Campionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1970

SportBogdan

Amor a la Mexicana

În 1964, congresul FIFA a decis ca a noua ediție a turneului final să se desfășoare în Mexic. Deși mulți au fost cei care au privit cu scepticism capacitatea de organizare a nord-americanilor, descendenții „aztecilor” le-au închis gura contestatarilor după ce Olimpiada din 1968, desfășurată la Ciudad de Mexico, a avut parte doar de reacții pozitive. Astfel, în 1970 Campionatul Mondial de Fotbal a fost găzduit pentru prima dată de către America de Nord, fiind totodată și primul turneu organizat pe un alt continent decât Europa sau America de Sud.

România (își) revine

La startul preliminariilor s-au înscris un număr record de 75 de formații. O singură echipă s-a retras în cele din urmă, chiar surpriza plăcută a precedentului turneu, Coreea de Nord. De această dată, Africii și Asiei le-au fost garantate două locuri, câte „unul de căciulă”, în timp ce America de Nord și cea Centrală au avut și ele două reprezentante, datorită faptului că Mexicul s-a calificat din oficiu, în calitate de țară gazdă!

După 32 de ani, România a reapărut între echipele de top din lume, calificându-se dintr-o grupă ce părea extrem de dificilă la prima vedere. „Tricolorii” au lăsat acasă Portugalia (locul trei în '66), Elveția (și ea prezentă în Anglia) și Grecia. Alte surprize din calificări au fost eliminarea Argentinei, de către Peru și cea a Iugoslaviei (vicecampioană europeană la acea dată), de către Belgia. Absențe de marcă au fost și Franța și Spania.

Cele 16 participante au fost împărțite în patru grupe... Grupa 1: URSS, Mexic, Belgia, El Salvador; Grupa 2: Italia, Uruguay, Suedia, Israel; Grupa 3 (supranumită „groapa cu lei de la Guadalajara”): Brazilia, Anglia, Cehoslovacia, România; Grupa 4: RF Germania, Peru, Bulgaria și Maroc.

Careu de ași, în semifinale

Nicio surpriză nu s-a consemnat în faza grupelor, favoritele calificându-se „în bloc” în „sferturi”! Singurul amănunt interesant a fost faptul că Italia a reușit „performanța” de a se califica din grupe cu doar un singur gol marcat (1-0 cu Suedia, 0-0 cu Uruguay și Israel)!

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

Cel mai interesant duel al „sferturilor” a fost reeditarea finalei din '66, Anglia - RFG. De astă dată, nemții și-au luat revanșa.

Mexico 70 a fost, în opinia multor cunoscători într-ale sportului rege, cel mai bun turneu final din istorie. Iar ca argument principal a fost careul de „ași” prezent în penultimul act al competiției. În semifinale au ajuns cele mai titrate naționale din lume: Brazilia (5 titluri), Italia (4 titluri), Germania (4 titluri) și Uruguay (2 titluri). În prima dintre ele, Brazilia a depășit Uruguayul, cu 2-1. Însă, „celeștii” au acuzat faptul că nu au avut timp suficient pentru a pregăti duelul, sosind la Guadalajara doar cu 24 de ore înainte de joc. Trebuie menționat că la pauză scorul era favorabil Uruguayului, care conducea cu 1-0. Cealaltă semifinală a primit mai apoi denumirea de „finala de dinaintea finalei”, fiind considerată încă drept cel mai frumos joc văzut vreodată la un campionat mondial. A fost Italia - RFG 4-3, după cele mai spectaculoase prelungiri din istoria competiței, cu cinci goluri marcate și răsturnări de scor. Nemții au luat totuși locul trei, învingând în finala mică a competiției naționala Uruguayului, cu 1-0.

Pele și Zagallo au făcut istorie

Brazilia a profitat de oboseala acumulată de italieni în semifinale și s-a impus lejer în ultimul act. La Ciudad de Mexico, pe 21 iunie 1970, în fața a 107.412 spectatori, selecționata „cariocas” a învins fără drept de apel „squadra azurra”, 4-1, marcatori fiind Pele (18), Gerson (66), Jairzinho (71), Carlos Alberto (86), respectiv Boninsegna (37). Golul lui Pele a fost cel de-al 100-lea reușit de brazilieni la turneele finale. De altfel, starul brazilian a intrat în istorie, fiind în continuare singurul fotbalist care se poate lăuda că are în palmares trei titluri de campion mondial. De asemenea, Mario Zagallo a devenit primul om care a cucerit titlul atât ca și jucător (în 1958), cât și ca antrenor.

Cupa „Jules Rimet” a fost cucerită pentru a treia oară de brazilieni, intrând astfel definitiv în posesia acestora. Cel puțin așa ar fi trebuit. Asta pentru că, pe 2 decembrie 1983, trofeul a fost furat din sediul federației braziliene! Exponatul care în prezent se găsește la Rio de Janeiro este doar o copie.

Tricolorii, în groapa cu lei

Naționala României n-a avut noroc la tragerea la sorți și a nimerit într-o grupă extrem de puternică la C.M. din Mexic, supranumită groapa cu lei de la Guadalajara. Tricolorii au jucat împotriva precedentei campioane mondiale, Anglia, dar și a viitoarei campioane, Brazilia. Cum era de așteptat, au fost pierdute ambele dueluri, 0-1, respectiv, 2-3 (goluri Dumitrache și Dembrovschi), însă evoluția elevilor lui Angelo Niculescu a fost apreciată. În cealaltă confruntare, românii au învins Cehoslovacia cu 2-1 (goluri Neagu și Dumitrache, din penalti).

Iată și lotul deplasat în Mexic: Stere Adamache (Steagul Roșu Brașov), Necula „Rică” Răducanu (Rapid), Gheorghe Gornea (UTA) - portari, Ludovic Sătmăreanu (Steaua), Cornel Dinu (Dinamo), Nicolae Lupescu (Rapid), Mihai Mocanu (Petrolul), Ion „Liță” Dumitru (Rapid), Radu Nunweiller VI (Dinamo), Emeric Dembrovschi (SC Bacău), Florea Dumitrache (Dinamo), Alexandru Neagu (Rapid), Mircea Lucescu (Dinamo), Gheorghe Tătaru II (Steaua), Vasile Gergely (Dinamo), Dan Coe (Rapid), Mihai Ivăncescu (Steagul Roșu Brașov), Augustin Deleanu (Dinamo), Flavius Domide (UTA), Marin Tufan (Farul Constanța), Nicolae Pescaru (Steagul Roșu Brașov) și Nicolae Dobrin (FC Argeș).

Dobrin, vedeta naționalei în preliminarii, n-a apucat să evolueze niciun minut la mondial, deși piteșteanul era considerat la acea vreme cel mai bun fotbalist român. Subiectul a iscat apoi numeroase controverse. Motivul absenței dintre titulari l-a dezvăluit însă într-un interviu acordat ani mulți mai târziu selecționerul Angelo Niculescu: „Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze și să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu și veneau dimineața. Odată i-am așteptat în paturile lor, eu și secundul, ca să nu mai poată minți. Şeful delegației a vrut să-l trimitem acasă, dar m-am opus, pentru că ne făceam de râs. Dobrin se uita mereu la englezi. Ăia mai beau câte o bere, mai stăteau la o terasă, dar erau campioni mondiali. Noi ce eram? Niște anonimi. La ultimul meci de pregătire, s-a tras undeva în stânga, la umbra tribunei, și nu se mișca de acolo. I-am zis «Gicule, ce faci?», «Nea Angelo, eu nu pot. Nu vezi ce soare e?». «Gicule, tu ai zis că nu poți. Să știi că nu s-a născut încă fotbalistul cu umbrelă». Şi atunci, eu de ce să joc cu Dobrin?”

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

Curiozități

• În preliminarii, Australia, repartizată în „zona Asia” a fost nevoită să parcurgă aproximativ 72.000 de kilometri. „Cangurii” au evoluat mai întâi la Seul, trecând de Coreea de Sud și Japonia, apoi în Mozambic, unde după trei jocuri au trecut de Zimbabwe. În fine, ultimele două meciuri au avut loc la Tel Aviv, respectiv Sydney, australienii fiind învinși de Israel.
• Altă ciudățenie a preliminariilor a avut loc în zona africană. Zambia a învins Sudanul cu 4-2, apoi, în returul de la Khartoum, gazdele s-au impus cu același scor, 4-2. S-a calificat pentru turul următor Sudanul, care a beneficiat de o regulă cel puțin ciudată: merge mai departe echipa care înscrie mai multe goluri în al doilea meci!
• Maroc a fost prima reprezentantă a Africii la turneul final după cel de-al doilea război mondial. Precedenta prezență africană, și singura de altfel în perioada interbelică, a fost Egiptul, în 1934.
• După partidele din preliminarii dintre Honduras și El Salvador, între cele două țări s-a iscat, la propriu, un război. „Războiul fotbalului”, cum a fost ulterior denumit, a avut în fond alte cauze decât sportul cu balonul rotund. Tensiunile dintre cele două state au fost mai vechi, întrecerea sportivă oferind doar un prilej de care vecinii din America Centrală s-au folosit pentru a se răfui. Cauza adevărată a fost nemulțumirea Hondurasului față de faptul că se confrunta cu un val tot mai mare de imigranți din Salvador. Conflictul, care a durat 100 de ore, a lăsat în urmă 200 de morți și 1.000 de răniți.
• Înainte de turneul final, căpitanul Angliei, Bobby Moore, a fost arestat și reținut în Columbia, acolo unde se afla cu naționala pentru a susține un meci amical. Autoritățile din Bogota l-au acuzat pe Moore că ar fi furat o brățară de aur (nici o aluzie la proverbul cu meseria!) dintr-o bijuterie aflată în holul hotelului unde se afla cazat. Până la urmă căpitanul a fost eliberat și a ajuns în timp util în Mexic, însă după coechipierii săi. Acuzațiile au fost retrase mai târziu.
• A fost prima cupă mondială televizată în culori, bineînțeles, altele decât alb și negru.
• Mondialul mexican s-a dovedit a fi unul plin de inovații. În premieră, s-au introdus cartonașele galbene și cele roșii. Dar, arbitri n-au fost nevoiți să-l acorde pe cel roșu, neexistând niciun fotbalist eliminat.

Fotbal sub cizma fascistăCampionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

• De asemenea, tot pentru prima oară, au fost permise înlocuirile de jucători în timpul unui meci. Câte două pentru fiecare echipă. Cu acest prilej, mutarea efectuată în timpul jocului Brazilia - România, între Adamache și Rică Răducanu, a devenit prima schimbare de portar din istoria mondialelor. Peste ani, primul goalkeeper român semnalizat în ofsaid, inegalabilul Rică Răducanu, avea să explice în stilu-i caracteristic motivul pentru care nu a evoluat în primele două jocuri: „De ce n-am jucat cu Anglia și Cehoslovacia? Din cauza altitudinii! Ştiți, la chestia asta sunt mai sensibil decât coechipierii mei, având 1,92 m”!
• A fost introdus trofeul Fair-Play, prima câștigătoare fiind Peru.
• România, pe lângă componenții echipei naționale, a mai avut un reprezentant în Mexic. E vorba de arbitrul Andrei Rădulescu (fost jucător al lui Poli Timișoara 1943 - 1949, perioadă în care a bifat și trei selecții la națională). „Fluierașul” a condus la centru partida Belgia - El Salvador, fiind tușier la întâlnirile Israel - Suedia și Uruguay - Israel. Între 1981 - 1983, Andrei Rădulescu a fost președintele FRF.
• Primul meci, cel dintre Mexic și URSS, desfășurat la 31 mai la Ciudad de Mexico, a generat un interes imens, mai ales în rândul localnicilor, arena umplându-se până la refuz cu 107.000 de spectatori. De altfel, ziarele vremii din Mexic au titrat în ziua meciului: „Stadionul Aztec va fi astăzi centrul lumii!”.
• În partida RF Germania - Maroc, arbitrul olandez van Ravens a dat startul reprizei a doua fără ca portarul africanilor să se găsească între buturi. Acesta a întârziat la vestiare, intrând pe gazon după aproximativ un minut.
• Înainte cu o noapte de întâlnirea din grupe Brazilia - Anglia, scor 1-0, fanii „cariocas” au încercat să-și „ajute” conaționalii. Aceștia au cântat și-au petrecut toată noapte în fața hotelului în care erau cazați campionii en-titre.
• Atacantul brazilian Jair Ventura Filho sau altfel zis Jairzinho a reușit să înscrie cel puțin un gol în fiecare meci pe care l-a jucat la turneul mexican. Cel poreclit „Uraganul” a devenit astfel al treilea jucător care se poate lăuda cu o astfel de performanță, după uruguayanul Alcides Ghiggia și francezul Just Fontaine.
• Cel mai bun marcator al competiției a fost germanul Gerd Muller, care a reușit să înscrie 10 goluri. Cel mai bun jucător al mondialului mexican a fost ales brazilianul Pele, în timp ce peruanul Teofilo Cubillas a fost desemnat cel mai bun tânăr jucător.
• După egalul din preliminarii înregistrat la București contra Greciei, rezultat în urma căruia ne-am calificat pentru Mexic '70, tricolorii au fost invitați în studioul Televiziunii Române. Aceștia, aflați încă sub „beția” succesului au mulțumit cui au crezut ei de cuviință, mai puțin Partidului Comunist. Scăparea nu a rămas nesesizată astfel că jucătorii s-au trezit amânați cu prima de calificare până când nu au mai primit nimic!

• La un momnet dat, organizatorii campionatului mondial au dorit ca pe aleile din parcul ce se găsește în vecinătatea stadionului „Azteca” să fie ridicate 16 statui, înfățișând câte-un fotbalist din fiecare selecționată prezentă la turneu. De la tricolori a fost ales Emeric Dembrovschi, din păcate însă proiectul n-a fost dus la bun sfârșit. Totuși, cel mai bun jucător român la mondialul din 1970 s-a ales cu o statuie, însă doar în localitatea în care s-a născut, Câmpulung la Tisa. Realizată din lemn, statuia a fost amplasată inițial în fața bisericii din comună, însă după ce câteva femei mai în vârstă (asta ca să nu le spunem babe!) au început să se închine la ea ca la o troiță, autoritățile au decis să o mute lângă sala de sport din micuța localitate maramureșeană.
• Pe parcursul campionatului mondial, prima divizie din fotbalul românesc a fost întreruptă. Sezonul s-a încheiat abia pe 19 iulie (record în fotbalul românesc), iar campioană a fost UTA.

Referințe:

• https://www.fifa.com
• https://en.wikipedia.org
• „Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 908
• Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, București, 1983
• Cătălin Oprișan, „Istoria Echipei Naționale de Fotbal a României”, editată de Federația Română de Fotbal, București, 2016