Campionatul Mondial de Fotbal: Spania 1982

Bogdan S.Sport

Hola - España!

109 de selecţionate s-au înscris în preliminariile celui de-al 12-lea Campionat Mondial de fotbal. Dar, de această dată, şansele de a ajunge la turneul final au crescut. Preşedintele FIFA, brazilianul Joao Havelange, a mărit numărul de participante, de la 16, la 24. În aceste condiţii, repartizarea locurilor s-a făcut astfel: 14 – Europa, 4 – America de Sud, 2 – America Centrală şi de Nord, 2 – Africa şi 2 – Asia şi Oceania!

Spania ’82 a fost ocazia potrivită pentru ca nu mai puţin de cinci echipe naţionale să-şi facă apariţia în premieră la un campionat mondial. E vorba de Algeria, Kuwait, Honduras, Camerun şi Noua Zeelandă. Iată şi celelalte competitoare... Spania (ţara gazdă), Argentina (campioana en-titre), Brazilia, Italia, RF Germania, Anglia, Austria, URSS, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Belgia, Scoţia, Irlanda de Nord, Franţa, Chile, Peru şi El Salvador.

Squadra azurra în silenzio stampa

În urma numărului mare de participante, întregul format al competiţiei a fost modificat. Iniţial, au fost create 6 grupe, a câte patru selecţionate. În faza a doua a competiţiei, cele 12 echipe rămase au fost împărţite în alte patru grupe, a câte trei formaţii, iar câştigătoarele aveau apoi să joace în semifinale.

După prima rundă a grupelor favoritele s-au calificat in-corpore în faza a doua a competiţiei. Italia s-a găsit însă într-o postură inedită. Şi-anume, „squadra azurra” a mers mai departe în urma a trei rezultate de egalitate. Din acest motiv, presa din Peninsulă i-a criticat vehement pe fotbaliştii italieni, şi mai ales pe atacantul Paolo Rossi! Vârful, care venea după o suspendare de doi ani cauzată de un scandal legat de mafia pariurilor (faimoasa „afacere Totonero”), a fost considerat de ziariştii din ţara sa doar o „stafie” a înaintaşului de dinainte de pauza forţată. Drept consecinţă a atacurilor lansate din condei, delegaţia italiană prezentă în Spania a hotărât să intre într-un fel de „silenzio stampa”, doar antrenorul Enzo Bearzot şi căpitanul Dino Zoff având voie să dialogheze cu presa.

Fotbal sub cizma fascistă Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Şi tot din prima rundă a grupelor... Pe principiul „şi nemţii mai fac blaturi câteodată”, RFG a învins Austria, cu 1-0. Scorul înregistrat a ajutat ambele teamuri să acceadă în faza următoare. Defavorizată a fost Algeria, selecţionată care, pe 16 iunie 1982, a obţinut o victorie istorică, 2-1 cu Germania. N-a fost suficient pentru nord-africani... Oricum, înţelegerea tacită dintre Austria şi RFG a declanşat furia tribunelor. Spaniolii au strigat la unison, „Fuera, Fuera”, iar algerienii prezenţi pe stadionul din Gijon au fluturat bancnote. Ba chiar şi germanii şi austriecii din tribună s-au arătat indignaţi de atitudinea favoriţilor. La sfârşitul confruntării, un fan al nemţilor a dat foc steagului Germaniei, dezgustat fiind de cele petrecute pe gazon. Algeria a protestat mai apoi la FIFA, iar ca urmare, începând cu C.M. ‘86, ultimele jocuri din grupe s-au disputat la aceeaşi oră.

Meciul Austria - Germania din cadrul CM 1982 a rămas în analele sportului sub numele de ”Rușinea de la Gijon", după numele orașului spaniol care a găzduit partida. [sursă imagine]

Paolo Rossi iese la rampă

În cea de-a doua fază a competiţiei, cea mai dificilă grupă a fost cea compusă din Italia, Brazilia şi Argentina. A fost momentul în care a ieşit la rampă Paolo Rossi. Mai întâi, atacantul lui Juventus Torino a reuşit un hatt-trick contra Braziliei (scor 3-2 în favoarea peninsularilor). Apoi Italia a învins cu 2-1 campioana en-titre, Argentina, avansând în semifinale, acolo unde a întâlnit cu Polonia. Acelaşi Rossi s-a făcut remarcat după ce a izbutit o „doppietta” (a fost 2-0 pentru squadra azzura împotriva leşilor), iar Italia avansa în finală!

În cealaltă semifinală, Franţa – RFG, spectacolul a fost deplin. După 90 de minute, scorul era 1-1. În prelungiri, „cocoşii galici” au trecut în avantaj, 3-1. Însă, până la finalul celor 120 de minute, nemţii au reuşit să egaleze. A urmat loteria penaltiurilor, aceasta fiind prima partidă din istoria mondialelor decisă în acest mod. Câştig de cauză au avut germanii, graţie a doua parade reuşite de goalkeeperul Harald Tony Schumacher. În finala mică, Polonia a învins Franţa, cu 3-2, leşii obţinând cea mai mare performanţă din istoria lor.

Jucătorii Wladyslaw Zmuda și Manuel Amoros, la meciul Polonia-Franța, disputat în data de 29 august 1982 și încheiat cu victoria polonezilor. [sursă imagine]

Italia, egala Braziliei, la al treilea titlu mondial

În finala mare, disputată la 11 iulie, pe „Estadio Santiago Bernabeu” din Madrid, în prezenţa a 90.000 de spectatori, s-au înfruntat, într-un meci devenit deja un clasic, Italia şi Germania. Peninsularii n-au avut mari emoţii, acelaşi Paolo Rossi evidenţiindu-se iarăşi. Penetrantul atacant a deschis „balul” în minutul 57, apoi Tardelli (69) şi Altobelli (81) au urcat scorul la un categoric 3-0. Nemţii au înscris şi ei, în minutul 83, prin Breitner (al treilea fotbalist după brazilienii Vava şi Pele care a reuşit să marcheze în două finale de C.M.), dar „Copa del Mondo” a ajuns pentru a treia oară în „Cizmă”. Italienii au egalat la acea vreme Brazilia la numărul de trofee. Să mai spunem că Paolo Rossi, cel deningrat de presa italiană în faza grupelor, a ajuns erou naţional. Cu cele şase goluri marcate a devenit golgeterul mondialului, performanţă pentru care a primit „Gheata de Aur”. Până la urmă, Rossi a fost desemnat şi cel mai bun fotbalist al turneului, primind încă un trofeu, şi-anume „balonul de aur”! Cele două distincţii au fost acordate în premieră.

Jucătorii italieni celebrează cel de-al treilea titlu mondial; căpitanul Dino Zoff, care și-a condus echipa spre victorie la cei 40 de ani ai săi, ține trofeul. [sursă imagine]

Curiozităţi

  • Noua Zeelandă s-a ocupat cu bătut recorduri în preliminarii. În cele 15 partide necesare calificării, a parcurs o distanţă de peste 55.000 de kilometri. A învins apoi statul Fiji cu astronomicul scor de 13-0, meci în care mijlocaşul Steve Sumner a marcat şase goluri. De asemenea, portarul Richard Wilson a reuşit să nu primească gol timp de 921 de minute.
  • România a ratat calificarea, încheind pe locul trei o grupă din care la turneul final au ajuns Ungaria şi Anglia. Pe de altă parte, arbitrul român Nicolae Rainea a prins al treilea său C.M.! Acesta a condus la centru două partide, URSS – Scoţia, 2-2 şi Italia – Argentina, 2-1.
  • În Spania ’82 s-a înregistrat un număr record, la acea dată, de 2.109.723 de spectatori, adică o medie de 40.500 de spectatori pe meci. S-au disputat 52 de partide, pe 17 stadioane, în 14 oraşe.

Uruguay, marea surpriză a CM din 1950 Selecționata celestă - Uruguay - și-a dus fanii în al nouălea cer, prin victoria - surpriză de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1950

  • În competiţie, mingea folosită a fost Adidas Tango Espana, o variantă puţin îmbunătăţită a celei utilizate în Argentina 1978, Adidas Tango Durlast.
  • Partida din grupe dintre Franţa şi Kuwait a avut parte de-un episod interesant. La scorul de 3-1 pentru naţionala „cocoşului galic”, la o acţiune a lui Alain Giresse, s-a auzit un fluier din tribună. Jucătorii arabi s-au oprit, mijlocaşul francez a marcat, iar arbitrul sovietic (de fapt ucrainean, după actualele graniţe) Stupar a validat golul. Au urmat proteste vehemente din tabăra celor care au primit golul, totul culminând cu apariţia pe teren a unui... prinţ! Fahid Al-Ahmad Al-Sabah, pe numele său complet, fratele emirului din Kuwait şi preşedinte al Federaţiei de Fotbal din Kuwait, a părăsit tribuna VIP şi a coborât pe gazon, de unde l-a „convins” pe central (acesta tremura vizibil) să nu acorde golul francezilor. Partida s-a reluat, dar până la final Franţa a mai reuşit totuşi un gol, marcat de Bossis. Incidentul n-a rămas fără urmări. Şeicul a fost amendat cu 12.000 de dolari, în timp ce arbitrul sovietic şi-a pierdut credibilitatea internaţională. Şi încă ceva despre Kuwait... Statul din peninsula Arabică a avut drept mascotă la turneul final o cămilă. Nimic neobişnuit aţi zice, numai că animalul în cauză era... viu!

Șeicul Fahid Al-Ahmad Al-Sabah l-a convind pe arbitrul Miroslav Stupar să anuleze un gol, fiind singura dată în istoria competiției când o decizie a arbitrului este contestată cu succes de un membru al publicului. [sursă imagine]

  • Ungaria – El Salvador 10-1 reprezintă încă partida cu cea mai mare diferenţă de scor înregistrată la un campionat mondial. Tot 9 goluri s-au consemnat şi în duelurile Iugoslavia – Zair 9-0 (din 1974) şi Ungaria – Coreea de Sud 9-0 (1954).
  • În acelaşi meci, Ungaria – El Salvador, Atacantul maghiar Laszlo Kiss, legitimat la Vasas Budapesta, a devenit primul jucător intrat pe teren din postura de rezervă care a reuşit un hat-trick.
  • Aflată în premieră la un turneu final, selecţionata „leilor neîmblânziţi” a reuşit să se întoarcă acasă neînvinsă! În Grupa 1, Camerun a bifat trei remize (0-0 cu Peru, 0-0 cu Polonia şi 1-1 cu Italia) şi a încheiat pe locul trei, în urma Poloniei şi Italiei. Viitoarea campioană mondială a trecut de faza grupelor graţie golaverajului superior.
  • Spania a avut o evoluție foarte slabă la C.M., mai ales pentru o selecţionată a ţării organizatoare. Ca ruşinea să fie completă, la finalul confruntării dintre iberici şi Honduras (1-1), disputată la Valencia, goalkeeperul gazdelor, Arconada, a fost ridicat de poliţia locală. Motivul? Arconada a fost confundat de către organele de ordine cu un infractor căutat de multă vreme!
  • Nord-irlandezul Norman Whiteside a devenit cel mai tânăr fotbalist care a evoluat vreodată la un campionat mondial, având 17 ani şi 41 de zile – record încă în vigoare. Britanicul l-a detronat din această poziţie pe legendarul Pele.
  • În schimb, legendarul portar al Italiei, Dino Zoff, a devenit cel mai vârstnic fotbalist care a cucerit Cupa Mondială, având la acea vreme 40 de ani, performanţă neegalată încă. Cel mai tânăr component al lotului campionilor mondiali a fost fotbalistul lui Internazionale Milano, Giuseppe Bergomi (jucător care a evoluat două decenii doar pentru nerazzurri, între 1979 şi 1999). Fundaşul, care în 1982 avea 18 ani, a fost titular în finala disputată împotriva RF Germaniei.
  • În victoria Italiei asupra Argentinei, din faza a II-a a grupelor (2-1), fundaşul italian născut la Tripoli, în Libia, Claudio Gentile (un fotbalist dur, să nu vă lăsaţi păcăliţi de numele său) l-a faultat de nu mai puţin de 23 de ori pe starul „pumelor” Diego Armando Maradona. Când a fost întrebat de acest aspect la declaraţiile de după meci, Gentile a spus că „fotbalul nu este pentru balerine”!

Argentina, 1978, meciuri cu fair play-ul în offside În Argentina anului 1978, Campionatul Mondial de Fotbal a fost marcat de tensiuni și presiuni politice.

  • Înaintea partidei dintre Brazilia şi Italia, câştigată de europeni cu 3-2, graţie hat-trick-ului realizat de Paolo „Pablito” Rossi, antrenorul „squadrei azzura”, Enzo Bearzot a petrecut 40 de minute în camera hotel al autorului celor trei goluri. Pentru a înlătura presiunea existentă pe umerii lui Rossi (la acea vreme fără gol înscris în turneul spaniol), tehnicianul a povestit mai bine de o jumătate de ceas cu atacantul care era mare iubitor de artă, discutând despre pictori cubişti şi suprarealişti, bineînţeles, printre ei numărându-se Pablo Picasso şi Salvador Dali. Demersul antrenorului a avut roadele scontate, Italia furnizând una dintre marile suprize, depăşind mult mai iubita şi mai strălucitoarea formaţie a Braziliei, condusă din teren de Zico, Falcao şi Socrates. De altfel, succesul împotriva selecao a fost unul cu care Rossi s-a mândrit atât de mult, încât titlul cărţii sale autobiografice a fost „Ho fatto piangere il brasile” – „Am făcut Brazilia să plângă”!
  • Rossi a fost abia al 9-lea fotbalist din istorie care a marcat trei goluri împotriva Braziliei. 30 de ani mai târziu, un alt fotbalist avea să reuşească aceeaşi performanţă. Argentinianul Lionel Messi a izbutit şi el să perforeze de trei ori poarta Selecao, devenind al 10-lea jucător, dar nu la un campionat mondial, aşa cum o făcuse Rossi.
  • Victoria Italiei în faţa Brazilia a fost ulterior analizată şi interpretată în multe feluri. Dar poate cel mai plastic a făcut-o jurnalistul britanic Tom Adams, care, într-un articol pentru ESPN, scria: „mama lui Bambi a fost împuşcată. Brazilia, iubită de întreaga lume, a pierdut în faţa moştenitorilor catenaccio-ului”. Nici protagonistul Zico n-a avut o opinie cu mult diferită în ceea ce priveşte eşecul echipei sale, decarul selecţionatei sud-americane declarând că ziua în care Brazilia a pierdut în faţa Italiei a fost „ziua în care fotbalul a murit”!

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 911

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, Bucureşti, 1983

Lecturi suplimentare

Foto credit GettyImages / Guliver

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1986 BIS pentru Mexic În iunie 1974, FIFA a hotărât ca ediţia cu numărul 13 a C.M. să se desfăşoare în Columbia. A fost cu ghinion, pentru că în noiembrie 1982, sud-americanii au anunţat că nu pot organiza turneul final din cauza...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Argentina 1978 Don’t cry for me, Argentina Cadrul în care urma să se desfăşoare cea de-a 11-a ediţie a C.M. nu era tocmai unul propice pentru fotbal. Ţara ce avea să fie gazdă traversa o perioadă extrem de zbuciumată din istoria sa. În...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Germania 1974 Cupa Mondială, acum într-o nouă prezentare A 10-a ediţie a Campionatului Mondial, una jubiliară, a coincis cu actualizarea trofeului pus în joc. Locul cupei „Jules Rimet”, adjudecată de Brazilia la ediţia precedentă, a fost...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1970 Amor a la Mexicana În 1964, congresul FIFA a decis ca a noua ediţie a turneului final să se desfăşoare în Mexic. Deşi mulţi au fost cei care au privit cu scepticism capacitatea de organizare a nord-americanilor, descendenţii...

SportCampionatul Mondial, de Fotbal - Anglia 1966 Honey, I’m home … …ar fi putut exclama fotbalul, odată cu revenirea în țara de baștină. A opta ediţie a C.M. a fost găzduită de Anglia, ţara în care îşi are originea sportul rege, în varianta sa modernă. De altfel,...

folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Ascundeți | Detalii