09 iulie 1922
Johnny Weissmuller doboară recordul mondial la înot în proba de 100m
Tarzan intră la apă
Tarzan nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este simbolul suprem al sălbaticului cu suflet nobil și generos. Cu toată celebritatea lui, trebuie să spunem că nu s-a născut așa, ci a devenit faimos datorită lui Johnny Weissmuller, cel născut la Timișoara. La rândul lui, înainte de a fi un actor îndrăgit și recunoscut pe întreg mapamondul, Johnny a fost un și mai mare sportiv. Primul superstar al înotului (precedându-l astfel pe Michael Phelps - cel mai medaliat participant la Jocurile Olimpice), a colecționat un palmares remarcabil pentru epoca sa: șase medalii olimpice și 52 de titluri naționale, dintre care 38 obținute în probe individuale (performanță neegalată până în anii '80). O adevărată forță a naturii, a doborât 67 de recorduri mondiale. Una dintre cele mai răsunătoare performanțe din această serie de aur s-a consemnat pe data de 9 iulie 1922. La doar 18 ani, Weissmuller a devenit primul om care a înotat suta de metri sub un minut, cronometrul înregistrând momentul victoriei după 58,6 secunde.
Banatu-i fruncea...
Viitorul mare campion al secolului XX s-a născut pe data de 2 iunie 1904 în satul Freidorf (Szabadfalva), astăzi cartier al Timișoarei, într-o familie de șvabi bănățeni. A fost botezat la biserica „Sanctus Rochus” din localitate, primind numele de Johann. Cum însă la acea vreme Banatul se afla sub Imperiul Austro-Ungar, în acte a fost trecut Janos și, dacă n-ar emigrat la timp, ar fi putut să se transforme în Ion! Până la urmă, destinul avea alte planuri cu el, iar Johann a devenit Johnny!
Tatăl, Peter, era zilier la o țiglărie, iar mama, Elisabeth (născută Kersch), muncea la Fabrica de tutun. Banii puțini pe care cei doi îi câștigau i-au determinat pe soții Weissmuller să-și îndrepte privirea către țara tuturor posibilităților. Imediat după nașterea copilului, au decis să emigreze peste Ocean. În 1905, la scurt timp după Anul Nou, tânăra familie a pornit la drum, având ca primă destinație portul Rotterdam. Aici, pe 14 ianuarie, s-a îmbarcat la bordul navei S.S. Rotterdam, iar pe 26 ianuarie vedeau deja Ellis Island, „poarta de intrare” în Statele Unite. Cei doi soți aveau la ei 10 de dolari și un prunc în vârstă de șapte luni!
Statuia Libertății, visul american, pus pe piedestal la New YorkStatuia Libertății din New York este un simbol al demnității umane și o sursă de inspirație pentru susținătorii democrației din întreaga lume
Primul cămin în America a fost o micuță urbe minieră din Pennsylvania, Windber. Acolo s-a născut fratele lui Johnny, pe nume Peter (care a devenit un apreciat cascador). În 1908, întreaga familie s-a mutat în Chicago, oraș unde se aflau și părinții lui Elisabeth, dar și o comunitate mică de șvabi imigranți, plecați din Freidorf. Noua locuință se află în apropierea unei grădini zoologice, unde probabil micul „Tarzan” a făcut pentru prima dată cunoștință cu fiarele sălbatice.
Recorduri pe bandă rulantă
Pe când avea 8 ani, Johnny a primit primele lecții de înot, în lacul Michigan. Până la 14 ani, avea să câștige toate competițiile pentru copii la care a participat! Ba chiar a reușit să fie campion și la alte discipline, precum alergat sau săritura în înălțime. Perioada aceasta n-a fost însă una ușoară, căci tatăl său, Peter, și-a părăsit familia. Viitorul recordman a fost nevoit în aceste condiții să abandoneze școala și să se angajeze pentru a-și sprijini financiar mama și fratele mai mic. Printre diversele „job”-uri pe care le-a practicat s-a numărat și aceea de salvamar!
A devenit apoi, pe 9 iulie 1922, cel mai rapid înotător pe distanța de 100 de metri, fiind primul om care a coborât sub un minut. Bătuse precedentul record (ce-i aparținea unui alt mare înotător american, Duke Kahanamoku, originar din Hawai, supranumit „părintele” surfing-ului), cu aproape două secunde! În 1924 și-a îmbunătățit timpul, parcurgând aceeași distanță în doar 57,4 secunde. Această performanță avea să rămână în vigoare timp de aproape 12 ani.
Designerul Louis Reard micșorează costumele de baieBikini, costumul de baie din două piese, întâlnit azi pe orice plajă din lume, a fost la început controversat, blamat și chiar interzis
Pentru el, limitele erau, într-adevăr, făcute doar pentru a fi depășite. Doar în 1922 câștigase nouă titluri naționale și stabilise 24 de recorduri mondiale. Până în 1923 era deținătorul celor mai buni timpi pe toate distanțele cuprinse între 50 de metri și 500 de yarzi!
În 1924, la Olimpiada desfășurată la Paris, a reușit să obțină, cum era de așteptat, trei medalii de aur, în probele de 100 și 400 de metri liber și cu ștafeta de 4 X 200 de metri. Mai puțin așteptată a fost, însă, medalia de bronz pe care a cucerit-o cu echipa de... polo! De altfel, într-un clasament all-time al atleților care au cucerit medalii la olimpiadă în sporturi diferite, Johnny Weissmuller ocupă încă primul loc!
Olimpiada franceză i-a adus prestigiul internațional, dar înotătorul născut în Freidorf a fost la un pas să nu poată participa, din cauza originii sale. Pentru a face parte din lotul american, Johnny a susținut că s-a născut în orașul Windber și probabil s-a folosit de actele fratelui său mai mic pentru a-i convinge pe oficialii americani să-l primească în lotul olimpic!
Patru ani mai târziu, la Amsterdam, a reușit să-și apere două dintre dintre precedentele titluri olimpice, la 100 de metri liber și cu ștafeta de 4 X 200 de metri. Şi probabil că și-ar fi păstrat supremația și în proba de 400 de metri liber, dacă antrenorul echipei naționale de polo nu l-ar fi forțat să renunțe la această probă pentru a-și ajuta colegii în bazin.
Avea să pună capăt carierei sportive de amator în 1929, după opt ani în care a dominat întrecerile de natație. Ca înotător profesionist a continuat să participe la diverse demonstrații, iar în 1930 i-a apărut, la doar 26 de ani, o carte autobiografică (scrisă împreună cu Clarence A. Bush și intitulată Swimming the American Crawl).
De la Cartea Recordurilor, la Cartea Junglei
A doua carieră, cea de actor, a început-o în 1931, chiar dacă prima prezență într-un film datează din 1929. A avut o scurtă apariție (întruchipându-l pe Adonis) în „Glorifying the American Girl”. A fost (re)descoperit apoi de către scenaristul Cyril Hume, care l-a văzut înotând în piscina de la Hollywood Athletic Club. Hume lucra la acea vreme la un nou proiect pentru studiourile MGM, „Tarzan, omul maimuță”, o ecranizare după cartea lui Edgar Rice Burroughs. Weissmuller a fost considerat imediat perfect pentru rolul lui Tarzan. Cu toate astea, producătorul Bernard Hyman a dorit inițial să-i scurteze numele, considerându-l prea lung. Când ceilalți i-au spus că n-ar fi o idee tocmai bună, ținând cont de faima internațională de care multiplul campion olimpic se bucura deja, Hyman a cedat: „Bine, atunci vom lungi genericul!”.
Filmările au început pe 31 octombrie 1931 și au durat 8 săptămâni. Interesant e că multe dintre cascadorii, precum călăritul elefanților sau rinocerilor, interacțiunea cu cimpanzeii și alte fiare sălbatice, cățăratul în copaci sau scufundările, le-a făcut chiar el, pelicula căpătând astfel o mare notă de realism. De asemenea, celebrul strigăt al lui Tarzan a fost tot o realizare proprie a actorului. Fiind neamț de origine, yodeling-ul îi era cunoscut încă din copilărie și l-a inspirat în crearea a ceea ce avea să devină unul dintre cele mai cunoscute sunete din istoria cinematografiei. De altfel, strigătul lui Tarzan avea să-l salveze ulterior pe Johnny dintr-o situație delicată. În 1958, pe când se afla în Cuba și juca liniștit o partida de golf (căci era un împătimit și al acestui sport), cartul în care se afla a fost înconjurat de soldații revoluționari ai lui Che Guevara și Fidel Castro. Salvarea sa a venit după ce a scos celebrul strigăt, marcă înregistrată. A fost imediat recunoscut de către luptătorii înarmați: „Es Tarzan! Es Tarzan de la Jungla!”. Nu numai că n-a fost răpit, dar a și fost apoi escortat pentru siguranță sa, până la hotel.
Palmares bogat, buget sărac
Revenind la filmul care l-a consacrat, „Tarzan, omul maimuță”, trebuie spus că a fost lansat pe data de 25 martie 1932 și s-a bucurat imediat de un imens succes de public. Johnny s-a transformat peste noapte dintr-un mare sportiv, într-un star al Hollywood-ului, mai târziu primind chiar o stea a lui pe celebrul ”Walk of Fame”. Şi tot pe loc, presa l-a transformat în primul sex-simbol masculin internațional. În sprijinul acestei afirmații, stau și cele cinci mariaje pe care le-a avut!
Până în 1948, Weissmuller a dat viață personajului Tarzan în 12 filme, în șase dintre acestea fiind acompaniat de Jane (jucată de actrița irlandeză Maureen O'Hara). Ultima producție a seriei, Tarzan și sirenele, a fost filmată în Mexic, la Acapulco. Locul l-a fascinat atât de mult, încât avea să-și petreacă ultimii ani din viață în orașul de pe coasta Pacificului.
Între 1948 și 1956 a mai jucat în alte 13 filme, interpretându-l pe Jungle Jim. Apoi, cariera sa a intrat în declin. Mai mult, banii pe care i-a câștigat cu trudă i-a pierdut în urma unor investiții ce s-au dovedit a fi păguboase, astfel că situația sa finaciară a devenit precară. În 1973 a ajuns chiar să lucreze în departamentul de relații cu publicul la Hotelul Caesar Palace, unde deseori juca golf alături de clienți!
În 1977, în urma unui atac cerebral, a luat decizia de a se retrage la Acapulco alături de cea din urmă soție, Maria Bauman. În 1984, a trecut la cele veșnice la vârsta de 79 de ani. La cererea sa, ca ultimă dorință, în timp ce sicriul său era coborât în pământ celebrul strigăt al lui Tarzan s-a auzit (redat de pe o înregistrare) de trei ori! Colegul său, actorul Johnny Sheffield, fiul lui Tarzan în film, spunea: „Pot să spun că șansa de a lucra cu «Big John» s-a numărat printre momentele de glorie ale vieții mele. A fost un Star în adevăratul sens al cuvântului. Avea o lumină specială pe care o dăruia celor din jur și o parte din acea lumină trăiește încă în mine”.
Pe 28 iulie 1927 Johnny Weissmuller a devenit un veritabil erou? Antrenându-se pentru un concurs, împreună cu fratele său, pe lacul Michigan, a zărit în apropiere o navă cu aburi care a început să se scufunde. A sărit în ajutorul pasagerilor şi a reuşit să ducă la mal împreună cu fratele său mai mult de 20 de persoane. Dintre acestea, 11 au supravieţuit. Pentru faptele sale a fost recompensat cu cheia oraşului Chicago. Două zile mai târziu, deşi se afla încă sub efectul teribilei întâmplări, a concurat şi a câştigat 'Chicago River Marathon'!
Referințe: