15 decembrie 2001
Turnul înclinat din Pisa se redeschide pentru public
Înclinație spre arhitectură
Dacă iei orice zi obișnuită din Piazza del Duomo aflată în centrul orașului italian Pisa, vei avea aceeași imagine: o mulțime de turiști cu mâinile întinse către clopotnița catedralei, sprijinind turnul care se încăpățânează să nu cadă de peste 800 de ani. Având o înclinație evidentă către celebritate, Turnul din Pisa este una dintre cele mai cunoscute clădiri din lume. Motivele acestei popularități nu sunt chiar cele pe care le-au avut în vedere constructorii săi, însă totul e bine când se termină cu bine. La 15 decembrie 2001, monumentul se redeschide pentru public, după o restaurare care a durat 11 ani și a costat 27 de milioane de dolari.
Un turn cu personalitate
În secolul al XII-lea, mai exact, în 1173, a început construcția turnului de marmură care urma să adăpostească clopotele catedralei din Pisa. Orașul era, pe atunci, un centru comercial important, situat pe râul Arno, la 80 de km. de Florența, în regiunea italiană Toscana.
Cosimo și Lorenzo patronii artelor la FlorențaFamilia Medici, prin Banca Medici, a susținut Renașterea italiană la marea artă și a transformat Florența în centrul cultural al Europei
După cinci ani, când au fost finalizate trei din cele opt etaje proiectate, fundația turnului a început să se așeze inegal pe stratul de sub ea, un amestec de lut, nisip și scoici. În consecință, structura a început să se încline vizibil către Sud. Constructorii au încercat să compenseze înclinația, făcând etajele superioare mai înalte pe partea nordică, dar zidăria suplimentară nu a făcut decât să accelereze scufundarea fundației. La scurt timp, a izbucnit un război între Pisa și Genova, alt oraș-stat din Italia, ceea ce a stopat continuarea construcției. Pauza a permis fundației să se mai așeze, ceea ce e posibil să fi ajutat turnul să nu se prăbușească, până la finalizarea sa, în 1360. Inginerii de azi consideră că doar o minune a făcut ca edificiul să rămână în picioare. Poate că însuși numele orașului ar fi trebuit să îi pună pe gânduri pe cei care au proiectat construcția, având în vedere că provine dintr-un termen grecesc care înseamnă „teren mlăștinos”. Drept pentru care, vestitul turn are în oraș, o întreagă familie, cu aceleași înclinații: turnul bisericii St. Michele dei Scalzi și clopotnița bisericii St. Nicola.
Întregul ansamblu al catedralei se înfunda ușor în pământ, dar nu la modul spectaculos al turnului, înalt de peste 50 de metri. În secolele ce au urmat, Turnul din Pisa și-a văzut de drum, către Sud, continuând să se încline, ceea ce i-a conferit personalitate și imaginea unică sub care e cunoscut în întreaga lume. Până în secolul XX, înclinația ajunsese deja la 4,5 metri față de axa perpendiculară. Cu un an înainte de a fi închis în 1990, un million de turiști vizitaseră faimosul turn, urcând cele 293 de trepte până în vârf, pentru a admira de sus întregul ansamblu numit Campo dei Miracoli din care face parte turnul și pentru a respira aerul edificiului în care a fost botezat Galileo Galilei în 1565.
Galilei a pus Pământul în mișcare, împotriva voinței bisericiiGalileo Galilei, matematician, astronom și filozof din Pisa, a susținut teoria lui Copernicus, care contrazicea principiile bisericii cu privire la sistemul solar
Forza anti-gravitațională
Temându-se că s-ar putea prăbuși, oficialitățile au constituit un comitet format din 14 arheologi, arhitecți, constructori și geologi, pentru a găsi soluții de stabilizare a monumentului. Deși prima încercare din 1994, era cât pe ce să răstoarne turnul, specialiștii au reușit apoi să reducă înclinația. Au scos pământ de sub partea mai înălțată și au adăugat contragreutăți pe latura nordică. Astfel, au reușit să reducă înclinarea cu jumătate de metru și să oprească scufundarea turnului. Se estimează că va dura peste 200 de ani până turnul să revină, eventual, la poziția din 1990.
Vizitele sunt limitate azi la grupuri organizate, dar mulțimi mari de curioși se adună zilnic în fața construcției miraculoase care sfidează gravitația.
Referințe: