Transfăgărășanul - ieri moftul unui dictator, azi, mândrie națională
România este cunoscută astazi în lume, turistic vorbind, și datorită mofturilor unui dictator din vremuri apuse, care a realizat construcții megalomanice, la care nu s-ar mai înhăma nimeni azi, dar cu care, totuși, ne mândrim. E un paradox, dar România e plină de așa ceva.
De ce n-am avut și noi parte de lucruri mai banale cum ar fi fost acolo niște autostrăzi, de la sud la nord și de la est la vest, sau de poduri suspendate și șosele pe 4 benzi, ca să nu fim nevoiți apoi să le tot extindem, sau de tuneluri pe sub munte între Muntenia și Transilvania? Pentru că noi ne-am îndreptat spre spectaculos, și uite așa ne-am trezit cu Transfăgărășanul, Canalul Dunăre Marea Neagră și Casa Poporului, să moară și capra vecinului de ciudă că nu are ce-avem noi.
Transfăgărășanul un drum strategic realizat în scopuri militare
Fiind inițial un parcurs greu de traversat chiar și călare, realizarea Transfăgărășanului a avut un fundament strategic și militar. Începerea construirii lui în anul 1970, la numai doi ani de la invazia sovietică din Cehoslovacia, justifica temerea lui Ceaușescu că România ar putea fi următoarea țintă a URSS. Existența lui urma să permită trecerea trupelor românești din Transilvania, în caz de invazie militară.
Rețeta supraviețuirii în Epoca CeaușescuEpoca în care România a fost condusă de cuplul Ceaușescu, ne-a lăsat amintiri triste, dar și multe glume, prin care oamenii încercau să își facă viața mai ușoară
Poate și din acest motiv, militarii au fost cei care au lucrat în număr cel mai mare la acest drum care face legătura între Sibiu și Pitești. Muncind continuu alături de civili, 24 de ore din 24, din luna martie 1970 până în septembrie 1974, ei au dizlocat trei milioane de tone de rocă, folosind 6.520 tone de dinamită pentru realizarea acestui drum șerpuit care ajunge la cota 2.042 m, traversând 830 podețe și 27 viaducte necesare drenării apei de pe versanți. Condițiile de muncă au fost apropiate de cele de război, munca făcând-se fără prea multe dispozitive tehnice, ceea ce justifică și numărul mare de morți de ordinul sutelor, deși în statisticile oficiale sunt doar 40.
Pentru constructori, inventarul materialelor utilizate se poate detalia după cum urmează: 3.573 tone de ciment, 89 tone de oțel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri pătrați de cofraje, 290.000 metri cubi de beton, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de țeavă, 50 tone de confecții metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriș, 3.000 tone de cribluri și 740 lămpi de iluminat.
Tabăra civilă de la Arefu
Comuna Arefu aflată la poalele muntelui Făgărăș și-a dublat numărul de locuitori la începutul anilor 70. Muncitorii veniți din toată țara pentru lucrările la Transfăgărășan erau atrași aici ca într-un fel de El Dorado, pentru că se promiteau salarii de 6.000 lei pe lună. Oamenii erau nevoiți să aștepte la la cozi interminabile pentru angajare, comuna fiind un adevărat furnicar în acele momente.
După începerea lucrărilor, muncitorii care locuiau în comună erau nevoiți să se deplaseze pe jos spre locul de muncă, pe poteci de munte pentru a se prezenta la cele trei schimburi lucru, zilnic, în fiecare anotimp.
Puțini supraviețuitori au rămas în prezent să ne povestească tot, prea multe informații nu se găsesc referitor la condițiile de muncă, de locuit sau la viața socială din acele vremuri. Foarte interesant e cum a fost absorbit un număr așa de mare de locuitori, ce experiment social a avut loc și cum a fost el depășit. Despre toate acestea, tăcere.
Inaugurare și recunoaștere
Inaugurarea oficială a Transfăgărășanului în data de 20 septembrie 1974 s-a făcut în prezența lui Nicolae Ceaușescu. Coordonatorul proiectului pe tronsonul de 32 km în porțiunea de la Cracii Doamnei la Bâlea Lac, generalul Nicolae Mazilu, spune că presa de la acea vreme l-a ademenit pe Ceaușescu la inaugurare să boteze traseul realizat cu numele său, dar acesta a refuzat categoric.
Tot atunci au mai fost inaugurate încă două monumente închinate militarilor din trupele de geniu, mulți și necunoscuți. Pe versantul nordic se înalță „Poarta Geniștilor” locul în care în martie 1971 geniștii Armatei Române au străpuns un tronson important de stâncă iar câțiva kilometri mai sus, la cota 1.600 se află „Poarta Întâlnirilor”, un monument care consfințește întâlnirea în 16 august 1970 a celor două subunități de geniu, care lucrau din direcții opuse pentru finalizarea drumului.
Transfăgărășanul obiectiv turistic și de Top Gear
Înscris în catastife drept drumul național DN7C, Transfăgărășanul începe în comuna Bascov, de lângă Pitești și se încheie la intersecția cu drumul național DN1 între Sibiu și Brașov, foarte aproape de comuna Cârțișoara. Traseul are în totalitate 151 km, traversează Munții Făgăraș și este catalogat drept cel mai spectaculos drum din România. Face legătura dintre Transilvania și Muntenia, și e al doilea ca înălțime (2.042 m) după Transalpina (2.145 m) care traversează Munții Parâng, cu numele de cod DN67C.
Binevenită pentru promovarea turistică a României și a zonei a fost prezența echipei britanice de la Top Gear în anul 2009. Cei trei cavaleri ai volanului, Richard Hammond, Jeremy Clarkson și James May au venit să testeze 3 bolizi pe Transfăgărășanul din România. Mașinile alese de ei pentru acest traseu provocator au fost și ele pe măsura locurilor, un Ferrari, un Lamborghini și un Aston Martin. Aflat în culmea vitezei și înălțimii Clarkson ar fi afirmat: „Acesta este cel mai bun drum din lume! România îți mulțumim că ai acest drum. Putem să rămînem aici pentru totdeauna?” Evident, nu au rămas...
În loc de epilog
Transfăgărășanul râmâne un obiectiv turistic greu de egalat. Vocile care critică operele magalomanice ale dictatorului din vremuri apuse se sting și ele încet. Rămâne peste timp doar materializarea acestor proiecte îndrăznețe și faptul că, în ciuda sacrificiilor, până la urmă le apreciem și ne mândrim cu ele.
Referințe:
adevarul.ro wikipedia.org adevarul.ro observator.tv romaniaonline.info romanialibera.ro monitorfg.ro turismistoric.ro