Campionatul Mondial de Fotbal: Italia 1990

SportBogdan

Goluri la punctaj

Pe 19 mai 1984, Italia a fost aleasă să găzduiască cea de-a 14-a ediție a C.M., devenind astfel a doua țară, după Mexic, care a organizat două turnee finale. În preliminarii, s-au înscris 116 națiuni, acestea luptându-se pentru 22 de locuri (Italia, ca țară gazdă, și Argentina, campioana en-titre, au obținut calificarea din oficiu). În total s-au jucat 314 meciuri, în care s-au marcat doar 735 de goluri (față de cele 801 de reușite marcate în precedentul campionat mondial). Aceasta a fost cea mai scăzută medie a golurilor marcate la o competiție mondială.

Iată însă cele 24 de combatante, repartizate pe grupe... Grupa A: Italia, Cehoslovacia, Austria, SUA; Grupa B: Argentina, URSS, România, Camerun; Grupa C: Brazilia, Scoția, Suedia, Costa Rica; Grupa D: RF Germania, Iugoslavia, Columbia, Emiratele Arabe Unite; Grupa E: Spania, Belgia, Uruguay, Coreea de Sud; Grupa F: Anglia, Irlanda, Olanda și Egipt. Dintre selecționatele calificate, Costa Rica, Irlanda și Emiratele Arabe Unite s-au aflat la prima participare la un Campionat Mondial, iar Egiptul sosea după o absență de 56 de ani, SUA de 40, iar România după 20 de ani! Apropo de tricolori...

„Generația de Aur”, la primul mondial

România a obținut calificarea la „Copa del Mondo” trecând în preliminarii de Danemarca, Grecia și Bulgaria. Tragerea la sorți de la C.M. părea însă să n-o favorizeze, nimerind într-o grupă cu campioana en-titre, Argentina, vicecampioana europeană URSS și campioana Africii din 1988, Camerun, team ce părea cel mai accesibil adversar. N-a fost însă chiar așa... În primul joc, tricolorii au reușit să învingă URSS, cu 2-0, după reușitele lui Marius Lăcătuș (42, 57-penalti). A urmat o înfrângere în fața Camerunului 1-2, marcatori Gabi Balint (88), respectiv Roger Milla (76 și 86), însă surpriza s-a consemnat în ultima confruntare din grupă... Românii au ținut piept deținătoarei trofeului, Argentina, 1-1, golurile fiind înscrise de Monzon (63) și același Gabi Balint (68). Astfel că roș-galben-albaștri s-au calificat în „optimi”, în ciuda micului „blat” dintre URSS și Camerun (deja calificată). A fost 4-0 pentru sovietici.

În faza eliminatorie, tricolorii au dat peste Irlanda, o echipă care ieșise din grupă fără nicio victorie, remizând în toate cele trei confruntări, cu Anglia, Olanda și Egipt. Astfel că după 120 de minute, scorul alb înregistrat între România și Irlanda păstra coordonatele. S-a trecut la executarea penaltiurilor... Sheedy, Houghton, Townsend, Cascarino și O’Leary, pentru verzi, Hagi, Lupu, Rotariu și Lupescu, pentru România, au transformat rând pe rând, loviturile de departajare, ajungându-se la ultimul penalti. Daniel Timofte a fost însă ghicit de Pat Bonner, iar Irlanda s-a calificat în sferturi, fără să obțină vreo victorie la Campionatul Mondial!

Jucătorii români s-au consolat repede după acest eșec, pentru că de îndată ce-au ajuns acasă majoritatea și-au făcut bagajele, transferându-se pe bani frumoși în campionate puternice: Hagi la Real Madrid (4 milioane de dolari), Lupescu la Leverkusen (1,5 milioane), Sabău la Feyenoord (1,2 milioane), Gică Popescu la Eindhoven (2 milioane), Răducioiu la Bari (2,3 milioane), Lăcătuș la Fiorentina (1,5 milioane), Rotariu la Galatasaray (1 milion), Balint la Burgos (0,8 milioane) iar Klein la Uerdingen (0,2 milioane).

Iată și formula folosită de către tehnicianul Emeric Jenei în cele patru partide disputate în Italia: Lung - Rednic, G. Popescu, Andone, Klein - Sabău (Mateuț), Hagi (Lupu), Rotariu, Lupescu (D. Timofte) - Lăcătuș (I. Dumitrescu), Balint (Răducioiu). Au mai fost în lotul de 22, fără a evolua vreun minut: Liliac, Stelea, Muzsnay, Adrian Popescu și Cămătaru.

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

Patru campioane mondiale, în semifinale

În sferturi, singura mare surpriză a fost prezența „leilor neîmblânziți”, Camerun devenind prima țară africană care-și găsește locul printre primele opt formații ale lumii! Roger Milla & co. au fost până la urmă eliminați, cu greu, de către Anglia, în prelungiri.
Astfel, „în careul de ași”, pentru a doua oară în istorie (după turneul din Mexic 1970), au ajuns doar foste deținătoare ale trofeului: Anglia, Italia, RF Germania și Argentina.

Prima semifinală a adus față în față țara gazdă și deținătoarea en-titre a cupei. Câștig de cauză au avut „pumele”, care s-au impus la penaltiuri, la fel cum o făcuseră și în sferturi, contra Iugoslaviei. Tot la penaltiuri s-a decis și cealaltă finalistă. RF Germania a învins Anglia, cu 4-3! În finala mică, Italia a trecut cu 2-1 de Anglia.

O finală banală

Pe data de 8 iulie 1990, pe „Stadio Olimpico” din Roma, în prezența a 73.603 spectatori, a avut loc cea de-a 14-a finală de C.M. Deși interesul a fost unul imens, pe lângă privitorii din tribună consemnându-se și un număr record de 1,5 miliarde de telespectatori (!), ultimul act avea să fie unul urât. Cele două tabere au sacrificat spectacolul, partida animându-se cât de cât abia la final. În minutul 65, argentinianul Pedro Menzon a văzut cartonașul roșu după un fault asupra lui Jurgen Klinsmann, devenind astfel primul fotbalist eliminat într-o finală de campionat mondial. N-a durat mult până a fost consemnat și-al doilea fotbalist eliminat. Conaționalul său, Gustavo Dezotti, a primit și el un cartonaș roșu, în minutul 87!

Argentina, 1978, meciuri cu fair play-ul în offsideÎn Argentina anului 1978, Campionatul Mondial de Fotbal a fost marcat de tensiuni și presiuni politice.

Cu două minute înainte, s-a consemnat și unicul gol al meciului. Centralul mexican Edgardo Codesal Mendez a arătat punctul cu var, după un fault asupra lui Rudi Voller. Penaltiul a fost transformat de către Andreas Brehme, desemnat de către antrenorul Franz Beckenbauer înainte de joc în locul tradiționalului executant, Lothar Matthaus. Cum goalkeeper-ul „pumelor”, Sergio Goycochea, a apărat patru execuții de acest fel în partidele premergătoare finalei, Brehme și-a folosit piciorul lui „stâng”, adică dreptul! A fost prima finală decisă în acest fel, totodată și prima în care învinșii n-au reușit să înscrie. Firesc, am spune, dacă ținem cont că Maradona & co. au trecut doar de vreo “două - trei” ori centrul terenului! Pentru RF Germania (ultima participare sub această titulatură) a fost cel de-al treilea titlu mondial, egalând la acea vreme performanța Braziliei!

Curiozități:

• Mexicului i-a fost interzisă participarea la mondial, după ce, într-un turneu rezervat echipei U-20, oficialii „azteci” au folosit deliberat jucători mai în vârstă.
• Chile a fost descalificată, pe baza unei probe video, după ce portarul Roberto Rojas a simulat o accidentare cauzată de-o petardă în timpul jocului disputat în Brazilia, iar coechipierii săi au refuzat să continue partida. De altfel, suspendarea a fost prelungită și în calificările următoare, pentru turneul din 1994.
• Nigerianul de 23 de ani, Samuel Okwaraji, a decedat pe teren în urma unui atac de cord, în timpul jocului din calificări, pe care naționala sa îl disputa în Angola.
• A fost cel mai ineficient campionat mondial. În 52 de partide s-au înscris 115 goluri, adică o medie de 2,21 pe meci!
• „World Cup Italia ‘90” a fost primul videogame licențiat!
• „Un’estate italian” sau „Notti magiche” a fost cântecul oficial al turneului și, probabil, cel mai frumos imn al unui campionat mondial!

• A fost ultimul mondial pentru URSS, Cehoslovacia și Iugoslavia, state care ulterior s-au dezintegrat.
• În 2005, Diego Maradona a recunoscut că în timpul partidei cu Brazilia, din „optimi”, personalul medical al Argentinei i-a oferit mijlocașului brazilian Branco o sticlă de apă în care se adăugase tranchilizant!
• Până la golul primit de la argentinianul Caniggia, în semifinale, goalkeeper-ul Italiei, Walter Zenga, nu fusese învins timp de 517 minute, un record la Campionatul Mondial.
• Golgeterul competiției a fost tot un italian, Salvatore „Toto” Squillaci, cu șase goluri. Interesant e că atacantul „squadrei azurra” a marcat doar șapte goluri pentru Italia, în toată cariera sa! Ce-i drept însă, în doar 16 partide, pentru că în 1991 s-a retras de la națională!
• A fost pentru prima oară când finala s-a disputat între aceleași două țări care o jucaseră și pe precedenta, în speță, RF Germania și Argentina.

O cupă câștigată cu precizie germanăÎn 1974, Germania a demonstrat că organizarea și pregătirea riguroasă te pot duce departe - până pe primul loc al Campionatului Mondial de Fotbal

• Franz Beckenbauer, „trainerul” RF Germania, a devenit al doilea antrenor care a cucerit C.M. atât ca fotbalist, cât și ca tehnician, după brazilianul Mario Zagallo.
• Bodo Illgner a fost primul portar care n-a luat gol într-o finală de campionat mondial.

Referințe:

• https://www.fifa.com
• https://en.wikipedia.org
• skysports.com
• „Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 913