Campionatul Mondial de Fotbal: Brazilia - 1950

Sport Bogdan

Echipa celestă recidivează

Reunit în Luxemburg, la data de 22 iulie 1946, cel de-al 25-lea Congres FIFA a decis reluarea campionatelor mondiale. După o pauză forțată de 12 ani, cea mai populară competiție din lume și-a reintrat în drepturi. Cum Europa se afla în plină reconstrucție după cel de-al doilea război mondial, FIFA a hotărât ca turneul să se desfășoare din nou în America de Sud. Ţara aleasa pentru a fi gazdă a fost Brazilia, națiune mai puțin afectată de război.

După război, mulți viteji se-arată

34 de echipe s-au arătat interesate de a participa la C.M., până la 1 ianuarie 1949 (termenul limită pentru înscriere). Brazilia, în calitate de organizatoare și Italia, deținătoarea titlului, au fost calificate din oficiu.

Timbru brazilian, emis în 1950, pentru a marca desfășurarea Campionatului Mondial, care a avut loc în perioada 24 iunie – 16 iulie [sursa imagine]

Celelalte 32 de formații au disputat preliminarii pentru cele 14 locuri rămase, fiind împărțite în zece grupe, pe criterii geografice:

În cele din urmă, s-au calificat: Brazilia, Italia, Bolivia, Chile, Anglia, India, Mexic, Paraguay, Spania, Scoția, Suedia, Elveția, Turcia, Statele Unite, Uruguay și Yugoslavia. Totuși, înainte de start, trei selecționate (India, Scoția și Turcia) au renunțat, iar Cupa Mondială a demarat doar cu 13 formații, motiv pentru care „gurile rele” au propus schimbarea denumirii competiției în „Cupa de Vară”.

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

Echipele au fost distribuite în patru grupe, iar câștigătoarele au pătruns în careul de ași, disputându-și supremația într-o altă grupă, sistem folosit în premieră. Brazilia, Suedia, Spania și Uruguay au fost naționalele cu acces în faza finală. După primele două runde, s-au consemnat următoarele rezultate: Brazilia - Suedia 7-1, Uruguay - Spania 2-2, Uruguay - Suedia 3-2 și Brazilia - Spania 6-1! Așadar, Brazilia și Uruguay urmau să se dueleze într-o partidă care și astăzi este considerată o adevărată finală, gazdele având nevoie doar de un egal pentru a se încorona. În cealaltă confruntare, în „finala mică”, Suedia a învins Spania cu scorul de 3-1.

Fotbal sub cizma fascistăCampionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Drama de pe Maracana

Pe 16 iulie, la Rio de Janeiro, pe un stadion, Maracana, umplut până la refuz de cei 199.854 de spectatori - și astăzi recordul absolut de asistență la un meci de fotbal - era de neconceput ca Brazilia să fie stopată. Banderolele și afișele care vesteau victoria erau deja confecționate, 20.000 de sticle de șampanie așteptau să fie deschise, iar fanfarele, dispuse în parcuri, așteptau doar fluierul de final pentru a da startul carnavalului... Totul părea să se îndrepte în direcția potrivită când Friaca a deschis scorul pentru amfitrioni în minutul 48. Numai că selecționata celestă n-a renunțat. Conduși în teren de căpitanul Obdulio Varela, uruguayenii au întors meciul.

Jucătorii din Uruguay, care au arătat că fotbalul este un sport imprevizibil. În ciuda faptului că, în calificări, au pierdut 7 din cele 9 meciuri jucate, au câștigat, în cele din urmă, titlul suprem [sursa imagine]

Apropo de Varela, trebuie spus că a avut un rol determinant și în vestiar. Înaintea duelului, antrenorul Juan Lopez le-a cerut elevilor săi să joace prudent și să se apere în fața Braziliei. Căpitanul a fost însă de altă părere. Când tehnicianul a părăsit încăperea, fotbalistul a ținut următorul discurs: „Juanito e un om bun, dar astăzi se înșeală. Dacă ne vom apăra împotriva Braziliei, soarta noastră nu va fi diferită față de cea a Spaniei sau Suediei. Băieți, outsiderii nu câștigă! Haideți să începem show-ul”! Uruguay a reușit așadar să schimbe soarta finalei, marcând prin Schiaffino, în minutul 68 și Ghiggia, cu doar 11 minute înainte de final!

Golul lui Alcides Ghiggia, care i-a aruncat în agonie pe brazilieni și în extaz pe susținătorii din Uruguay [sursa imagine]

Pe Maracana s-a declanșat fieste celesta, dar, totodată, a pornit și cea mai mare dramă din istoria fotbalului brazilian, cunoscută și sub denumirea de „Maracanazo”! Autorul celui de-al doilea gol al Uruguayului, Alcides Ghiggia, responsabil de faptul că la Rio atmosfera se transformase într-una de doliu, în locul celei de carnaval, avea să declare câțiva ani mai târziu: „De-a lungul istoriei, doar trei oameni au reușit să reducă la tăcere stadionul Maracana: Papa, Frank Sinatra și eu”! Ceea ce a urmat e greu de descris... Iată ce a avut de spus un martor ocular, nimeni altul decât Jules Rimet, inițiatorul acestei competiții: „Nu s-a mai ținut niciun discurs oficial, toată lumea era deziluzionată de înfrângerea gazdelor. Stăteam cu Cupa în brațe și nu știam ce să fac. La un moment dat chiar m-a cuprins frica. L-am văzut pe căpitanul uruguayenilor, Varela, i-am dat cupa după care am luat-o la fugă prin mulțime, salvându-mă. A fost o atmosferă care nu se poate descrie!”.

Italia devine campioana mondială a anului 1938, în FranțaÎn 1938, Franța a găzduit primul campionat mondial de fotbal la care jucătorii au avut numere inscripționate pe tricouri

Curiozități

Meciul care a marcat inaugurarea stadionului Maracana, cu puțin înainte de startul Campionatului Mondial din 1950 [sursa imagine]

Referințe:

http://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 903

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, București, 1983

foto creditfifaworldcups.net

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept