Campionatul Mondial, de Fotbal - Anglia 1966

Sport Bogdan

Honey, I’m home...

ar fi putut exclama fotbalul, odată cu revenirea în țara de baștină. A opta ediție a C.M. a fost găzduită de Anglia, țara în care își are originea sportul rege, în varianta sa modernă. De altfel, tocmai acesta a fost și principalul motiv pentru care turneul final a fost atribuit englezilor. La congresul FIFA din 1960, de la Roma, au candidat trei țări: Spania, R.F. Germania și Anglia. Dar ibericii au renunțat de bunăvoie în favoarea Albionului. Argumentul hotărâtor al insularilor a fost faptul că în 1963 federația engleză aniversa un secol de la înființare! Până la urmă Anglia a triumfat obținând 34 de voturi, față de cele 27 contabilizate de nemți, înregistrându-se și șase abțineri.

Renunțare, negru pe alb

Preliminariile au fost organizate aproximativ în același mod precum cele precedente, adică în avantajul europenilor și sud-americanilor. Mai precis, pe lângă cele două țări calificate direct (cea organizatoare, Anglia, și campioana mondială, Brazilia), cele două continente beneficiau de încă 12 locuri, 9 pentru Europa și 3 pentru America de Sud. Celelalte două poziții disponibile urmau să fie împărțite de către Africa, Oceania și Asia, un loc, respectiv restul Americilor. În aceste condiții, țările africane înscrise (Ghana, Guinea, Camerun, Sudan, Liberia, Algeria, Tunisia, Mali, Maroc, Senegal, Etiopia, Gabon, Libia, Nigeria și Egipt) s-au retras in-corpore, supărate fiind că nu i s-a garantat cel puțin un loc continentului „negru”.

Echipa de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930În 1930, se semna certificatul de naștere al uneia dintre cele mai iubite competiții sportive din toate timpurile: Campionatul Mondial de Fotbal. Echipa României a fost parte din acel moment istoric.

Surprize, surprize...

În Anglia, cele 16 participante au fost împărțite în patru grupe. Prima fază a competiției a adus cu sine câteva mari surprize. Cele neplăcute au fost furnizate de către Italia și Brazilia, puternicele reprezentative fiind printre primele eliminate. Selecționata „cariocas” a evoluat mai mult fără vedeta Pele. Starul „seleção” a părăsit terenul accidentat în prima confruntare cu Bulgaria, scor 2-0, însă nu înainte de a marca primul gol. În cea de-a doua partidă, cu Ungaria, n-a jucat niciun minut. În meciul cu Portugalia a suferit din nou o accidentare serioasă. Astfel, brazilienii au pierdut cele două meciuri, cu Ungaria și Portugalia și au plecat acasă.

Jucătorii brazilieni, inclusiv Pelé (în mijloc) se așteptau să se antreneze în Bolton’s Burnden Park; însă iarba era mult prea mare, așa că liderii mondiali en-titre au fost nevoiți să se mulțumească cu un teren situat pe Bromwich Street. [sursa imagine]

Italia în schimb, după ce a învins Chile, a fost înfrântă la rându-i de URSS și de... Coreea de Nord (considerată și-acum una dintre cele mai mari surprize din soccerul veacului trecut)!

Nord-coreenii (cu propriul star în teren, Pak Sung Jin, supranumit la acea vreme „Di Stefano al Asiei”!) au fost la un pas să acceadă în „sferturi”. În minutul 24 al „optimii” cu Portugalia, scorul le era mai mult decât favorabil, 3-0! În rol și-a intrat însă vedeta mondialului desfășurat în „Insulă”, Eusebio Da Silva Ferreira. Atacantul a marcat de patru ori în 32 de minute, iar lusitanii s-au impus cu 5-3. Eusebio avea să cucerească și titlul de golgeter al mondialului, cu un total de 9 goluri.
O altă partidă interesantă a avut loc în „sferturi”: Anglia - Argentina. A fost primul duel cu „scântei” dintre cele două țări, din lungul șir ce-și continuă episoadele și în zilele noastre, rivalitatea fiind ulterior amplificată și de războiul Malvinelor. „Naționala celor trei lei” s-a impus pe teren propriu, dar „pumele” au contestat eliminarea lui Rattin din minutul 35. Argentinianul a refuzat să părăsească terenul, prefăcându-se vreo zece minute că nu înțelege decizia arbitrului vest-german Kreitlein. Anglia - Argentina 1-0 (gol Hurst în minutul 78) a fost meciul care a determinat ca, la următorul C.M., să fie introduse cartonașele galbene și cel roșii.

Managerul englez, Alf Ramsey, încearcă să îl împiedice pe jucătorul britanic George Cohen să își împartă, la propriu, tricoul cu un fotbalist argentinian, după meciul tensionat din sferturile de finală, câștigat de echipa Albionului 1-0. [sursa imagine]

În semifinale, exclusiv europene, Anglia și RFG au învins, cu două scoruri identice, 2-1, selecționatele Portugaliei, respectiv URSS-ului. Același scor s-a înregistrat și în finala mică, adejudecată de către lusitani, în dauna sovieticilor.

...and the winner is...

Pe 30 iulie, într-o atmosferă specifică arenei „Wembley”, umplută „stup” de cei 98.000 de spectatori, Anglia și RFG au luptat într-o finală, ce avea să devină una dintre cele mai contestate din istoria Campionatului Mondial. Partida, în pofida tradiției (timp de 66 de ani nicio reprezentativă germană nu câștigase până atunci în fața englezilor), a debutat cu bine pentru nemți, Haller deschizând scorul încă din minutul 12. Însă Hurst (18) și Peters (78) au înclinat balanță în cealaltă parte. Numai că, vorba ceea, „pe nemți ești sigur că i-ai învins abia când i-ai urcat în autocar”... Stoperul Weber a marcat în ultimul minut, iar partida a intrat în prelungiri.

În minutul 101, același Geoff Hurst a șutat în transversală, iar balonul a căzut... De-aici încep controversele. De fapt, în prezent, nu sunt prea multe controverse în legătură cu acest subiect, căci reluările TV au arătat că balonul n-a depășit linia porții. Sigur însă că părerea care a contat a fost cea a tușierului Tofik Bahramov (din URSS, mai exact din Azerbaidjan), cel care a văzut mingea dincolo de linia porții și a semnalizat gol. Ne aflam încă departe de tehnologia „goal-line” sau „VAR”.

Reușita lui Hurst a rămas în istoria fotbalului sub numele de „golul fantomă”. Pe final, când deja câțiva spectatori intraseră pe teren pentru a serba succesul, Geoff Hurst a mai înscris o dată, devenind singurul jucător care a marcat un hat-trick într-o finală de Campionat Mondial. Trofeul, singurul de până acum cucerit de inventatorii fotbalului, a fost decernat de însăși regina Angliei, Elisabeta a II-a.

Căpitanul englez, Bobby Moore, ridicând trofeul Jules Rimet, după cucerirea titlului mondial, pe Wembley. [sursa imagine]

Curiozități

La 30 iulie 1966, Anglia a devenit prima țară-gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal, care și-a creat propria mascotă. Willie the Lion a fost creat de artistul Reg Hoye și purta, pentru noroc, steagul Uniunii. Și-a dovedit puterea de talisman, echipa engleză cucerind titlul mondial. [sursa imagine]

Fotbal sub cizma fascistăCampionatul Mondial de Fotbal din 1934 a stat sub semnul amestecului politic în viața sportivă.

Referințe:

https://www.fifa.com

https://en.wikipedia.org

„Albumul cu amintiri”, săptămânalul „Fotbal vest”, Anul 20, Nr. 908

Chirilă Ioan, „Şi noi am fost pe Conte Verde”, editura Sport Turism, București, 1983

foto creditGettyImages / Guliver

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept