11 ianuarie 1908
Marele Canion este desemnat monument național
Marele Canion joacă de-a v-ați ascunselea
Mergând spre Marele Canion, în timp ce străbați Arizona, nimic nu te pregătește pentru spectacolul care e pe cale să se desfășoare în fața ochilor tăi. Poți crede chiar că ai greșit drumul. Când te întrebi dacă e cazul să faci cale întoarsă, pământul se deschide la o adâncime mai mare de 1,5 km, cale de 450 de km, dovedind hărnicia fluviului Colorado, care nu a obosit să lupte cu stânca. Priveliștea de azi diferă foarte puțin de ceea ce a văzut García López de Cárdenas în 1540, prima oară când ochii unui european au fost desfătați cu peisajul sălbatic și colorat al canionului. Pentru aceasta, trebuie să îi mulțumim președintelui american Theodore Roosevelt care, la 11 ianuarie 1908, a proclamat Marele Canion monument național.
Marele Canion pe agenda președintelui
Theodore Roosevelt a avut nevoie de o singură vizită la Marele Canion, în 1903, pentru a decide că această minunăție naturală trebuie protejată. Și a hotărât să facă tot ce depindea de el pentru a realiza acest obiectiv. Din păcate, nu depindea totul de el, așa că a durat o vreme. Era nevoie de aprobarea Congresului pentru a desemna zona ca parc național. Din cauza diverselor interese politice, Congresul nu era foarte receptiv la asemenea solicitări. În consecință, Roosevelt a ocolit prin pădure. Profitând de precedentul creat de în 1893 de președintele Benjamin Harrison, care stabilise în zonă o parcelă de pădure ca arie protejată, președintele alintat „Teddy” a reușit să confirme statutul special al zonei Marelui Canion printr-o proclamație, în 1906. Doi ani mai târziu, prin aceeași procedură, a declarat Marele Canion monument național, la 11 ianuarie, rostind o frază rămasă celebră:„Veacurile au muncit aici, unde omul poate aduce doar distrugere”. Însă pentru dobândirea statutului de parc național a mai fost nevoie de o luptă birocratică, încheiată, din fericire, cu o victorie, în 1919.
Ursulețul de pluș, de la Teddy Bear la Winnie the PoohUrsulețul de pluș, devenit celebru printre jucării, sub numele Teddy Bear, a fost botezat așa în cinstea președintelui american Theodore Roosevelt
Călători în timp prin Marele Canion
Un drum prin Marele Canion e o călătorie în timp. Vârstele Pământului și ale istoriei sunt mai vizibile aici ca oriunde. Servind drept cămin nativilor americani timp de secole, nu s-a lăsat dezvăluit europenilor decât în 1540. Cu mult înainte de sosirea europenilor în America, zona era locuită de nativii americani care au construit așezări în canion și în peșterile acestuia. Populația Pueblo considera Marele Canion un loc sfânt și organizau pelerinaje aici. În limba Hopi, Marele Canion este alintat Öngtupqa și este considerat de indienii de aici o poartă înspre lumea de dincolo.
Cu toate că a fost descoperit de conchistadorii spanioli în secolul al XVI-lea, Marele Canion a rămas un teren necunoscut pentru cei care nu erau băștinași, până la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1869, geologul și militarul John Wesley Powell întreprinde prima expediție temerară în canion, pe cursul fluviului Colorado. Powell, însoțit de nouă oameni au plutit în jos pe Green River în Wyoming, în bărcuțe de lemn, până la confluența cu Colorado. De aici, au pătruns în ceea ce era, pe atunci, „marele necunoscut” al canionului. Într-un mod aproape incredibil, Powell și însoțitorii lui au reușit să își ghideze fragilele ambarcațiuni printre bolovani, praguri și vârtejuri. Au ajuns epuizați, dar în viață, la capătul canionului, în luna august. Powell a prezentat priveliștea fantastică a straturilor de roci sedimentare care pot fi văzute de-a lungul canionului ca fiind „pagini dintr-o minunată carte de povești”.
Ultimul indian sălbatic din America de NordIshi, ultimul indian nativ de pe teritoriul american, găsit în California, a dovedit că civilizația e mult mai sălbatică decât tradiția
Vârsta e o stare de spirit și în Marele Canion
Într-adevăr, canionul își dezvăluie pas cu pas istoria. Creat de fluviul Colorado, prin eroziunea platoului cu același nume, canionul expune pe pereții săi tabloul a 2 miliarde de ani din istoria geologică a Terrei.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, fascinația crescândă a americanilor față de aventură și sălbăticie a transformat canionul într-o destinație turistică populară. Investitori cu fler au construit rapid câteva hoteluri pe marginea sudică, pentru a profita de priveliștea incredibilă. Curând, calea ferată a ajuns și aici, făcând călătoria mult mai confortabilă și destinația, mai accesibilă. Pe la 1915, aproximativ 100.000 de oameni veneau să vadă Marele Canion în fiecare an.
Președintele Theodore Roosevelt, cunoscut pentru convingerile sale ecologiste, a tras primul semnal cu privire la necesitatea protejării acestei minuni naturale. Începând din 1932, Congresul a impus condiții și mai ferme de conservare a zonei și astfel, peisajul a fost păstrat aproximativ intact.
În jur de 5 milioane de oameni sosesc aici anual pentru a admira canionul. 90% dintre ei pornesc din Sud, unde priveliștea asupra defileului îți taie răsuflarea. Însă o mare parte a parcului este menținută departe de afluența de turiști. Se pot accesa trasee de hiking pentru cei care doresc o abordare mai sălbatică și mai departe de aglomerație. Marele Canion se mândrește cu un aer extrem de curat și o vizibilitate, în zilele senine, de până la 160 de km.
Arborii sequoia sunt ocrotiți într-un parc naturalParcul Național Sequoia din California adăpostește cei mai mari arbori din lume și multe alte minuni ale naturii
Ca orice vedetă, Marele Canion nu își dezvăluie vârsta cu una, cu două. Până de curând, se estima că defileul are frageda vârstă de 6 milioane de ani. Ca dovadă că nu te poți lua după aparențe și că, totuși, arată foarte bine pentru vârsta lui, alte cercetări au dat la iveală că ar putea avea, de fapt, 70 de milioane de ani. Cert este faptul că fluviul nu și-a realizat opera de artă într-o singură sesiune creativă, ci după cum a venit inspirația, o tranșă acum 70 de milioane de ani, după care, în timp a mai adăugat tușe până acum 6 milioane de ani, când a ajuns oarecum la forma pe care o știm și care nu a mai suferit de atunci modificări dramatice. Indiferent când s-a format, frumusețea sa nu are vârstă!
Referințe: