14 iunie
Ziua Mondială a Donatorului de Sânge
Când ai generozitatea în sânge...
Există ceva ce avem cu toții, nu costă nimic și totuși, poate fi cel mai prețios dar făcut cuiva. În fiecare an, la 14 iunie, îi sărbătorim pe eroii anonimi care își donează sângele pentru ca semenii lor mai puțin norocoși să se poată întoarce la viață. Organizația Mondială a Sănătății a decis să onoreze Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, primele evenimente oficiale fiind organizate în 2004 la Johannesburg, în Africa de Sud. Motto-ul campaniei din acest an este „Ce poți să faci? Donează sânge. Donează acum. Donează frecvent”. De ce e nevoie de această campanie? Pentru că oricine poate ajunge în situația de a avea nevoie de sânge. În anul 2012, în România doar 1,7% din populație dona sânge, comparativ cu 10% în Danemarca, 9% în Anglia, 8% în Olanda, 6% în Germania sau 4% în Ungaria. Astfel, la noi există un deficit major de sânge, donatorii asigurând doar 65% din totalul necesar. Donând, îți faci un bine ție, ajutându-i pe alții.
Facerea de bine, sănătate curată
Conform unor studii publicate în 2012, donarea constantă de sânge are efecte benefice asupra stării generale de sănătate: reducerea presiunii sanguine, a glucozei din sânge, a HbA1c (hemoglobină glicosilată - cea care măsoară concentrația de glucoză din sînge), echilibrează raportul de LDL/HDL („colesterol rău” / „colesterol bun”) și îmbunătățește ritmul cardiac. De asemenea, prin donarea de sânge, se reduce nivelul de fier din organism, care, în concentrații ridicate, poate conduce la îngroșarea sângelui. Pentru cei care luptă cu kilogramele, trebuie menționat că donatorii de sânge pierd aproximativ 650 de calorii la fiecare jumătate de litru de sânge donat.
Primul ajutor vine de urgență cu SalvareaServiciile de ambulanță, de la primul ajutor pe câmpul de luptă, în prima linie a bătăliei pentru viață din medicina modernă de urgență
Persoanele care aleg să doneze sânge o dată la șase luni și au vârste cuprinse între 43 și 61 de ani, își diminuează riscurile de a face infarct și accident vascular cerebral. Afirmațiile sunt susținute de Journal of the American Medical Association și de un studiu efectuat în Finlanda pe un eșantion de 2.682 de subiecți.
Donarea de sânge în scopuri terapeutice este un gest umanitar, benevol, neremunerat și anonim. Procedura se realizează conform normelor stabilite de Ministerul Sănătății, numai sub supraveghere medicală.
Sistemul circulator în acțiune
Pentru a deveni donator, trebuie să ai între 18 și 60 de ani și o stare de sănătate corespunzătoare. Nu sunt acceptați cei care în ultimele șase săptămâni și-au făcut piercing, tatuaje sau au fost la stomatolog, acestea fiind posibile surse de infectare cu HIV sau hepatita C. Dacă decizi să faci un asemenea gest umanitar, evită consumul de alcool sau grăsimi înainte de donare. Aceeași precauție și cumpătare se recomandă și în privința relațiilor sexuale și a stilului de viață în general.
Cantitatea prelevată la o donare, nu va depăși 450 ml, fiind calculată în funcție de greutatea donatorului. Cu acordul acestuia, sângele este testat pentru identificarea grupei sanguine. De asemenea vor fi efectuate investigații pentru depistarea eventualelor infecții, iar, la nevoie, donatorul va fi îndrumat spre consult de specialitate.
Ziua inimii e în fiecare zi când ai grijă de tineZiua Mondială a Inimii își propune să atragă atenția asupra modalităților în care putem preveni apariția bolilor cardio-vasculare
Ce se întâmplă cu sângele, după ce intră în sistemul circulator al unității de recoltare? Sângele, ca atare, este folosit pentru transfuzii, în cazuri unor hemoragii puternice, cum sunt cele provocate de accidente sau în timpul unor intervenții chirurgicale. Componentele sângelui sunt și ele utilizate, separat. Globulele roșii (eritrocitele) sunt transfuzate când o boală determină apariția anemiei, iar cele albe (leucocitele) joacă un rol esențial în susținerea pacienților cu rezistență scăzută la infecții (de exemplu, în timpul tratamentului de cancer). Plasma este administrată pacienților în stare critică, care au pierdut foarte mult sânge și au nevoie de o înlocuire a întregii game de proteine, conținute în plasmă. Plachetele sanguine (trombocitele) sunt necesare în cazul în care măduva osoasă nu funcționează normal, pentru a le produce în mod natural, ele fiind esențiale pentru coagularea sângelui.
Astăzi, donarea de sânge e un procedeu sigur și nedureros, benefic atât pentru donatori, cât și pentru beneficiari, însă nu a fost întotdeauna așa...
Experimente la sânge
Adevărata natură a sângelui și rolul său în organism au fost mistere pentru omenire, vreme de mii de ani. Anticii considerau sângele ca fiind cea mai importantă din cele patru „umori” ale corpului, sursa și gazda pasiunilor.
În secolul al XVII-lea, William Harvey a descoperit circuitul sângelui prin organism și a dat startul experimentelor legate de transfuzii. Într-o primă fază, atât donatorii cât și beneficiarii erau animale, primele încercări fiind încununate de succes. În 1665, medicul englez Richard Lower, membru al Royal Society, reușește să efectueze transfuzii între câini, reușind să îi mențină în viață. Din păcate, primele transfuzii de la om la om nu au fost atât de reușite. Se spune că Papa Inocențiu al VIII-lea a fost pacient al primei transfuzii din lume, înghițind sânge de la trei băieți de 10 ani, care nu au supraviețuit prelevării.
Alte tentative au vizat transfuzia de sânge de la animale la oameni. Ilustrul medic al regelui Ludovic al XIV-lea, Jean-Baptiste Denys, în 1667, a realizat o transfuzie reușită de la o oaie la un băiat de 15 ani. La scurt timp, Lower a început și el să practice această procedură în Anglia. Prima transfuzie a fost efectuată unui pacient cu „ușoare probleme mentale”, Arthur Coga, care a fost remunerat cu 20 de șilingi pentru participarea la experiment. Sângele de oaie era utilizat deoarece se considera că, odată cu el se transmitea și ceva din blândețea animalului, calmând pacienții mai agitați. Tot Lower a inventat noi instrumente utilizate în procesul transfuziei, foarte asemănătoare cu seringile și cateterele de mai târziu.
Experimentele au aprins „sângele” vechilor dușmani, englezii și francezii, provocând controverse atât de intense încât, în 1668, ambele țări au interzis procedura, condamnată oficial și de Vatican, doi ani mai târziu. Transfuziile de sânge au alunecat în uitare vreme de 150 de ani.
La începutul secolului al XIX-lea, obstetricianul englez Dr. James Blundell a reluat seria experimentelor „sângeroase”, tratând cu succes hemoragia post-natală. Blundell l-a folosit ca donator pe soțul proaspetei mămici. Între 1825 și 1830, medicul a efectuat 10 proceduri similare, dintre care 5 au fost reușite. A inventat ustensile mai performante, și-a publicat cercetările și a făcut bani frumoși din studiile sale (aproximativ 50 de milioane de dolari în banii de azi). În 1840, la spitalul St George's din Londra, o echipă din care făcea parte și Dr. Blundell, a realizat prima transfuzie completă de sânge, pentru tratarea hemofiliei.
Odată cu descoperirea revoluționară a grupelor de sânge, la începutul secolului XX, transfuziile au reintrat în atenția lumii medicale. În 1901, austriacul Karl Landsteiner descoperă trei grupe de sânge uman: 0, A și B. Un an mai târziu, colegii săi, Alfred Decastello și Adriano Sturli, au mai adăugat pe listă și grupa AB. La puțin timp, este descoperită și compatibilitatea universală a grupei 0.
Dacă primele transfuzii se făceau, „în direct”, de la donator la beneficiar, prin cercetări ulterioare a reieșit că utilizarea unor coagulanți, precum citratul de sodiu și refrigerarea prețiosului lichid vital, face posibilă păstrarea lui timp de mai multe zile.
Primul Război Mondial a acționat ca un catalizator pentru înființarea „băncilor de sânge” și dezvoltarea tehnicilor de transfuzie. Primul serviciu dedicat donatorilor de sânge a fost înființat în 1921 de secretarul Crucii Roșii britanice, Percy Oliver. Acesta fusese contactat de spitalul King's College, unde era urgent nevoie de un donator. După ce a găsit o persoană dornică să doneze, Oliver s-a gândit că ar fi benefic să înființeze un sistem de donare voluntară, pentru clinicile din Londra și împrejurimi. The London Blood Transfusion Service era gratuit și s-a extins rapid, ajungând ca, în 1925, să ofere servicii pentru peste 500 de pacienți. Un an mai târziu era încorporat în structura Crucii Roșii din Anglia. Sistemul a fost apreciat și preluat în alte țări, precum Franța, Germania, Austria, Belgia, Australia și Japonia.
Azi, transfuziile de sânge salvează milioane de persoane anual. Oferă pacienților grav bolnavi speranța la însănătoșire și la îmbunătățirea calității vieții. Este un element vital pentru efectuarea unor intervenții chirurgicale complexe, în timpul nașterilor, în salvarea vieților primejduite de dezastre etc.
Din păcate, în multe părți ale lumii, cererea depășește oferta, iar serviciile de transfuzii au misiunea dificilă de a acoperi necesarul, asigurând, în același timp, calitatea sângelui, în condiții de siguranță pentru donatori și beneficiari, deopotrivă. Doar 62 de țări de pe glob pot asigura în proporție de 100% necesarul de sânge din donațiile voluntarilor, în timp ce restul sunt încă dependente de donațiile directe făcute de aparținătorii pacienților sau de cei plătiți. Obiectivul OMS este ca, până în 2020, toate țările să dispună de capacitatea de a acoperi necesarul de sânge prin donații voluntare. Poți să fi parte din acest plan generos, intrând în rândul salvatorilor de vieți. Donează acum!
Referințe: