24 iulie 1911
descoperirea cetății incașe Machu Picchu
Pe-ru-ta către cetatea secretă
Ascunsă de vârfurile stâncoase de la Nord-Vest de Cuzco, în Peru, Machu Picchu este considerată reședința regală a conducătorilor Imperului Inca, dar și un spațiu sacru pentru civilizația distrusă de conchistadorii spanioli în secolul al XVI-lea. Sute de ani, cetatea a rămas un secret bine păzit de munții care o străjuiesc, până când arheologul american Hiram Bingham s-a trezit față în față cu ea, la 24 iulie 1911. Astăzi, sute de mii de oameni parcurg traseul anevoios până la Machu Picchu, în fiecare an, pentru a admira razele pe care Soarele le aruncă, la apus, peste monumentele de piatră, unele din cele mai impresionante realizări ieșite din mâna omului. Machu Picchu se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham i-a dat numele muntelui pe care este situată, denumirea originală nefiind descoperită niciodată.
Machu Picchu, un trecut de înaltă clasă
Istoricii cred că cetatea a fost ridicată în perioada de glorie a Imperiului Inca, puterea dominantă din America de Sud, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, de suveranul incaș Pachacuti, în jurul anului 1450. A fost abandonată la aproximativ 100 de ani după ce a fost construită, probabil pe vremea când spaniolii și-au început distructiva operațiune de supunere a puternicelor civilizații precolumbiene, din anii 1530. Nu există dovezi care să arate că citadela ar fi fost vreodată atacată de conchistadori sau că aceștia ar fi ajuns măcar în zonă. Din acest motiv, există păreri care înclină să creadă că depopularea așezării ar fi fost rezultatul unei epidemii de variolă.
Ziua lui Columb este aniversată în AmericaCristofor Columb a călătorit spre Vest, convins că va ajunge în India și Asia, dar a sfârșit prin a descoperi America
Mulți arheologi moderni consideră acum că Machu Picchu a servit drept reședință regală pentru împărații inca și nobilii din suita lor. Alții sunt convinși că a fost folosită drept spațiu sacru, având în vedere poziționarea sa în apropierea munților și a altor locuri, pe care încașii le considerau sfinte. Zeci de variante au fost vehiculate în anii care au trecut de la descoperirea cetății, atribuindu-se, consecutiv, rol de închisoare, centru comercial, centru de testare a unor noi culturi de plante, un refugiu pentru femei, oraș dedicat ceremoniilor regale de încoronare și multe altele.
Machu Picchu este alcătuit din mai mult de 150 de clădiri, de la băi și case, până la temple și sanctuare.
Pe drumuri de munte
În vara anului 1911, arheologul american Hiram Bingham a sosit în Peru, cu o mică echipă de exploratori, sperând să descopere Vilcabamba, ultima fortăreață inca, în care băștinașii au rezistat invaziei spaniole. Călătorind pe jos și pe catâri, Bingham și însoțitorii lui au făcut drumul de la Cuzco, până în Valea Urubamba, unde un fermier local le-a spus că există niște ruine, pe vârful unui munte din apropiere. Fermierul a spus că în limba băștinașilor, Quechua, muntele se numește Machu Picchu. În 24 iulie, după un urcuș aspru spre creasta muntelui, pe o vreme rece și umedă, Bingham a întâlnit un mic grup de țărani, care i-au arătat pe unde să continue traseul. Un băiat de 11 ani a acceptat să le fie călăuză, conducându-i înspre priveliștea ce avea să le taie răsuflarea. Vedeau, pentru prima dată, complicatul sistem de terase din piatră, care marcau intrarea în Machu Picchu.
Entuziasmat peste măsură, Bingham a dat de știre întregii lumi despre descoperirea făcută, prin cartea sa, devenită best-seller, „The Lost City of the Incas”. A început astfel exodul turistic, aducând în Peru nenumărați curioși care dorea să îi calce pe urme.
Arheologul a mai excavat o serie de artefacte din situl de la Machu Picchu, pe care le-a dus la Universitatea Yale, pentru efectuarea unor cercetări aprofundate. Deși inițial guvernul peruan a aprobat acest transfer științific, ulterior a solicitat returnarea obiectelor, declanșând o dispută asupra custodiei, care a durat aproape un secol. Doar atunci când guvernul peruan a scris președintelui Barack Obama, făcând apel la autoritatea acestuia pentru a mijloci recuperarea prețioaselor descoperiri, Universitatea Yale a acceptat să le repatrieze.
Barack Obama, cel mai cool președinte americanBarack Obama, primul președinte de culoare al SUA, s-a dovedit un personaj foarte simpatic, care a umanizat Casa Albă și clasa politică
Deși lui Bingham i se atribuie meritul de a fi făcut cunoscută citadela de la Machu Picchu lumii întregi, (până și autocarele care transportă turiștii în zonă sunt inscripționate cu numele lui), nu este absolut sigur că a fost primul vizitator din exterior care le-a admirat. Au fost găsite dovezi că unii misionari și exploratori au ajuns aici, în secolele al XIX-lea și XX, dar nu au expus public ceea ce au văzut.
Machu Picchu pas cu pas
În mijlocul unei păduri tropicale montane, de pe pantele estice ale Anzilor peruani, zidurile, terasele, scările și rampele de la Machu Picchu se încadrează în peisaj, într-o armonie perfectă. Situl se întinde pe o suprafață impresionantă, în lungime de peste 8 kilometri, având peste 3.000 de trepte tăiate în piatră, care fac legătura între diferitele sale nivele. Lucrătură rafinată în piatră, pajiștile terasate, sofisticatul sistem de irigații sunt tot atâtea mărturii despre nivelul înalt de civilizație, atins de incași în domeniile arhitecturii, construcțiilor și agriculturii. Clădirile centrale ilustrează strălucit tehnica excepțională de zidărie a meșterilor incași, care tăiau pietrele astfel încât să se îmbine la construcția zidurilor, fără a folosi mortar.
Arheologii au identificat mai multe zone care, împreună, alcătuiesc peisajul complet al unui oraș. Exista o suprafață rezervată agriculturii, o zonă rezidențială, sectorul regal, rezervat familiei imperiale și locul dedicat ceremoniilor sacre. Cele mai faimoase structuri de la Machu Picchu includ Templul Soarelui și Piatra Inti Watana, un bloc de granit sculptat, despre care se crede că funcționa pe post de ceas solar sau calendar. La prânz, în zilele de 11 noiembrie și 30 ianuarie, Soarele stă exact deasupra pietrei, care nu mai face umbră. La 21 iunie (solstițiul de vară), piatra are cea mai lungă umbră pe partea sudică, iar la 21 decembrie (solstițiul de iarnă), cea mai scurtă, pe partea nordică.
Pentru că incașii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reușit să urce pe această colină pietrele masive de granit, folosite în construcție. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.
Machu Picchu, azi
Cetatea incașă a intrat în patrimoniul UNESCO din 1983 și a fost nominalizată ca fiind una din cele 7 noi minuni ale lumii, în 2007. Machu Picchu rămâne cea mai mare atracție turistică din Peru și cel mai vizitat sit istoric din America de Sud, atrăgând sute de mii de oameni anual. Creșeterea accentuată a turismului, dezvoltarea localităților din vecinătate și degradarea mediului natural afectează cetatea care, pe lângă valoarea ei proprie, oferă adăpost și unor specii pe cale de dispariție. În consecință, guvernul peruan a adoptat o serie de măsuri, pentru a proteja ruinele și a preveni eroziunea muntelui, limitând și numărul de turiști.
„Machu Picchu are pentru Peru aceeași însemnătate pe care o au piramidele în Egipt”, spune Luis Lumbreras, fost conducător al Institutului Național de Cultură.
Referințe: