18 iulie 1976
Nadia Comăneci primește primul 10 din istoria gimnasticii
Nadia Comăneci a dat ora exactă în gimnastică
În 1976, să primești un zece curat la o competiție de gimnastică era o realizare considerată de domeniul științifico-fantasticului. Atât de adânc era înrădăcinată această convingere, încât compania elvețiană Omega, care se ocupa de tabelele de marcaj ale Jocurilor Olimpice încă din 1932 au pus organizatorilor Olimpiadei de Vară de la Montreal întrebarea dacă e nevoie ca afișajul să aibă trei sau patru căsuțe pentru note. Lui Daniel Baumat, acum director al Swiss Timing, (parte a Swatch Group, la fel ca Omega) i s-a răspuns că nota 10,00 era oricum imposibil de obținut, așa că trei cifre vor fi de ajuns. Reprezentanta echipei române de gimnastică, Nadia Comăneci, avea să le dovedească, la 18 iulie 1976, că se înșeală.
Exerciții de nota 10
Nimeni nu a anticipat ce se va întâmpla atunci când micuța în vârstă de numai 14 ani din România, pe nume Nadia Comăneci, și-a început evoluția la paralele inegale, în cea de-a doua zi a Jocurilor Olimpice de vară de la Montreal. Era poreclită „Little Miss Perfect”, datorită fizionomiei extrem de serioase și a preciziei chirugicale cu care își efectua exercițiile. La înălțimea numelui s-a ridicat și prestația la paralele.
Olimpiada - măsura excelenței în sportJocurile Olimpice au aprins flacăra sportivității încă din Antichitate și au fost repuse în drepturi de baronul Pierre de Coubertin
La prima ei participare olimpică, Nadia a uimit juriul cu o execuție fără greșeală, lăsând loc de o singură alternativă: acordarea notei maxime. A fost prima gimnastă din istoria Jocurilor Olimpice care să primească un asemenea calificativ excepțional. Nadia i-a luat pe toți prin surprindere, inclusiv pe cei care aveau sarcina de a afișa notele. Nu exista posibilitatea de a marca 4 cifre, așa că nota Nadiei a fost anunțată sub forma 1.00. Publicul a fost dezorientat preț de câteva secunde, după care a izbucnit în ovații și aplauze. Era doar prima din cele 7 note maxime pe care Nadia le va primi la Montreal.
Sportiva noastră a strălucit la individual compus, bârnă și paralele, unde a câștigat medaliile de aur, a stat pe cea de-a doua treaptă a podiumului cu echipa, pentru a primi medalia de argint la probele compuse și și-a adăugat în palmares bronzul de la sol.
Principala ei concurentă la această competiție a fost gimnasta sovietică Nellie Kim, cea de-a doua sportivă care va fi recompensată cu 10, pentru reușita de la sărituri. Nadia a pus-o în umbră pe favorita Olga Korbut, vedeta Jocurilor Olimpice de la Munchen, din 1972. Performanțele Nadiei sunt ilustrate în imaginile care străjuiesc intrarea în Madison Square Garden din New York, unde este înfățișată efectuându-și exercițiul perfect la bârnă.
Salt înainte, către marea performanță
Comăneci a fost prima gimnastă din România care a obținut o asemenea performanță la Jocurile Olimpice. De asemenea, a fost cea mai tânără campioană olimpică la această disciplină sportivă. Reglementările privind vârsta minimă de participare la olimpiadă pentru gimnaști s-au schimbat azi, devenind obligatoriu ca aceștia să împlinească cel puțin 16 ani, în anul calendaristic al desfășurării jocurilor. Când Nadia a participat la competiția de la Montreal, în 1976, regula era ca sportivii să fi împlinit 14 ani, până în prima zi a întrecerii.
În anul său de grație, Nadia a primit titlul de „BBC Overseas Sports Personality of the Year” și i s-a acordat premiul Associated Press ca fiind „Atleta anului”. În România, a avut parte de distincții mai muncitorești, precum Medalia de aur „Secera și ciocanul” sau „Erou al muncii socialiste”. „Și aici a înregistrat o premieră, fiind cea mai tânără deținătoare a unor asemenea „recunoașteri”, în timpul lui Nicolae Ceaușescu.
Rețeta supraviețuirii în Epoca CeaușescuEpoca în care România a fost condusă de cuplul Ceaușescu, ne-a lăsat amintiri triste, dar și multe glume, prin care oamenii încercau să își facă viața mai ușoară
Revista Sports Illustrated i-a dedicat o frumoasă cronică în acel an: „La Montreal, Comăneci a primit 4 din cele 7 note de zece, pentru exercițiile de la paralele. Aparatul necesită o asemenea explozie de energie, într-un timp atât de scurt - doar 23 de secunde - încât atrage cel mai mult atenția. Dar la bârnă s-a putut vedea și mai bine măiestria ei incredibilă. A primit 3 note de 10 la acest aparat. Mâinile erau la fel de expresive ca întregul ei corp. Ritmul îi amplifica echilibrul. Autocontrolul ei a fascinat și a captivat complet publicul”.
Doar două gimnaste au reușit să mai atingă performanța Nadiei: Mary Lou Retton (USA) în 1984 și Daniela Silivaș (Romania) în 1988.
Campioană pe toate planurile
Nadia a luptat să își păstreze titlul european în 1977, dar echipa României a protestat împotriva arbitrajului, părăsind competiția în finale. La Campionatele Mondiale din 1978 a câștigat titlul suprem la bârnă.
În 1979, și-a adjudecat cel de-al treilea titlu european la individual compus. A devenit, astfel, prima sportivă din istoria gimnasticii care a reușit această performanță. În luna decembrie a aceluiași an, la Campionatele Mondiale din decembrie, a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, cauzate de o tăietură la încheietura mâinii. În ciuda recomandărilor medicilor, a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a adus României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, i-au adus o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa. De asemenea, și-a păstrat și titlul la bârnă. În 1981, când mâna grea a regimului comunist apăsa și pe umerii sportivilor, Nadia a preferat să se retragă. A rămas însă o legendă vie pentru toți conaționalii săi și un reper la care s-au raportat toate generațiile următoare de sportive care visau să îi calce pe urme.
Într-o noapte de noiembrie a anului 1989, Nadia a riscat totul, trecând ilegal granița româno-maghiară. A urmat azilul politic în Statele Unite, un gest cu implicații profunde asupra opiniei publice din România, care a simțit prin exemplul ei că drumul spre libertate poate fi deschis. Nadia și-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie, echipamente sportive și chiar rochii de mireasă. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și a revenit în România pentru prima dată de la plecare. Cei doi sportivi s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.
În 1999, Nadia Comăneci a fost prima sportivă invitată să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa, în 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. Nadia se ocupă, în prezent, atât cu sportul ei preferat, gimnastica, dar și activități caritabile în lumea întreagă. În România, la București, Nadia a pus bazele unei clinici dedicate copiilor orfani.
Împreună cu soțul său, deține Academia de Gimnastică Bart Conner, Perfect 10 Production Company, magazine de echipamente sportive și sunt editori ai Magazinului de Gimnastică Internațională.
Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO și inclusă în International Gymnastics Hall of Fame. În decembrie 2003, a publicat prima carte, Scrisori către o tânără gimnastă.
Pentru noi, rămâne un simbol al perfecțiunii atinse prin muncă, implicare și talent, un exemplu de curaj și un suflet nobil care oferă din prea plinul generozității celor mai puțin norocoși.
Referințe: