Campionatul Mondial de Fotbal - Chile 1962

Sport Bogdan

Fotbal cu greutate în Chile

Cu ocazia congresului FIFA, desfășurat la Lisabona în perioada 9 - 10 iunie 1956, s-a stabilit, cu 32 de voturi pentru, 10 împotrivă și 15 abțineri, ca turneul final din 1962 să fie atribuit din nou Americii de Sud, mai precis, statului Chile. Alegerea a iscat numeroase controverse, chiar înainte de startul competiției. O problemă delicată a fost cea a alegerii perioadei de desfășurare. Inițial, s-a dorit ca turneul să aibă loc între 15 mai și 15 iunie, numai că țările europene și-au manifestat dezacordul din cauza faptului că și-ar fi dereglat bunul mers al competițiilor interne. Chilienii au propus apoi lunile februarie și martie, ca fiind cele mai potrivite, pentru că datele hotărâte de FIFA ar fi fost foarte aproape de sezonul ploios! Până la urmă perioada a fost stabilită între 30 mai și 17 iunie.

O problemă cutremurătoare

Principala problemă s-a ivit în luna mai a anului 1960. Un violent cutremur, cel mai mare înregistrat vreodată pe glob, 9,5 magnitudine (urmat și de valuri țunami), a provocat imense distrugeri în partea centrală și de sud a statului Chile. Orașele Antofagasta, Talca și Conception, potențiale gazde, au fost devastate.

La 2 zile după producerea cutremurului din 22 mai 1960, a urmat erupția vulcanului Cordón Caulle care a aruncat lavă și materii vulcanice până la 22 iulie [sursa imagine]

Bineînțeles, infrastructura a suferit și ea de pe urma calamității naturale, astfel că FIFA își punea mari semne de întrebare în privința capacității sud-americanilor de a organiza turneul. Mai mult, englezii înaintaseră deja o ofertă, ca în cazul retragerii, campionatul mondial să se desfășoare un an mai târziu, în Insulă. Şi-a intrat însă în rol Carlos Dittborn, președintele federației chiliene: „Pentru că nu mai avem nimic, vom face tot ce ne stă în putință să reconstruim!”. Această frază a devenit mai târziu sloganul neoficial al C.M. din 1962. Apoi, chiar președintele statului, J. A. Rodriguez, a trimis un comunicat în scris la FIFA prin care garanta organizarea.

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

Până la urmă, totul a fost pus la punct, iar competiția a demarat în patru orașe: Arica, Rancagua, Vina del Mar și capitala Santiago. Din păcate, Carlos Dittborn, omul cu cel mai mare merit, n-a apucat să-și vadă realizarea, trecând la cele veșnice cu doar câteva săptămâni înaintea debutului turneului. Stadionul din Arica a primit numele său. Şi că veni vorba... La Arica, un orășel cu doar 15.000 de locuitori, cel mai arid din America de Sud, s-a putut ajunge doar pe calea aerului, aflându-se la circa 2.300 de kilometri depărtare de capitala Santiago, lângă granița cu Peru!

La 15 aprilie 1962 se inaugura stadionul Carlos Dittborn, din micuța localitate Arica, al cărui capacitate (18000 de locuri) depășea numărul locuitorilor (15000) [sursa imagine]

Europa vs. America

56 de echipe au luat parte la preliminarii, luptându-se pentru cele 14 locuri disponibile, Brazilia (campioana en-titre) și Chile (țara organizatoare) fiind calificate din oficiu. Sistemul folosit avantaja vădit Europa și America de Sud. „Bătrânului continent” i se garantau opt locuri, plus eventuale alte două, acestea în urma unor partide de baraj în compania reprezentatelor Africii și Asiei. De asemenea, America de Sud beneficia de cinci locuri garantate, plus eventual de încă unul. Acesta ar fi putut fi obținut la baraj, în duel cu reprezentanta Americii de Nord și a celei Centrale. Calculele hârtiei au fost respectate, europenii și sud-americanii obținând 15, din cele 16 locuri la turneul final! Singura intrusă a fost naționala Mexicului, care a izbutit la baraj să depășească Paraguayul. Iată și restul participantelor: Brazilia, Chile, Argentina, Columbia, Uruguay, Bulgaria, Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Italia, Spania, Elveția, URSS, Germania și Iugoslavia.

Fotbal sub cizma fascistăCampionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Brazilia și-a păstrat „coroana”

Sistemul de desfășurare al turneului final a fost identic cu cel folosit în 1958. Cele 16 reprezentative au fost împărțite în patru grupe, primele două clasate avansând automat în fazele eliminatorii. Deși în „sferturi” au rămas șase echipe europene și doar două sud-americane, în penultimul act al competiției raportul s-a echilibrat. În prima dintre semifinale, cea sud-americană, au dat piept Chile și Brazilia. Şi, în ciuda celor 76.600 de spectatori din tribună, campioana en-titre s-a impus cu 4-2.

Trio-ul brazilian Mauro, Amarildo și Zito, celebrând victoria cu 4 la 2, împotriva echipei-gazdă, Chile, în semifinalele Cupei Mondiale din 1962. Doar patru zile îi mai despărțeau pe cariocas de un nou titlu mondial... [sursa imagine]

În cealaltă semifinală, cea slavă, Cehoslovacia a învins Iugoslavia, cu 3-1.

În finala mică, locul trei a fost adjudecat de către țara gazdă. Chilienii i-au depășit pe „plavi” cu 1-0, printr-un gol marcat de Eladio Rojas în minutul 90.

La 17 iunie, pe „Estadio Nacional” din Santiago, la poalele munților Anzi, la acea vreme acoperiți de zăpadă, în fața a 70.000 de spectatori, Brazilia și Cehoslovacia s-au duelat în cea mai „calmă” finală a mondialelor. În aceste condiții, rezultatul final a fost unul scontat, 3-1 pentru naționala „cariocas”, goluri semnate de Amarildo ‘17, Zito ‘69, Vava ‘78, respectiv Masopust ‘15. A fost al doilea titlu mondial pentru Brazilia.

Uruguay, marea surpriză a CM din 1950Selecționata celestă - Uruguay - și-a dus fanii în al nouălea cer, prin victoria - surpriză de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1950

Curiozități

Naționala de fotbal a României la prima participare olimpicăPrima participare a selecționatei tricolore la Olimpiadă a fost prinsă în offside la capitolul organizare

Tânărul Manuel s-a născut cu probleme mari la coloana vertebrală și la picioare: pe dreptul nu-l îndoia în față, de la rotulă, ci înspre interior, iar la stângul avea aceeași problemă, dar pe dos: îl îndoia în exterior. Piciorul drept era mai scurt cu aproape 5 centimetri. Unul dintre cei iubiți brazilieni, a fost omul căruia Pele i-a sărutat mâna pentru defectele sale. [sursa imagine]

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 906

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, București, 1983

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept