Campionatul Mondial de Fotbal: Italia 1990

Sport Bogdan

Goluri la punctaj

Pe 19 mai 1984, Italia a fost aleasă să găzduiască cea de-a 14-a ediție a C.M., devenind astfel a doua țară, după Mexic, care a organizat două turnee finale. În preliminarii, s-au înscris 116 națiuni, acestea luptându-se pentru 22 de locuri (Italia, ca țară gazdă, și Argentina, campioana en-titre, au obținut calificarea din oficiu). În total s-au jucat 314 meciuri, în care s-au marcat doar 735 de goluri (față de cele 801 de reușite marcate în precedentul campionat mondial). Aceasta a fost cea mai scăzută medie a golurilor marcate la o competiție mondială.

Iată însă cele 24 de combatante, repartizate pe grupe... Grupa A: Italia, Cehoslovacia, Austria, SUA; Grupa B: Argentina, URSS, România, Camerun; Grupa C: Brazilia, Scoția, Suedia, Costa Rica; Grupa D: RF Germania, Iugoslavia, Columbia, Emiratele Arabe Unite; Grupa E: Spania, Belgia, Uruguay, Coreea de Sud; Grupa F: Anglia, Irlanda, Olanda și Egipt. Dintre selecționatele calificate, Costa Rica, Irlanda și Emiratele Arabe Unite s-au aflat la prima participare la un Campionat Mondial, iar Egiptul sosea după o absență de 56 de ani, SUA de 40, iar România după 20 de ani! Apropo de tricolori...

„Generația de Aur”, la primul mondial

România a obținut calificarea la „Copa del Mondo” trecând în preliminarii de Danemarca, Grecia și Bulgaria. Tragerea la sorți de la C.M. părea însă să n-o favorizeze, nimerind într-o grupă cu campioana en-titre, Argentina, vicecampioana europeană URSS și campioana Africii din 1988, Camerun, team ce părea cel mai accesibil adversar. N-a fost însă chiar așa... În primul joc, tricolorii au reușit să învingă URSS, cu 2-0, după reușitele lui Marius Lăcătuș (42, 57-penalti). A urmat o înfrângere în fața Camerunului 1-2, marcatori Gabi Balint (88), respectiv Roger Milla (76 și 86), însă surpriza s-a consemnat în ultima confruntare din grupă... Românii au ținut piept deținătoarei trofeului, Argentina, 1-1, golurile fiind înscrise de Monzon (63) și același Gabi Balint (68). Astfel că roș-galben-albaștri s-au calificat în „optimi”, în ciuda micului „blat” dintre URSS și Camerun (deja calificată). A fost 4-0 pentru sovietici.

Duelul meciului România – Argentian s-a dat între Maradona şi Hagi, chiar dacă paznicul lui Diego s-a numit Rotariu. [sursa imagine]

În faza eliminatorie, tricolorii au dat peste Irlanda, o echipă care ieșise din grupă fără nicio victorie, remizând în toate cele trei confruntări, cu Anglia, Olanda și Egipt. Astfel că după 120 de minute, scorul alb înregistrat între România și Irlanda păstra coordonatele. S-a trecut la executarea penaltiurilor... Sheedy, Houghton, Townsend, Cascarino și O’Leary, pentru verzi, Hagi, Lupu, Rotariu și Lupescu, pentru România, au transformat rând pe rând, loviturile de departajare, ajungându-se la ultimul penalti. Daniel Timofte a fost însă ghicit de Pat Bonner, iar Irlanda s-a calificat în sferturi, fără să obțină vreo victorie la Campionatul Mondial!

Jucătorii români s-au consolat repede după acest eșec, pentru că de îndată ce-au ajuns acasă majoritatea și-au făcut bagajele, transferându-se pe bani frumoși în campionate puternice: Hagi la Real Madrid (4 milioane de dolari), Lupescu la Leverkusen (1,5 milioane), Sabău la Feyenoord (1,2 milioane), Gică Popescu la Eindhoven (2 milioane), Răducioiu la Bari (2,3 milioane), Lăcătuș la Fiorentina (1,5 milioane), Rotariu la Galatasaray (1 milion), Balint la Burgos (0,8 milioane) iar Klein la Uerdingen (0,2 milioane).

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

Iată și formula folosită de către tehnicianul Emeric Jenei în cele patru partide disputate în Italia: Lung - Rednic, G. Popescu, Andone, Klein - Sabău (Mateuț), Hagi (Lupu), Rotariu, Lupescu (D. Timofte) - Lăcătuș (I. Dumitrescu), Balint (Răducioiu). Au mai fost în lotul de 22, fără a evolua vreun minut: Liliac, Stelea, Muzsnay, Adrian Popescu și Cămătaru.

Patru campioane mondiale, în semifinale

În sferturi, singura mare surpriză a fost prezența „leilor neîmblânziți”, Camerun devenind prima țară africană care-și găsește locul printre primele opt formații ale lumii! Roger Milla & co. au fost până la urmă eliminați, cu greu, de către Anglia, în prelungiri.
Astfel, „în careul de ași”, pentru a doua oară în istorie (după turneul din Mexic 1970), au ajuns doar foste deținătoare ale trofeului: Anglia, Italia, RF Germania și Argentina.

Prima semifinală a adus față în față țara gazdă și deținătoarea en-titre a cupei. Câștig de cauză au avut „pumele”, care s-au impus la penaltiuri, la fel cum o făcuseră și în sferturi, contra Iugoslaviei. Tot la penaltiuri s-a decis și cealaltă finalistă. RF Germania a învins Anglia, cu 4-3! În finala mică, Italia a trecut cu 2-1 de Anglia.

Roger Milla, unul din starurile CM 1990, a oferit surprize neașteptate ca, de altfel, întreaga echipă a Camerunului, din care făcea parte. [sursa imagine]

O finală banală

Pe data de 8 iulie 1990, pe „Stadio Olimpico” din Roma, în prezența a 73.603 spectatori, a avut loc cea de-a 14-a finală de C.M. Deși interesul a fost unul imens, pe lângă privitorii din tribună consemnându-se și un număr record de 1,5 miliarde de telespectatori (!), ultimul act avea să fie unul urât. Cele două tabere au sacrificat spectacolul, partida animându-se cât de cât abia la final. În minutul 65, argentinianul Pedro Menzon a văzut cartonașul roșu după un fault asupra lui Jurgen Klinsmann, devenind astfel primul fotbalist eliminat într-o finală de campionat mondial. N-a durat mult până a fost consemnat și-al doilea fotbalist eliminat. Conaționalul său, Gustavo Dezotti, a primit și el un cartonaș roșu, în minutul 87!

Argentina, 1978, meciuri cu fair play-ul în offsideÎn Argentina anului 1978, Campionatul Mondial de Fotbal a fost marcat de tensiuni și presiuni politice.

Cu două minute înainte, s-a consemnat și unicul gol al meciului. Centralul mexican Edgardo Codesal Mendez a arătat punctul cu var, după un fault asupra lui Rudi Voller. Penaltiul a fost transformat de către Andreas Brehme, desemnat de către antrenorul Franz Beckenbauer înainte de joc în locul tradiționalului executant, Lothar Matthaus. Cum goalkeeper-ul „pumelor”, Sergio Goycochea, a apărat patru execuții de acest fel în partidele premergătoare finalei, Brehme și-a folosit piciorul lui „stâng”, adică dreptul! A fost prima finală decisă în acest fel, totodată și prima în care învinșii n-au reușit să înscrie. Firesc, am spune, dacă ținem cont că Maradona & co. au trecut doar de vreo “două - trei” ori centrul terenului! Pentru RF Germania (ultima participare sub această titulatură) a fost cel de-al treilea titlu mondial, egalând la acea vreme performanța Braziliei!

Jucătorii echipei naționale a Germaniei sărbătorind triumful de la Campionatul Mondial din 1990. [sursa imagine]

Curiozități:

O cupă câștigată cu precizie germanăÎn 1974, Germania a demonstrat că organizarea și pregătirea riguroasă te pot duce departe - până pe primul loc al Campionatului Mondial de Fotbal

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 913

http://www.skysports.com/football/news/11095/11390382/italy-1990

foto creditGettyImages / Guliver

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept