5 ianuarie 1933

se deschide poarta către Golden Gate

Turism Monica

Golden Gate - poarta de aur

La 5 ianuarie 1933, utilajele mușcă din pământ, începând dislocarea celor 100.000 de metri cubi de pământ pentru fundația structurilor de ancorare, ce aveau să susțină una din minunile ingineriei moderne: podul Golden Gate. Cu nuanța lui portocalie care strălucește în lumina soarelui, este azi o panglică de metal aruncată peste golful San Francisco, o poartă de aur spre Oceanul Pacific.

Febra aurului a deschis drumul spre Golden Gate

În 1849, o boală molipsitoare cuprindea nația americană: febra aurului. Cum antibioticele nu se inventaseră încă și dorința de înavuțire nu are leac nici azi, mulțimi de oameni se îndreptau înspre zona orașului San Francisco, una din regiunile în care puteai da lovitura vieții. Încă de atunci, investitori cu viziune și-au dat seama că valoarea terenului din zonă creștea odată cu accesibilitatea orașului. În 1869 a fost realizat chiar și planul unui pod care să treacă peste intrarea în golful San Francisco, unind peninsula cu Marin County.

Aurul a atras în Alaska nenumărați aventurieri dornici de îmbogățireFebra aurului din Alaska s-a transformat într-o adevărată epidemie, aducând înspre Yukon mii de visători în căutarea prețioaselor pepite, la fel ca cele găsite de George Carmack

Proiectul a apărut atunci, dar s-a concretizat de abia în 1916. Un fost student într-ale ingineriei, James Wilkins, convertit la jurnalism și lucrând pentru publicația The San Francisco Bulletin, a lansat ideea unui pod suspendat lung de peste 1 km, dublu față de orice pod similar construit până atunci. O asemenea construcție era evaluată la suma fabuloasă de 100 de milioane de dolari. Așa că, inginerul șef al orașului, Michael M. O”Shaughnessy, a început să ceară specialiștilor în construcția de poduri sfaturi pentru variante mai puțin costisitoare. Tot lui i se atribuie meritul de a fi botezat podul cu numele pe care azi îl știm toți:  Golden Gate Bridge. Un inginer, Joseph Strauss, înalt de doar un metru și jumătate, cu o pasiune pentru poezie, născut în Cincinnati și care trăia în Chicago, a afirmat că poate face podul pentru un preț mai mic decât cel estimat.

Joseph Baermann Strauss (1870 - 1938) a fost un inginer constructor și designer de poduri de origine germană. El a fost designerul principal și inginerul șef al celebrului pod Golden Gate Bridge între anii 1933 și 1937. [sursa imagine]

Pod cu puncte de suspensie

După dezbateri, O”Shaughnessy și Strauss au tras concluzia că ar putea construi un pod integral suspendat, ale cărui costuri să se ridice la maxim 30 de milioane de dolari și care să fie mai lung de 1 km. Planul lor a fost contestat, întâmpinat cu reținere, fiind atacat și în instanță. Oficialitățile din oraș erau sceptice și îngrijorate cu privire la costuri, ecologiștii considerau că ar putea avea impact negativ asupra mediului, operatorii de feribot se temeau că afacerea lor va da faliment (până la construirea podului, singura modalitate de a trece dintr-o parte în alta a golfului era feribotul). Până când toate obstacolele birocratice au fost depășite, a început marea criză economică din 1929. Resursele financiare fiind acum drastic limitate, oficialitățile au convins alegătorii să strângă suma necesară de 35 de milioane de dolari, cumpărând obligațiuni, explicând impactul pozitiv al proiectului pentru asigurarea multor locuri de muncă. Oricum, obligațiunile nu au putut fi cumpărate decât în 1932, când sucursala pe care Bank of America o avea în San Francisco a aprobat achiziționarea întregului proiect pentru a ajuta economia locală.

Exemplu de obligațiune scoasă la vânzare pentru a strânge suma de bani necesară pentru construcția podului. [sursa imagine]

Fluviul Colorado, cumințit de Barajul HooverBarajul Hoover denumit inițial barajul Boulder, transformă energia Fluviului Colorado în curent electric pentru milioane de locuințe și materie primă pentru irigarea a zeci de mii de hectare

Un pod pentru toată lumea

După începerea construcției, au apărut altfel de probleme. Muncitorii aveau de luptat cu curenții rapizi, vântul puternic și ceața groasă din strâmtoarea Golden Gate. 11 oameni au murit în timpul lucrărilor, dintre care 10 într-o singură zi, din cauza prăbușirii schelelor, în data de 17 februarie 1937.

Podul Golden Gate, în jurul anului 1935, în faza de construcție. [sursa imagine]

Cu toate dificultățile, podul a fost finalizat și, în 27 mai 1937, 200.000 de oameni au participat la inaugurarea sa. În ziua următoare, președintele Franklin D. Roosevelt a anunțat public lumii întregi, printr-o telegramă transmisă de la Casa Albă, că podul a fost deschis circulației. Taxa inițială era de 50 de cenți pentru o traversare. Azi taxele de traversare sunt cuprinse între 4,50 și 7,50 dolari. De la cei 200.000 de oameni care s-au plimbat pe pod în prima zi, pe jos, alergând sau chiar dându-se cu rolele, azi se înregistrează un trafic cotidian de peste 100.000 de mașini. Se estimează că de la deschidere și până în prezent, mai mult de 2 miliarde de mașini au trecut peste pod.

Mulțimea de oameni entuziaști în ziua de 27 mai 1937, la inaugurarea podului Golden Gate. [sursa imagine]

Golden Gate Bridge, realizarea inginerului Strauss, care a deschis poarta spre CaliforniaPodul Golden Gate, prima construcție suspendată de mari dimensiuni, un simbol al orașului San Francisco și al ingeniozității inginerești

Golden Gate Bridge a rămas cel mai lung pod suspendat din lume până în 1964, când a fost depășit, cu 18 metri, de podul Verrazano-Narrows din New York. Un record nedoborât încă îi aparține: este cel mai fotografiat pod din lume și, după mulți, cel mai frumos, fiind inclus de Asociația Americană a Ingineriei Civile pe lista minunilor lumii moderne.

Referințe:

history.comhistory.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept