Campionatul Mondial de Fotbal: Franța - 1938

SportBogdan

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război...

În ultimele zile ale Jocurilor Olimpice ce au avut loc la Berlin, în 1936, FIFA a decis să acorde Franței organizarea turneului final, în ciuda protestelor sud-americanilor, care-și doreau o alternanță a continentelor, susținând candidatura Argentinei. Desigur, marele merit pentru această alegere l-a avut Jules Rimet. Tot atunci s-a hotărât ca următoarele C.M. să fie atribuite Braziliei, în 1942 și Germaniei, în 1946. N-a fost să fie, căci al II-lea Războiul Mondial a făcut ca turneul final să fie întrerupt pentru 12 ani.

Vive la France!

Revenind la ediția franceză, trebuie spus că un număr de 37 de formații au participat la preliminarii, absentând însă Spania, țară care se afla în plin război civil. De asemenea, Anglia a continuat să refuze invitația sosită pe adresa sa... Pe parcurs, din cele 37 de selecționate, nouă au renunțat sau au fost excluse: Argentina, Japonia, Columbia, Egipt, Mexic, Statele Unite, El Salvador, Guiana Olandeză (azi Surinam) și Costa Rica.

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

O altă problemă s-a ivit cu naționala Austriei. Puternica reprezentativă de la acea vreme s-a calificat la C.M., dar n-a mai putut participa din cauza faptului că a statul a fost anexat de Germania nazistă pe 11 martie 1938 („Anschluss”). Astfel, nouă jucători austrieci au fost racolați de nemți! Cu toate acestea, FIFA n-a atribuit locul rămas liber Letoniei, cea în dauna căreia s-a calificat Austria...

În aceste condiții, în Franța au ajuns până la urmă doar 15 țări: Italia, Franța, Belgia, Norvegia, Polonia, Cehoslovacia, Olanda, Germania, Elveția, Ungaria, Suedia, România, Brazilia, Cuba și Indiile Olandeze de Est sau Indonezia cum se numește în zilele noastre.

Harta Campionatului Mondial de Fotbal din 1938 (sursă imagine)

Performanță la cub(a)

Având deja o experiență bogată, naționala României era considerată drept marea favorită în fața Cubei, meciul fiind, în opinia tuturor specialiștilor, o simplă formalitate. La Toulouse însă, tricolorii și-au dat în petec. „Am privit cu multă superficialitate întâlnirea cu Cuba, subestimându-ne adversarul... Eram siguri că îi avem deja «în buzunar». Să zică mulțumesc dacă încasează numai zece goluri”, avea să spună mulți ani mai târziu, extrema stângă, Ştefan Dobay, în autobiografia sa, „Şut... goool!”, cu privire la felul în care a fost abordată partida. Nici antrenorul selecționatei noastre, maiorul Alexandru „Ţane” Săvulescu nu ia luat în serios pe fotbaliștii din America Centrală: „Le dăm de la șapte în sus. I-am văzut pe toți. Vai de capul lor, săracii! Au venit la teren cu ghetele înfășurate în jurnale”...

Bocanci purtați în CM de fotbal din 1938 (sursă imagine)

Apoi fundașul Ripensiei și al naționalei, Vasile Chiroiu, are și el o remarcă savuroasă, preluată imediat dă către ziarele din țară: „Berea franceză e mai slabă decât apa din România, așa că e logic să consumăm, aici, doar bere...”!

În aceste condiții, rezultatele înregistrate pe teren nu mai apar atât de surprinzătoare. Mai întâi, la Toulouse, a fost remiză. Pe 5 iunie, în fața a 7.000 de spectatori, s-a consemnat România - Cuba 2-2, 3-3 după prelungiri, goluri Bindea ‘35, Baratky ‘88, Dobay ‘105, respectiv Socorro ‘44, ‘103 și Magrina ‘69.

Din păcate, la rejucarea din 10 iunie (8.000 de spectatori), tricolorii (cu un prim „11” total reformat față de prima dispută) s-au descurcat și mai prost, cedând cu 1-2, goluri Dobay ‘28 - Socorro ‘51, Fernandez ‘53. Concluziile i-au aparținut aceluiași Ştefan Dobay: „noi de la început am intrat pe teren îngâmfați. În momentul în care i-am văzut pe cubanezi îmbrăcați lejer, în bluze de vară și cu sandale ușoare, dintr-o împletitură subțire și fără ciorapi, i-am asemuit mai mult cu un grup de studenți sau de copii mai mărișori care venea de la joacă și se ducea la gârlă. După părerea mea, în acest moment am pierdut jocul, cubanezii speculând punctul nostru cel mai slab: orgoliul exagerat”!

Fotbal sub cizma fascistăCampionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Iată formația aliniată de către antrenorul Alexandru „Ţane” Săvulescu (în paranteză regăsindu-se fotbaliștii ce au evoluat la rejucare): Pavlovici-Ripensia (Sadowski-AMEFA Arad) - Burger-Ripensia, Chiroiu-Ripensia (Felecan-Victoria Cluj) - Vintilă-Rapid (Bărbulescu-Venus), Rășinaru-Rapid, Raffinsky-Rapid - Bindea-Ripensia (Bogdan-Rapid), N. Kovacs-CAO (Moldoveanu-Rapid), Baratky (Rapid), Bodola-Venus (Prassler-AMEFA), Dobay-Ripensia.

Universul sportiv din iunie 1938

Să mai spunem doar că în turul următor, adică în „sferturi”, Suedia ne-a r[zbunat, întrecând Cuba cu 8-0, cea mai categorică victorie la un mondial de până atunci!

Un amore grande

„Squadra Azurra” a devenit prima formație care și-a apărat cu succes trofeul cucerit cu patru ani înainte. La Paris, pe „Stade Colombes”, în prezența a 45.000 de spectatori, pe 19 iunie, Italia a dat piept cu Ungaria. Peninsularii n-au avut mari probleme în a se impune, detașându-se clar încă după prima repriză. Scorul final a fost 4-2, după reușitele lui Colaussi ‘6, ‘35, Piola ‘16, ‘82 respectiv Titkos ‘8 și Sarosi ‘70.

Campionii lumii, italienii, pe stadionul Colombes Paris (sursă imagine)

Dar și de această dată au existat suspiciuni... Se pare că, înainte de începerea partidei, italienii au primit o telegramă din partea „Ducelui” Benito Mussolini, cu textul: „Învingeți sau muriți!”. După joc, goalkeeper-ul maghiarilor, Szabo Antal, declara: „Mă bucur că am salvat 11 vieți!”. Mai mult de-atât, înainte de finală, în cadrul delegației din Ungaria a pornit un conflict. A fost cauzat de către unul dintre conducători, Dietz Karoly, care a stabilit ca atacantul Toldi Geza să nu evolueze. În acel moment, solidari cu colegul lor, mijlocașul Turai Jozsef și fundașul Korany Lajos au anunțat că nu se simt prea bine, boicotând partida! Şi de-aici au început speculațiile...

Timbru emis pentru a marca CM 1938 (sursă imagine)

Curiozități

  • Pentru prima oară, deținătoarea titlului, Italia, și țara organizatoare, Franța, au fost admise din oficiu, fără a mai fi nevoite să dispute preliminarii.
  • A fost prima ediție în care jucătorii au evoluat cu numere pe tricouri.
  • Franța, Brazilia, Belgia și România au fost singurele reprezentative care au participat la toate cele trei campionate mondiale organizate în perioada interbelică!
  • A fost primul și ultimul, până în prezent, campionat mondial pentru Cuba și Indonezia! Indiile de Est Olandeze, așa cum se numea la acea vreme Indonezia, fiind colonie olandeză, a fost prima reprezentantă a Asiei la turneul final. Totodată, dintre toate selecționatele ce au participat la vreun C.M., Indonezia e singura care a jucat doar un singur meci în competiție!
  • Formația Cubei a avut în componență și jucători spanioli la origine, refugiați în America Centrală din cauza Războiului Civil, ce era în plină desfășurare în Peninsula Iberică.
  • România s-a „calificat” la C.M. fără să joace vreun meci. Mai întâi, sorții ne-au scos în față, în runda preliminară, Argentina. Sud-americanii au anunțat însă că nu vor participa. Apoi, a venit la rând Egiptul. Africanii au solicitat amânarea datelor de desiputare pentru că sărbătoreau Ramadanul. FIFA nu a acceptat modificarea, astfel că tricolorii au ajuns în Franța fără a juca vreo partidă!

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

  • Cum Austria n-a mai ajuns la „Coupe du Monde”, Suedia a promovat direct în „sferturi”!
  • Elvețianul Ernst Lortscher a fost primul fotbalist care a marcat în propria poartă la C.M., într-o partidă pe care echipa sa a câștigat-o, adversară fiindu-i Germania.
  • Nicolae Kovacs, Clubul Atletic Oradea, a fost primul fotbalist român care a evoluat la trei turnee finale. Trebuie totuși spus că Rudolf Burger a fost prezent și el la toate cele trei competiții din perioada interbelică, numai că în Italia 1934 a fost doar pe bancă!
  • Tot la capitolul premiere românești... Ştefan Dobay, fotbalistul născut la Dumbrăvița (județul Timiș), a fost primul român care a marcat la două campionate mondiale. Performanțele lui Kovacs și Dobay aveau să fie egalate abia 50 de ani mai târziu!
  • În ciuda rezultatului dezamăgitor, după primul meci împotriva Cubei (3-3), Ştefan Dobay a fost ales în echipa lumii, întocmită după primul tur. Iată „11”-le complet: Olivieri (Italia) - Minelli (Elveția), Caldenhove (Olanda) - Gora (Polonia), Jordan (Franța), Kopecki (Cehoslovacia) - Aston (Franța), Peracio (Brazilia), Leonidas (Brazilia), Willimowski (Polonia), Dobay (România).
  • Golgeterul din 1938 a fost brazilianul Leonidas da Silva. Acesta a înscris șapte goluri în doar patru meciuri. Starul a fost odihnit în semifinala pierdută de „seleção” contra Italiei!!! A contat hat-trick-ul reușit în partida cu Polonia, scor final 6-5 pentru selecționata „cariocas”, după prelungiri. În același meci, polonezul Ernst Wilimowski a marcat patru goluri, fiind primul jucător ce reușește o asemenea performanță la un C.M.! În schimb, Leonidas a reușit să înscrie desculț unul dintre goluri. Astăzi, din pricina regulamentului, așa ceva nu ar mai fi posibil! Supranumit și „Diamantul negru” sau „Omul de cauciuc”, Leonidas este considerat inventatorul golului din foarfecă. După ce s-a retras din activitate, centrul înaintaș s-a reprofilat, devenind un apreciat radio-reporter în „Ţara Cafelei”.
  • În semifinala Italia - Brazilia, 2-1, căpitanul europenilor, Giuseppe Meazza, și-a pierdut șortul după ce a marcat din penalti, în minutul 60. Coechipierii săi l-au înconjurat până a primit altul! De altfel, a fost nevoit să execute lovitura de la punctul cu var ținându-și șortul cu o mână, căci rămăsese fără elastic, fapt ce siguranță a stârnit zâmbetele goalkeeper-ului brazilian.
  • Începând cu sferturile de finală din 1934 și terminând cu ultimul act al competiției din 1938, „Squadra Azurra” a reușit 7 victorii consecutive la Cupa Mondială. Recordul a dăinuit 68 de ani, până să fie doborât de Brazilia.
  • Doar patru italieni au făcut parte din lotul peninsularilor care a cucerit laurii și în 1934: Giuseppe Meazza, Giovanni Ferrari, Guido Masetti și Eraldo Monzeglio.
  • Vittorio Pozzo, tehnicianul de la cârma „Squadra-ei Azzura”, este singurul antrenor din lume care a reușit până acum să cucerească cu echipa sa două titluri mondiale!

Referințe:

http://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 902

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, București, 1983

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept