Campionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1986

Sport Bogdan

BIS pentru Mexic

În iunie 1974, FIFA a hotărât ca ediția cu numărul 13 a C.M. să se desfășoare în Columbia. A fost cu ghinion, pentru că în noiembrie 1982, sud-americanii au anunțat că nu pot organiza turneul final din cauza situației financiare grele cu care se confrunta statul. Pentru prima și, până acum, singura dată în istorie, forul mondial a fost nevoit să găsească un înlocuitor. Astfel, la 20 mai 1983, Mexicul a fost ales să găzduiască o nouă ediție, fiind preferat în dauna Canadei și a Statelor Unite. Dar au fost emoții și în privința noii alegeri, pentru că în septembrie 1985, țara din America Centrală a fost zguduită de un puternic cutremur, care a lăsat în urmă 25.000 de victime și serioase pagube materiale. Până la urmă, Mexicul a depășit toate greutățile și a devenit prima națiune care a găzduit de două ori Cupa Mondială. Şi asta, în decursul a doar 16 ani.

Inflație de goluri

121 de selecționate s-au înscris în preliminariile pentru Mexico ’86, dar numai 111 au apucat să joace cel puțin un meci. S-au consemnat 308 partide de calificare, în care s-au marcat 801 goluri. Cele 24 de naționale calificate au fost împărțite în șase grupe... Grupa A: Argentina, Bulgaria, Italia, Coreea de Sud; Grupa B: Mexic, Paraguay, Belgia, Iraq; Grupa C: URSS, Franța, Ungaria, Canada; Grupa D: Brazilia, Spania, Irlanda de Nord, Algeria; Grupa E: Danemarca, RF Germania, Uruguay, Scoția și Grupa F: Maroc, Anglia, Polonia, Portugalia.

Albastru - țările calificate la CM 1986, galben – echipele naționale care au ratat calificarea, negru - cele care nu au optat pentru participare, gri – state neafiliate la FIFA. [sursa imagine]

Sistemul de disputare al turneului a fost iarăși modificat, renunțându-se la grupele de elită, astfel că faza a doua a competiției a devenit una direct eliminatorie. În optimile de finală, și-au găsit locul primele două clasate din fiecare grupă, plus patru echipe situate pe locul trei, departajarea între acestea fiind făcută în funcție de punctaj și apoi de golaveraj. Favoritele au acces fără prea mari emoții în faza eliminatorie, printre ele strecurându-se doar o singură surpriză. E vorba de Maroc, primul stat african care a câștigat o grupă la un turneu final. Marocanii au obținut o victorie (3-1 cu Portugalia) și două remize (0-0 cu Anglia și Polonia). Au fost eliminați cu greu în „optimi” de către Germania. Nemții s-au impus cu 1-0, grație unui gol reușit de Lothar Matthaus în minutul 87.

O cupă câștigată cu precizie germanăÎn 1974, Germania a demonstrat că organizarea și pregătirea riguroasă te pot duce departe - până pe primul loc al Campionatului Mondial de Fotbal

Tot în „optimi”, URSS și Belgia au oferit un meci cu șapte goluri, „diavolii roșii” câștigând în prelungiri cu scorul de 4-3. Spectacol au făcut și Brazilia și Spania, care au învins cu 4-0 Polonia, respectiv 5-1 Danemarca. Pentru iberici, „vulturul” Emilio Butragueno a reușit să înscrie de patru ori în poarta „vikingilor” danezi. Au mai reușit calificarea în „sferturi” Franța („cocoșul galic” a trecut de campioana mondială en-titre, Italia), Mexic, Argentina și Anglia.

„La mano de Dios”!

Cel mai interesant duel din „sferturi” l-a constituit meciul dintre Argentina și Anglia, mai ales prin prisma celor două goluri marcate de către starul „pumelor”, Diego Armando Maradona, ambele într-un interval de doar patru minute (51 și 54). Primul dintre ele a fost marcat cu mâna și a rămas în istorie sub genericul de „La mano de Dios” sau pe românește, „Mâna lui Dumnezeu”! Descrierea îi aparține chiar autorului golului, care în acest fel a recunoscut un lucru evident pentru toată lumea, mai puțin pentru arbitrul acelei întâlniri, tunisianul Ali Bin Nasser. Interesantă a fost și explicația centralului african, care a susținut mai apoi că nu a sesizat hențul din cauza unui tratament împotriva hemoroizilor pe care îl urma la acea dată.

Meciul se disputa la doar 2 ani de la războiul din Insulele Falkland, dintre Anglia și Argentina, adăugând și mai multă tensiune rivalității fotbalistice. La conferința de presă de după meci, Maradona a explicat golul său, atât de intens disputat, ca fiind înscris ”un pic de capul lui Maradona și un pic de mâna lui Dumnezeu”. [sursa imagine]

În schimb, cel de-al doilea gol realizat de Maradona este și acum considerat de către mulți amatori de fotbal ca fiind cel mai frumos din istorie. Decarul argentinean a luat un balon în propria jumătate și în aproximativ zece secunde a driblat nu mai puțin de șase adversari: Hoddle, Sansom, Butcher, Fenwick și pe goalkeeper-ul Shilton! Celelalte trei „sferturi” au avut nevoie de penaltiuri pentru a fi stabilită câștigătoarea! Franța a eliminat Brazilia, Belgia a învins Spania iar Germania a depășit țara gazdă, Mexicul.

Ambele semifinale s-au încheiat cu același scor, 2-0! Argentina a trecut de Belgia, după o „dublă” semnată de același Maradona, iar Germania s-a impus în fața campioanei europene la acea vreme, Franța, grație golurilor semnate de Brehme și Voller. În finala mică, Franța a câștigat medaliile de bronz în dauna Belgiei după prelungiri, scorul final fiind de 4-2!

Italia devine campioana mondială a anului 1938, în FranțaÎn 1938, Franța a găzduit primul campionat mondial de fotbal la care jucătorii au avut numere inscripționate pe tricouri

„Pumele”, la al doilea titlu

La 29 iunie 1986, „Estadio Azteca” din Mexico City a fost luat cu asalt de către 114.600 de oameni. Atmosfera a fost una tipic latino-americană, astfel că argentinienii s-au familiarizat mai ușor. În aceste condiții, după o oră de joc, scorul era deja 2-0 în favoarea sud-americanilor, grație reușitelor lui Jose Luis Brown (23) și Valdano (55). În tot acest timp, nemții păreau să se mulțumească cu faptul că Matthaus a reușit să-l neutralizeze pe „El Pibe D’Oro” - Maradona. Europenii n-au cedat însă atât de ușor. Karl Heinz Rummenigge (74) și Rudi Voller (80) au egalat situația, iar Argentina părea că se clatină. Şi-a intrat însă în rol același „copil” răsfățat al sud-americanilor. În minutul 83, coordonatorul de joc al „pumelor” a dat o pasă de excepție, iar tânărul la acea vreme Burruchaga l-a învins pe Schumacher, aducând al doilea titlu din istorie pentru Argentina. Cum era firesc, Maradona a primit „Balonul de Aur” al competiției. Mulți au apreciat apoi că niciodată în istorie un singur fotbalist n-a avut o influență atât de mare în stabilirea câștigătoarei unui campionat mondial.

Maradona eroul din 1986, a jucat în patru campionate mondiale, a devenit antrenorul echipei naționale a Argetinei și a împărțit titlul FIFA de ”jucătorul secolului XX” cu Pelé. [sursa imagine]

Curiozități

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

Mascota Campionatului Mondial 1986, din Mexic a fost un simpatic ardei iute, nelipsit din bucătăria locală. Pique purta mustață și tradiționalul sombrero. [sursa imagine]

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 912

foto creditremezcla.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept