Campionatul Mondial de Fotbal: Argentina 1978

Bogdan S.Sport

Don’t cry for me, Argentina

Cadrul în care urma să se desfăşoare cea de-a 11-a ediţie a C.M. nu era tocmai unul propice pentru fotbal. Ţara ce avea să fie gazdă traversa o perioadă extrem de zbuciumată din istoria sa. În 1976, în Argentina a avut loc o lovitură de stat, prin care generalul Jorge Rafael Videla a înlăturat-o de la guvernare pe Isabel Martinez de Peron, femeia care deţinea funcţia de preşedinte. A urmat apoi un regim dictatorial – militar, ce nu avea cum să fie altfel decât sângeros, opozanţii „dispărând” cu zecile de mii. Printre aceştia, s-a aflat şi Omar Carlos Actis, preşedintele Comisiei de Organizare a Campionatului Mondial, care a fost asasinat în luna august a anului 1976.

La un pas de boicot

În aceste condiţii, câteva state, în frunte cu Olanda, au dorit să boicoteze Campionatul Mondial. Părerile, însă, erau împărţite. De exemplu, iată ce spuneau în februarie 1978, doi cunoscuţi politicieni francezi... Lionel Jospin: „Nu Argentinei, da Campionatului Mondial!”. În schimb, Francois Mitterand susţinea: „Trebuie acceptată scadenţa care ne cere ca această competiţie să aibă loc într-o ţară în care regimul este teribil de arbitrar şi de sângeros!”.

Până la urmă, regimul lui Videla a punctat la capitolul diplomaţie, asigurând că nu vor avea loc evenimente sângeroase pe perioada competiţiei, ceea ce a făcut ca boicotul să nu mai aibă loc.

Fotbal sub cizma fascistă Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Pentru prima oară în istoria competiţiei, s-au înscris în preliminarii peste 100 de selecţionate, mai precis 107. Cu toate acestea, numărul de locuri atribuite la turneul final a rămas acelaşi, 14 (bineînţeles, plus cele două locuri oferite din oficiu Argentinei şi Germaniei, în calitate de gazdă, respectiv campioană en-titre). Statistic, prezenţa la turneul argentinian a însemnat cea mai grea calificare din istorie! Au obţinut, în cele din urmă, „biletele” pentru Argentina următoarele selecţionate: Italia, Argentina, Franţa, Ungaria (Grupa 1); Polonia, Germania, Tunisia, Mexic (Grupa 2); Austria, Brazilia, Spania, Suedia (Grupa 3); Peru, Olanda, Scoţia şi Iran (Grupa 4).

Mascota oficială a Campionatului Mondial din Argentina a fost Gauchito, un băiat purtând o ținută argentiniană tradițională. Pălăria, eșarfa și cravașa fac parte din echipamentul standard folosit de gauchos (cowboy-ii Americii de Sud), considerați simboluri ale curajului și vieții libere și care au inspirat numeroase legende și povești populare. [sursă imagine]

Argentina nu EVITA sprijinul politic

Sistemul de desfăşurare a turneului a fost păstrat, adică primele două clasate din cele patru grupe iniţiale, au avansat în alte două grupe, denumite de „elită”. Singura inovaţie a fost faptul că FIFA a hotărât ca în partidele eliminatorii, în caz de egalitate, câştigătoarea să fie stabilită la penaltiuri. N-a fost însă cazul, ambele finale (căci doar cele două partide au putut fi catalogate ca fiind eliminatorii) s-au încheiat după 90 de minute.

În prima fază a grupelor n-au existat surprize, iar principalele favorite au trecut mai departe. Singurul rezultat nescontat a fost succesul Scoţiei în faţa Olandei, cu 3-2, însă tot „Portocala Mecanică” a avansat în faza a doua a turneului. În cele două grupe de elită au ajuns, până la urmă, Olanda, Germania, Italia, Austria (Grupa A), respectiv Argentina, Brazilia, Polonia şi Peru (Grupa B).

O cupă câștigată cu precizie germană În 1974, Germania a demonstrat că organizarea și pregătirea riguroasă te pot duce departe - până pe primul loc al Campionatului Mondial de Fotbal

Cum era de aşteptat, Argentina a fost împinsă de la spate, mai ales că exista şi o imensă presiune pe care puterea politică o aplica selecţionatei „pumelor” şi organizatorilor. Astfel, pe întreg parcursul turneului, Kempes&co. au avut avantajul de a-şi disputa toate jocurile seara, de la 19.15 ora locală.

Sistemul s-a dovedit a fi unul eficient. Spre exemplu, după ce Brazilia a învins cu 3-1 Polonia în penultimul meci al grupei B, a urmat la rând disputa dintre Argentina şi Peru. Pentru a ajunge în ultimul act al competiţiei, gazdele aveau nevoie de o victorie la patru goluri diferenţă. Nimic mai simplu pentru fotbaliştii din ţara tangoului. Asta pentru că fundaşii centrali ai peruvienilor şi portarul Quiroga (născut în Argentina) au făcut mai mult figuraţie pe teren. În aceste condiţii, triumful amfitrionilor a fost unul clar, 6-0! După ani buni, Genaro Ledesma, fost deputat în Peru, a declarat public că partida a fost trucată de către cei doi dictatori militari din America de Sud, argentinianul Jorge Rafael Videla şi peruanul Francisco Morales Bermudez. Recompensa primită nu e însă deocamdată cunoscută. După unele surse, se vehiculează că peruanii au primit drept răsplată ştergerea datoriilor, în timp ce altele afirmă că imediat după meci au fost efectuate numeroase transporturi cu cereale către ţara vecină.

O apariție controversată, secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, a participat, ca invitat al dictatorului Jorge Rafael Videla, la Campionatul Mondial de Fotbal din Argentina [sursă imagine]

Oricare ar fi fost înţelegerea dintre cele două părţi, e cert că de suferit au avut alţi sud-americani, ce-i drept, singurii vorbitori de limbă portugheză de pe continent. După „tragicomedia” pusă în scenă de argentinieni şi peruani, Brazilia a fost nevoită să se mulţumească doar cu bronzul. Selecţionata „cariocas” a învins Italia în finala mică, cu scorul de 2-1.

„Pumele”, atacă și câștigă

Pe 25 iunie, „Estadio Monumental” din Buenos Aires a fost luat cu asalt de 71.483 de spectatori, care-şi doreau să vadă la lucru „Pumele” împotriva „Portocalei Mecanice”!

Stadionul Antonio Vespucio Liberti, cunoscut și ca River Plate Stadium, Monumental de Núñez sau, simplu, El Monumental, situat în Buenos Aires, este căminul clubului de fotbal River Plate. Deschis la 25 mai 1938 este cel mai mare stadion din Argentina, cu o capacitate de peste 70.000 de locuri, găzduind și meciurile echipei naționale. [sursă imagine]

Apropo de fani, trebuie spus că pe piaţa neagră un bilet la meci a ajuns să coste până la 1.000 de dolari, pentru că erau foarte mulţi cei care-şi doreau să privească „live” o finală de campionat mondial. În altă ordine de idei, trebuie spus că sud-americanii erau cu toţii foarte încrezători înaintea duelului cu europenii. De pildă, cotidianul „La Nacion” titra: „Vamos a tomar la naranja” – adică „Vom stoarce portocala”!

Revenind la joc, acesta a fost cât pe ce să se încheie cu un dezastru naţional. Mario Kempes a deschis scorul pentru amfitrioni în minutul 37, dar olandezii au egalat prin Nanninga când mai erau doar opt minute până la final. Mai mult, în prelungirile timpului regulamentar, Robbie Rensenbrink a irosit o oportunitate imensă de a închide meciul în favoarea olandezilor. S-a intrat apoi în prelungiri, iar Mario Kempes (104, omul meciului) şi  Daniel Bertoni (115) au marcat pentru gazde şi au adus primul titlul mondial Argentinei. În schimb, batavii au ratat trofeul pentru a doua oară consecutiv, ambele înfrângeri survenind în faţa ţărilor gazdă ale turneelor.

Olandezul Nanninga, a cărui execuție era cât pe ce să schimbe soarta meciului Argentina – Olanda, din finala CM 1978 [sursă imagine]

Curiozităţi

  • Arbitrul român Nicolae Rainea a bifat cel de-al doilea turneu mondial din cariera sa. Acesta a condus la centru partidele Italia – Franţa 2-1 şi Brazilia – Peru 3-0.
  • România a ratat calificarea la mondial, dintr-o grupă a preliminariilor în care a încheiat pe locul doi, în urma Spaniei, dar în faţa Iugoslaviei. Tricolorii au învins Spania la Bucureşti şi Iugoslavia la Belgrad, însă au pierdut la Madrid şi acasă, cu Iugoslavia. Meciul cu plavii a fost unul de pomină, rezultatul final fiind de 4-6, după ce românii au condus cu 1-0 şi 3-2.
  • Cele mai notabile absenţe de la mondial au fost Anglia, URSS şi Cehoslovacia (campioana europeană en-titre).

Fotbalul se întoarce acasă, în Anglia Inventatorii fotbalului modern au reușit să-și aducă din nou acasă, fiul rătăcitor, cucerind titlul suprem, la Campionatul Mondial din 1966

  • Calificarea din preliminarii a Tunisiei în faţa Marocului, a fost prima obţinută la „loteria” penaltiurilor.
  • Diego Armando Maradona (17 ani, tânără speranţă la acea vreme) n-a fost convocat de către antrenorul Cesar Luis Menotti, deşi „El Pibe DOro” îşi făcuse deja apariţia în fotbalul argentinian.
  • Olanda nu s-a putut bizui pe vedeta Johann Cruyff. Căpitanul de la ediţia precedentă a refuzat să participe, fără a da lămuriri explicite în această privinţă. S-a crezut atunci că de vină pentru refuzul starului batav a fost situaţia politică din Argentina. În 2008 însă, Cruyff a dezvăluit misterul, într-un interviu acordat cotidianului „The Guardian” din Marea Britanie. În 1977, la Barcelona, marele fotbalist a fost sechestrat în propriul apartament, împreună cu soţia sa: „Aveam o mitralieră la cap, eram legat şi eu şi soţia mea, iar copiii se aflau în apartament”. Deşi Cruyff n-a dorit să spună cum a fost remediată situaţia, cert e că în următoarea perioadă s-a aflat sub stricta supraveghere şi protecţie a poliţiei astfel că a preferat să nu joace în Argentina. „Pentru a juca la un campionat mondial trebuie să fii 200 % concentrat. Sunt momente în viaţă în care alte lucruri sunt mult mai valoroase decât o cupă mondială”, a completat Cruyff.
  • A fost prima ediţie în care Coca Cola a apărut ca sponsor al Cupei Mondiale.
  • Naţionala Franţei a fost nevoită să-şi schimbe tricourile de joc la partida din grupă contra Ungariei, la cererea televiziunii care transmitea meciul. Cum în Argentina majoritatea televizoarelor erau alb-negru, iar nuanţele echipamentelor erau asemănătoare, pentru a se distinge, francezii au evoluat în tricourile unei echipe locale, Club Atletico Kimberley – echipament alb-verde, în dungi verticale.
  • Victoria Tunisiei în faţa Mexicului, 3-1, a fost prima izbândă reuşită de o ţară africană la un turneu final.
  • Rob Rensenbrink a intrat în istorie ca fiind fotbalistul care a marcat cel de-al 1.000-lea gol din istoria Campionatului Mondial. Olandezul a transformat un penalti, în partida pierdută de portocalii în faţa Scoţiei.
  • Un alt batav a rămas şi el în arhivele statisticienilor. Fundaşul Ernie Brandts a fost primul fotbalist care a reușit „performanţa” de a marca atât în propria poarta, cât şi în cea a adversarilor în acelaşi meci la cupa mondială. S-a întâmplat în victoria cu 2-1, obţinută în faţa Italiei.
  • Unul dintre remarcaţii din Argentina ’78 a fost peruanul Teofilo Cubillas. Acesta a devenit primul fotbalist care a reuşit să marcheze cel puţin de cinci ori la două ediţii diferite ale mondialelor (1970 şi 1978)! Performanţa a fost egalată abia în 2006 de neamţul Miroslav Klose.
  • Brazilia, chiar dacă n-a pierdut niciun meci la ediţia Argentina ’78, a încheiat competiţia abia pe locul trei!

Uruguay, marea surpriză a CM din 1950 Selecționata celestă - Uruguay - și-a dus fanii în al nouălea cer, prin victoria - surpriză de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1950

  • O călugăriţă a fost arestată în Frankfurt în timp ce încerca să stranguleze un bărbat care sărbătorea victoria Austriei asupra Germaniei, 3-2, în grupa de elită! Apropo de acest joc, trebuie spus că meciul a rămas în istorie ca fiind „Miracolul de la Cordoba”. A fost primul succes al Austriei în faţa vecinilor nemţi după 47 de ani de „secetă”.
  • Imediat după încheierea turneului argentinian, selecţionerul Germaniei, Helmut Schon, s-a retras din activitate. Însă, acesta deţine şi-acum recordul de apariţii ale unui manager la C.M. - 25 de partide. Iar bilanţul e unul extraordinar: 16 victorii, cinci remize şi patru înfrângeri.
  • Franz Beckenbauer, deşi avea doar 32 de ani, n-a mai participat, retrăgându-se din echipa naţională cu un an mai devreme, adică în momentul în care a plecat de la Bayern Munchen la gruparea americană New York Cosmos, pentru un contract „gras”!
  • Starul Mondialului a fost, incontestabil, argentinianul Mario Kempes. Acesta a devenit golgeterul competiţiei, cu şase reuşite. Interesant e însă că Mario Kempes a fost singurul component al naţionalei gazdă care nu juca în campionatul intern. Atacantul evolua în Spania, la Valencia.

Argentinianul Mario Kempes, devenit vedeta Campionatului Mondial, cu cele două goluri marcate în finală [sursă imagine]

  • Batavii au refuzat să participe la festivitatea de premiere, acuzând gazdele că le-ar fi furat tactica înainte de joc.
  • Declaraţia turneului i-a aparţinut tehnicianului campionilor, Cesar Luis Menotti: „Am rezolvat marea problemă a fotbaliştilor noştri - când aleargă nu gândesc, iar când gândesc nu mai aleargă”!

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 910

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, Bucureşti, 1983

Lecturi suplimentare

Foto credit GettyImages / Guliver

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1986 BIS pentru Mexic În iunie 1974, FIFA a hotărât ca ediţia cu numărul 13 a C.M. să se desfăşoare în Columbia. A fost cu ghinion, pentru că în noiembrie 1982, sud-americanii au anunţat că nu pot organiza turneul final din cauza...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Spania 1982 Hola - España! 109 de selecţionate s-au înscris în preliminariile celui de-al 12-lea Campionat Mondial de fotbal. Dar, de această dată, şansele de a ajunge la turneul final au crescut. Preşedintele FIFA, brazilianul Joao Havelange,...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Germania 1974 Cupa Mondială, acum într-o nouă prezentare A 10-a ediţie a Campionatului Mondial, una jubiliară, a coincis cu actualizarea trofeului pus în joc. Locul cupei „Jules Rimet”, adjudecată de Brazilia la ediţia precedentă, a fost...

SportCampionatul Mondial de Fotbal: Mexic 1970 Amor a la Mexicana În 1964, congresul FIFA a decis ca a noua ediţie a turneului final să se desfăşoare în Mexic. Deşi mulţi au fost cei care au privit cu scepticism capacitatea de organizare a nord-americanilor, descendenţii...

SportCampionatul Mondial, de Fotbal - Anglia 1966 Honey, I’m home … …ar fi putut exclama fotbalul, odată cu revenirea în țara de baștină. A opta ediţie a C.M. a fost găzduită de Anglia, ţara în care îşi are originea sportul rege, în varianta sa modernă. De altfel,...

folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Ascundeți | Detalii