezul Ernst Wilimowski a marcat patru goluri, fiind primul jucător ce reuşeşte o asemenea performanţă la un C.M.! În schimb, Leonidas a reuşit să înscrie desculţ unul dintre goluri. Astăzi, din pricina regulamentului, aşa ceva nu ar mai fi posibil! Supranumit şi „Diamantul negru” sau „Omul de cauciuc”, Leonidas este considerat inventatorul golului din foarfecă. După ce s-a retras din activitate, centrul înaintaş s-a reprofilat, devenind un apreciat radio-reporter în „Ţara Cafelei”.
  • În semifinala Italia – Brazilia, 2-1, căpitanul europenilor, Giuseppe Meazza, şi-a pierdut şortul după ce a marcat din penalti, în minutul 60. Coechipierii săi l-au înconjurat până a primit altul! De altfel, a fost nevoit să execute lovitura de la punctul cu var ţinându-şi şortul cu o mână, căci rămăsese fără elastic, fapt ce siguranţă a stârnit zâmbetele goalkeeper-ului brazilian.
  • Începând cu sferturile de finală din 1934 şi terminând cu ultimul act al competiţiei din 1938, „Squadra Azurra” a reuşit 7 victorii consecutive la Cupa Mondială. Recordul a dăinuit 68 de ani, până să fie doborât de Brazilia.
  • Doar patru italieni au făcut parte din lotul peninsularilor care a cucerit laurii şi în 1934: Giuseppe Meazza, Giovanni Ferrari, Guido Masetti şi Eraldo Monzeglio.
  • Vittorio Pozzo, tehnicianul de la cârma „Squadra-ei Azzura”, este singurul antrenor din lume care a reuşit până acum să cucerească cu echipa sa două titluri mondiale!

Referințe:

http://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 902

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, Bucureşti, 1983

Lecturi suplimentare

SportCampionatul Mondial de Fotbal - Suedia 1958 Meciuri jucate la rece. Încă din 1948, de la Congresul FIFA desfăşurat la Londra, Suedia a fost acceptată ca viitoare gazdă a C.M., la acea vreme neavând nicio contracandidată, majoritatea naţiunilor fiind preocupate de reconstrucţia...

SportViitorul Campionatului Mondial de Fotbal sună bine Fotbal, de la mic, la mare. În plină febră a campionatului Mondial, există un grup care face mai mult decât să urmărească jocul de fotbal în fața micilor ecrane: îl practică cu pasiune. Viitoarele ediții ale competiției...

SportCampionatul Mondial de Fotbal - Elveţia 1954 Neutralitate, că-i mai bună decât toate Aleasă gazdă pentru Mondial încă din iulie 1948 (hotărâre luată la Congresul FIFA ce s-a desfăşurat la Londra), Elveţia s-a dovedit a fi cea mai nimerită opţiune europeană după...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Brazilia - 1950 Echipa celestă recidivează Reunit în Luxemburg, la data de 22 iulie 1946, cel de-al 25-lea Congres FIFA a decis reluarea campionatelor mondiale. După o pauză forţată de 12 ani, cea mai populară competiţie din lume şi-a reintrat...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Italia - 1934 Fascismul faultează sportul Organizat de către Italia fascistă condusă de dictatorul Benito Mussolini, campionatul mondial a fost folosit de către conducătorii italieni în scopuri politice, pentru a arăta lumii „superioritatea”...

folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Ascundeți | Detalii