29 iunie 2015
presa chineză anunță că o treime din Marele Zid a dispărut
China pusă la Zid
La 29 iunie 2015 este lansat un semnal de alarmă cu privire la una din minunile omenirii, parte din patrimoniul UNESCO. Eroziunea naturală, exodul de turiști și localnicii care s-au servit cu materiale de construcție, făcându-și case din cărămizile istorice ale zidului, au redus dramatic dimensiunile acestuia, cu până la 30%. Din cauza porțiunilor lipsă, estimările lungimii Marelui Zid Chinezesc variază între 9.000 și 21.000 km, în funcție de fragmentele care sunt sau nu incluse în calcul. Publicația Beijing Times a arătat adevărata dimensiune a dezastrului care amenință un simbol al ingenzionității umane, care a rezistat secolelor, dar are nevoie de sprijinul nostru pentru a-și continua drumul prin istorie.
Marele Zid se micșorează
Marele Zid, mândria Chinei, a ajuns, prin etape succesive de construcție, să măsoare 20.000 de kilometri. Ceea ce oamenii au zidit în mii de ani este azi în pericol. Aproape 2.000 de kilometri din monumentala construcție au pierdut lupta cu timpul, cu natura și cu oamenii. Asociația The Great Wall of China a dat publicității un studiu în care dezvăluia această tristă realitate. Dong Yaohui, vicepreședintele asociației, citat de Beijing Times, afirma: „Chiar dacă multe porțiuni sunt construite din cărămidă și piatră, nu pot rezista la nesfârșit eroziunii produse de ploaie și vânt. Numeroase turnuri au devenit instabile și sunt în pericol să se prăbușească la un vânt mai puternic.”
China, cu trenul rapid, intră în secolul XXIÎn China funcționează cea mai lungă cale ferată de mare viteză, pe care trenul acoperă peste 2.000 de kilometri în doar opt ore
De parcă amenințarea naturii nu ar fi fost suficientă, omul a simțit și el nevoia să contribuie la degradarea monumentului. În timpul Revoluției culturale, sub patronajul nefericit al lui Mao Zedong, zidul a fost privit ca o relicvă imperialistă. În consecință, s-a considerat că poate servi ca sursă de aprovizionare pentru construirea locuințelor clasei muncitoare. Între 1966 și 1976, kilometri întregi au fost demolați pentru a reutiliza cărămizile.
Într-un final, s-a pus capăt jefuirii organizate, însă întreprinzătorii individuali nu lipsesc niciodată. Pentru un ban mai puțin cinstit, a început un comerț înfloritor cu fragmente din zid, inscripționate cu caractere chinezești și vândute turiștilor cu 30 de yuani (3 lire sterline) bucata. Vina e aici comună, a localnicilor care își fură propria comoară și a turiștilor, care, prin achiziționarea acestor suveniruri, încurajează un act ilegal, din care toți au, de fapt, de pierdut.
Ce-i drept, teoretic, există reglementări legale care stabilesc amenzi de până la 5.000 de yuani pentru cei care fură bucăți din zid. Însă - asta sună cunoscut - nimeni nu prea aplică aceste prevederi. Birocrația acționează și aici, în defavoarea dreptății. Pagubele pot fi raportate doar unei autorități regionale, asta înseamnă timp și o grămadă de acte. Mai mult, numeroase porțiuni ale zidului se află în zone de graniță dintre diferitele provincii chineze și e greu de hotărât în a cui jurisdicție intră.
Influența Dinastiei Ming a fost decisivă pentru ChinaDinastia Ming a condus China spre o perioadă de glorie și înflorire, lăsând moștenire Orașul Interzis și Marele Zid, ca dovezi ale fastului imperial
Turiștii au și ei un rol negativ. Dornici de senzațional, au început să exploreze tot mai mult porțiuni nefinalizate ale zidului, care nu pot rezista la un aflux atât de mare de oameni. Din această cauză, în multe zone, pereții s-au prăbușit. Din 1987, zidul a intrat în patrimoniul UNESCO, însă prin istorie și semnificație face parte de milenii din patrimoniul umanității.
Iubirea de moșie e un zid...
Marele Zid Chinezesc a fost un proiect cu adevărat monumental, la care s-a lucrat neîntrerupt din secolul al III-lea î.Chr., până în secolul al XVII-lea, d.Chr. Situat la granița de Nord, traversează țara de la Est la Vest, începând din Shanhaiguan, provincia Hebei, până la Jiayuguan, în provincia Gansu, aproape de nisipurile Deșertului Gobi. Gândit ca obiectiv militar, un mijloc de apărare împotriva inamicilor din exterior, zidul este, în același timp, o carte de istorie deschisă. Paginile sale din piatră ilustrează raporturile dintre civilizațiile nomade și cele de agricultori ale Chinei Antice, gândirea strategică și militară a împăraților, evoluția arhitecturii, tehnologiei și artei chineze.
The Shijing, o colecție de poeme chinezești antice, scrise între secolele al XI-lea și al VII-lea î.Chr., a prezis cu acuratețe construcția zidului și eforturile împăraților de a apăra țara de invaziile străine.
Marele Zid Chinezesc este, de fapt, o „colecție” de mai multe ziduri, fortificații, turnuri de pază, grajduri pentru animale, adăposturi pentru soldați, pasaje, care adesea merg în paralel unele cu altele.
Ideea unei fortificații menite să apere China de atacurile nomazilor barbari a fost pusă în practică de împăratul Qin Shi Huang (259-210 î.Chr.). Deși se consideră că certificatul de naștere al zidului a fost semnat în secolul al III-lea î.Chr., multe din fortificațiile care îl compun au fost ridicate cu sute de ani mai devreme, pe când China era divizată în mai multe regate individuale. Qin Shi Huang, primul împărat al unui stat chinez unit, a ordonat ca fortificațiile construite pe granițele dintre fostele regate să fie demolate, iar tronsoanele de zid care existau deja de-a lungul frontierei nordice să fi unite într-o structură unitară. Noul sistem de fortificații urma să aibă o lungime de peste 10.000 de li (li - unitate de măsură echivalentă cu 500 de metri).
China ia pro-porții la McDonald'sCel mai mare restaurant McDonald’s din lume nu s-a deschis în America, ci tocmai la celălalt capăt al lumii, într-o țară în care mâncarea nu avea nicio legătură cu stilul Big Mac.
Atunci când împăratul Qin Shi Huang a ordonat începerea proiectului, forța de muncă era alcătuită, în principal, din soldați și pușcăriași. Pentru a-i deosebi pe condamnați de colegii lor liberi, pe lângă lanțurile cu care erau legați, autoritățile îi rădeau în cap și le vopseau fețele cu negru. Infracțiuni diverse, de la crimă la neachitarea taxelor erau pedepsite cu muncă obligatorie la construirea zidului. Și această muncă era cu adevărat o pedeapsă cruntă. Se spune că mai bine de 400.000 de oameni au pierit ridicând zidul și mulți dintre ei sunt chiar îngropați în structura construcției.
Familiile îndurerate ale victimelor se temeau că sufletele celor răpuși vor rămâne pe vecie prizoniere în zidul care le luase viața. Pentru a le asigura eliberarea spirituală, unul din cei îndoliați traversa zidul ducând cu el un cocoș.
Deși principalele materiale utilizate au fost pământul și piatra, zidurile care au sfidat secolele ascund și un ingredient-surpriză. Rețeta mortarului includea un sortiment de orez dulce, care prin fierbere devine lipicios. Studiile moderne arată că amilopectina, o polizaharidă ce intră în compoziția amidonului, a contribuit decisiv la rezistența în timp a construcției.
În unele zone strategice (ca, de exemplu, la Nord de Beijing) porțiuni ale zidului sunt dublate, pentru maximă securitate. Înălțimea zidului variază de la 5 la 8 metri, cu metereze de 3 metri. Turnuri de veghe au fost construite la intervale regulate, pentru a observa din timp mișcările dușmanului.
Se disting împărații Ming
După moartea lui Qin Shi Huang și căderea Dinastiei Qin, o mare parte a zidului a fost, de asemenea, dată uitării. Dinastiile care au urmat au mai efectuat reparații și lucrări sporadice, dar nimic în mod organizat.
Puternica Dinastie Yuan (1206-1368), fondată de Genghis Khan, întemeietorul Imperiului Mongol a ajuns să controleze China, părți mari din Asia și chiar Europa. Înglobând China în acest enorm imperiu, zidul nu mai prezenta importanță strategică pentru mongoli. A fost utilizat pentru a asigura protecția caravanelor comerciale.
Ultimul împărat al Chinei, de la zeu, la om de rândViața ultimului împărat al Imperiului Chinez, Pu Yi, a fost marcată de schimbări radicale, de la luxul din Orașul Interzis, la lagărul comunist
După ascensiunea la putere a Dinastiei Ming, zidul avea să își redobândască strălucirea pierdută. În 1421, împăratul Ming Yongle a proclamat Beijingul ca fiind noua capitală a țării, pe locul fostului oraș mongol Dadu. Sub mâna autoritară a conducătorilor Ming, cultura chineză a înflorit și, odată cu ea, nenumărate constucții precum temple, pagode și poduri. Vremurile fiind favorabile, nu a fost uitat nici zidul. Se consideră că lucrările organizate de refacere și extindere au fost reluate în 1474. Porțiunea cea mai cunoscută și cea mai bine păstrată din Marele Zid Chinezesc datează din perioada Dinastiei Ming. După o fază inițială de extindere teritorială, conducătorii din această familie au adoptat o politică de apărare și consolidare internă, iar zidul a devenit pentru ei un element - cheie.
La Vest de Trecătoarea Juyong, Marele Zid a fost dublat, realizându-se o linie internă și una externă de apărare. Fortărețe amplasate strategic și porți au fost amplasate de-a lungul lor, iar forțe militare masive au fost masate în zona considerată de importanță vitală în apărarea capitalei. La o analiză realistă, se poate afirma că zidul nu s-a ridicat la înălțimea renumelui său, din punctul de vedere al protejării granițelor. Eficiența lui ca mijloc de apărare a fost relativ redusă. A acționat mai degrabă ca o barieră psihologică pentru inamici și sprijin moral pentru populația chineză. De altfel, revolta populației din Manchuria și invazia răsculaților, care au pătruns prin fortificațiile zidului au dovedit faptul că nu era invincibil și au condus la răsturnarea Dinastiei Ming.
China în gazeta de perete
Începând din secolul al XVIII-lea și până în zilele noastre, Marele Zid Chinezesc și-a dobândit statutul de simbol al țării, mai ales pentru cei din Occident. Acesta întruchipează puterea și anduranța poporului chinez, reprezentând și bariera prin care statul a încercat să se izoleze de influențele externe.
Astăzi, Marele Zid Chinezesc este recunoscut ca unul din cele mai impresionante monumente arhitectonice din istorie. Faima sa internațională i-a adus și diverse nume de „scenă”. Pentru englezi, francezi sau americani, el este „Marele Zid Chinezesc”, în timp ce alți europeni îl numesc, simplu „Zidul Chinezesc”. La el acasă, este alintat fie „Zidul de 10.000 de li”, fie „Frontiera de purpură” sau „Pământul Dragonului”. Oricum i-am spune, important e să ne gândim că e o comoară a întregii omeniri și să îl tratăm cu respectul cuvenit.
Referințe: