30 iulie 1966
Inventatorii fotbalului, englezii, cuceresc singura Cupă Mondială din istoria naţionalei celor trei lei
Long live the King!
Sportul rege în forma sa modernă a fost inventat, firesc, de către adepții monarhiei, englezii. Cu toate acestea, anglo-saxonii n-au excelat atunci când a venit vorba de cucerirea de trofee la principalele competiții internaționale, fie ele întreceri mondiale sau europene. Singurul succes pe care cea mai veche echipă națională din lume (distincție deținută împreună cu selecționata Scoției - ambele fiind convocate pentru prima dată în anul 1870) îl are în palmares a fost obținut la Campionatul Mondial din 1966, competiție găzduită chiar de către englezi. Așadar, a fost nevoie de aproape un secol pentru ca inventatorii fotbalului să se bucure de o clasare pe prima treaptă a podiumului. În finala disputată pe celebrul stadion Wembley, din Londra, la 30 iulie 1966, Anglia a învins cu scorul de 4-2, după prelungiri, naționala vest-germană și s-a încoronat întâia oară (și singura de până acum) drept cea mai bună echipă de fotbal din lume!
Participări la World Cup, fără a-i da de cap!
Titlul suprem a venit abia la cel de-al 8-lea turneu final de campionat mondial. E însă important de precizat faptul că englezii au lipsit la primele trei ediții, desfășurate în perioada interbelică, căci Anglia a părăsit FIFA în 1928. Prima participare la campionatul mondial s-a consemnat abia după cel de-al doilea război mondial. În 1950, în Brazilia, britanicii au rămas de căruță, fiind eliminați încă din faza grupelor. Mai mult, au „reușit” să piardă la Belo Horizonte în fața Statelor Unite (0-1), înfrângere considerată drept una dintre cele mai rușinoase din istoria „team”-ului englez. La acea vreme rezultatul a fost considerat ca fiind cel mai mare „șoc” din istoria Campionatului Mondial. Povestea de succes a „yankei-lor”, ce i-au învins pe inventatorii fotbalului, a fost ecranizată în 2005, starul Gerard Butler fiind și el printre protagoniștii peliculei „The Game of Their Lives”.
FIFA face milioane de dolari din organizarea jocurilor de la Cupa Mondială de FotbalFIFA, organismul care face regulile în jocul de fotbal, are o vechime de peste 100 de ani, luând naștere la 21 mai 1904, la Paris
A doua participare a fost cât de cât mai onorabilă. La turneul final desfășurat în 1954, în Elveția, naționala Albionului a trecut de fază grupelor, fiind oprită în „sferturi” de către Uruguay. La acea vreme selecționata celestă mai era campioană mondială en-titre. Patru ani mai târziu, în Suedia, britanicii au fost iarăși blocați în „grupe”, fiind depășiti de viitoarea campioană mondială, Brazilia, și de Uniunea Sovietică. Nici în 1962, în Chile, Anglia n-a avut mult mai mult noroc. Chiar dacă a trecut de faza grupelor, a fost din nou oprită în „sferturi”, și tot de către deținătoarea trofeului, Brazilia. În ciuda eliminării timpurii, Alf Ramsey, antrenorul care a preluat echipa după turneul sud-american, avea să declare imediat ce a fost instalat pe bancă: „vom câștiga campionatul mondial!”. Patru ani mai târziu, în 1966, cei „trei lei” aveau să-și ia în sfârșit partea...
Câinele, cel mai bun prieten al zeilor
Până să-și ia partea, englezii au fost însă la un pas de a nu avea ce ridica deasupra capului! În 20 martie, cu doar câteva luni înainte de startul competiției, trofeul „Jules Rimet” (ce o reprezenta pe zeița Victoriei, Nike), a fost furat în timpul unei prezentări publice desfășurate la Westminster Central Hall. Inspectorii de la celebra Flying Squad au intrat imediat „pe fir”, dar n-au reușit să dea de urma Cupei.
Pe 21 martie, Joe Mears, președintele federeției engleze de fotbal și al clubului Chelsea, a primit un apel telefonic anonim. O voce de bărbat i-a spus acestuia că în ziua următoare avea să primească pe adresa clubului un colet. Pachetul a sosit la data așteptată. Conținea o mică părticică din trofeu și un bilet cu o cerere de răscumpărare prin care se solicita suma de 15.000 de lire sterline, în bancnote de 1 și, respectiv, 5 lire. Bineînțeles, se solicita ca poliția să nu fie anunțată! Dacă cererea avea să fie respectată, trofeul urma să fie înapoiat în câteva zile, altfel hoții amenințau că-l vor topi! La scurtă vreme, Mears a mai primit un apel telefonic, prin care un bărbat, ce de data asta s-a prezentat (doar politețea vine înainte de toate în Anglia - nu-i așa?) ca fiind „Jackson” a modificat una dintre cereri, solicitând ca bancnotele să fie toate de 5 și respectiv 10 lire sterline!
Şeful federației n-a ascultat însă atent și s-a dus direct la poliție. Împreună cu inspectorul Charles Buggy, i-a întins hoțului o capcană, punând într-o valiză diplomat banii solicitați. Bancnotele erau însă în marea lor parte false, reale fiind doar cele de deasupra și de la fund. „Cursa” a funcționat iar „sir Jackson” a fost prins și identificat ca fiind un hoț mărunt, pe nume Edward Betchley. Acesta a negat faptul că ar fi furat trofeul și a susținut că a jucat doar un rol de intermediar.
Până la urmă cupa avea să fie găsită de un alt fel de „inspector”, cu un nas mult mai fin. Pe când era plimbat de către stăpânul său, David Corbet, prin Beulah Hill, un cartier din sudul Londrei, cățelul „Pickle” (sau altfel zis „Murătură”) a dat cu botul peste o cutie. În interiorul ei, împachetată în hârtie de ziar, se afla „Zeița”! Cupa a ajuns astfel din nou pe mâini bune, iar Pickle a devenit peste noapte o adevărată vedetă TV și de cinema! De trofeul „Jules Rimet” aveau să se bucure toți englezii, câteva luni mai târziu, în frunte cu regina Elisabeta a II-a, cea care l-a oferit pe 30 iulie 1966 căpitanului Bobby Moore!
Din păcate, de soarta „Zeiței” nu se mai știe în prezent mai nimic. După ce 1970 Brazilia și-a adjudecat definitiv trofeul, cucerind pentru a treia oară Campionatul Mondial, cupa „Jules Rimet” a rămas în țara pe a cărui drapel stă scris „Ordem e Progresso”! Însă în 1983 a fost din nou furat, de astă dată cu mai mult succes. Din 1984, o replică a „zeiței Nike” a luat locul originalul în sediul Federației Braziliene de Fotbal.
Drumul spre „Wembley”
Revenind la fotbal... Duelul englezilor cu Republica Federală Germania (de Vest) a început cu șase ani înaintea celebrei confruntări de pe „Wembley”. Prima „încleștare” s-a dat în 1960 și i-a avut tot pe anglo-saxoni drept învingători. La Roma, membrii FIFA au decis prin vot ca Anglia să organizeze turneul final al Cupei Mondiale din 1966. Învinsa a fost chiar RFG-ul, nemții adunând doar 27 de voturi, față de cele 34 obținute de englezi!
Pelé, sportivul care a tranformat fotbalul în artăPelé este considerat cel mai bun fotbalist din toate timpurile, fiind și astăzi un simbol al pasiunii și dragostei pentru sport și fair play
Așadar, în 1966, Cupa Mondială a fost organizată chiar de patria ce a dat lumii fotbalul. Ţara gazdă n-a avut tocmai o grupă ușoară, în compania Uruguayului, Franței și Mexicului, însă a încheiat pe primul loc, fără a încasa vreun gol. RFG a încheiat și ea pe prima treaptă în grupa ei, din care mai făceau parte Argentina, Spania și Elveția, primind totuși un gol, în confruntarea cu ibericii. Însă performera fazei grupelor a fost Coreea de Nord, echipă care a șocat întreaga lume a fotbalului atunci când a învins Italia și s-a calificat în runda următoare!
În „sferturi”, Anglia a învins Argentina (1-0), în timp ce RFG-ul a depășit mult mai ușor o altă trupă sud-americană, Uruguay (4-0). În semifinale, britanicii au trecut de puternica formație lusitană condusă din teren de marele Eusebio, cu scorul de 2-1, iar nemții au învins și ei cu același scor selecționata Uniunii Sovietice, în poarta căreia se afla „pantera neagră” Lev Yashin!
Geoff Hurst a scos din joben un hat-trick istoric
Așadar, în finală a ajuns țara gazdă și marea ei rivală europeană. Partida a trezit un imens interes mai ales acasă, căci Anglia se afla pentru prima data în postura de a cuceri râvnita „Zeiță”. Pe lângă cei 96.924 de fani care au fost prezenți pe stadionul „Wembley”, în fața televizoarelor s-au aflat peste 32 de milioane de telespectatori. Acest fapt face ca finala din '66 să fie încă cel mai urmărit eveniment la televiziunile britanice, pe locul doi situându-se funerariile prințesei Diana.
Partida avea să confirme că își merită interesul, fiind foarte strânsă. Nemții au deschis scorul încă din minutul 12, prin Helmut Haller, dar Geoff Hurst a egalat șase minute mai târziu. În partea secundă, ambele formații au mai punctat câte o dată, gazdele prin Martin Peters (78), iar oaspeții prin Wolfgang Weber, cu doar un minut înainte de fluierul de final!
În aceste condiții, meciul a intrat în prelungiri. La acea vreme, dacă nici după minutele suplimentare nu s-ar fi înscris, partida s-ar fi rejucat. N-a fost însă cazul, căci finalul a fost unul dramatic, protagonistul principal fiind atacantul lui West Ham United, Geoff Hurst, care a profitat de moment pentru a intra în legendă. Mai întâi pentru că a înscris unul dintre cele mai contestate goluri din istoria fotbalului! În minutul 101, șutul său l-a învins pe goalkeeper-ul vest-germanilor, Hans Tilkowski.
Balonul a lovit bara transversala și-apoi... a intervenit controversa, mai precis a intervenit arbitrul de tușă! Asistentul azer (la acea vreme țară era membră a URSS) Tofiq Bahramov a considerat că mingea a picat dincolo de linia porții și a semnalizat golul! De-atunci, fanii celor două echipe naționale dezbat aprins dacă golul a fost sau nu unul valabil!
Cert e că la ultima fază, atunci când pe teren pătrunseseră deja și câțiva fani ai amfitrionilor, Geoff Hurst a mai înscris o dată, completându-și astfel hat-trick-ul și punând capăt oricărei speranțe a nemților. Hurst a devenit astfel eroul englezilor, dar și singurul fotbalist de până acum care a reușit să marcheze trei goluri într-o finală de campionat mondial! Anglia se putea lăuda și ea în sfârșit că are în palmares un trofeu major!
Referințe: