Luminile din bradul de Crăciun - o istorie de secole

Electronice Publimix

Să fie lumină... în pomul de Crăciun

Este perioada din an în care bradul devine o adevărată vedetă, împodobind căminele și luminând sărbătorile prin prezența sa colorată. Strălucirea sa este dată, în special, de luminițele fără de care sărbătoarea Crăciunului este de neimaginat în zilele noastre. Partea luminoasă a mult iubitului pom de Crăciun se pierde în negura istoriei, fiind marcată, de diverse povești... aprinse.

Instalația uriașă, care luminează, în perioada Crăciunului, pantele Muntelui Ingino din regiunea italiană Umbria, are la bază 450 de metri și se întinde în sus cale de 750 de metri. Luminile pot fi văzute de la o distanță de 50 de kilometri. [sursa imagine]

Sărbătoare la lumânare

Luminile din pomul de Crăciun  au strălucirea lor aparte  în istorie. Tradiția legată de lumini și de pomii care rămân verzi pe parcursul întregului an face trimitere la ritualurile păgâne din timpul iernii, care, ulterior, au fost preluate și adaptate de creștini. În secolul al XVII-lea, germanii au fost primii care au combinat cele două elemente, - bradul și luminile și, astfel, a luat naștere tradiția pomului de Crăciun. După posibilitățile tehnice ale vremii, pionierii brazilor de Crăciun aveau cetinile împodobite cu lumânări aprinse. Deși primele referințe documentare în acest sens datează din anul 1660, există o legendă conform căreia Martin Luther, a fost primul care a aprins lumânări în bradul de Crăciun, inspirat de cerul plin de stele din noaptea de Ajun, cu un secol înainte.

Fixarea rudimentarei instalații pe crengile de brad nu reprezenta chiar o operațiune simplă, metoda fiind greoaie și cerând multă ingeniozitate de la amatorii de ”iluminare” aniversară. Și, nu în ultimul rând, era o chestiune de viață și de moarte, la propriu, fiind nevoie de de multă atenție, pentru a nu transforma pomul de Crăciun în foc de tabără. Treptat, oamenii au inventat tot felul de soluții: prindeau  lumânările cu ace, le legau de crengi cu ață sau foloseau ceară topită pe post de adeziv. Chiar și așa, decorul de lumini nu era prea stabil, existând, în permanență pericolul ca bradul să ia foc de la vreo lumânare. Motiv pentru care, instalația de brad funcționa cel mult 30 de minute. În tot acest timp, membrii familiei care deținea un astfel de brad luminat îl supravegheau în permanență și aveau mereu în preajmă rezerve de apă sau saci de nisip, în cazul în care se întâmpla vreun accident.

Charles Dickens și minunata sa Poveste de CrăciunO poveste de Crăciun despre puterea magică de a readuce iubirea în suflet și lumina în viața fiecăruia dintre noi

O, brad modern...

Lucrurile se schimbă radical în secolul al XIX-lea, o dată cu apariția energiei electrice. Pe 22 decembrie 1882, Edward Hibberd Johnson, vicepreședinte al companiei Edison Electric Light și prieten al lui Thomas Edison - celebrul inventator al becului electric - a fost primul care a avut ideea să-și împodobească bradul din locuința sa, din cartierul Manhattan, cu 80 de becuri roșii, albe și albastre, prinse pe fire de cablu.

Edward Hibberd Johnson, inventatorul instalației electrice pentru pomul de Crăciun. [sursa imagine]

Simbolul verde și luminat al Crăciunului a fost amplasat în camera de oaspeți, lângă fereastră, așezat pe o cutie motorizată, care îl învârtea de șase ori pe minut. Astfel, putea fi admirat de toți trecătorii. Premiera istorică  nu a trecut neobservată de către ziariști. Publicația Detroit Post a remarcat bradul din casa lui Johnson, împodobit cu becuri de mărimea unei nuci și faptul că, pe lângă instalația din pom, mai existau încă două cabluri cu câte 14 becuri montate pe tavan.

Edison și magia sunetelorThomas Edison, ne-a lăsat moștenire, printre cele peste 1.000 de invenții ale sale, unele fără de care viața modernă ar fi total diferită: fonograful și becul

În scurt timp, știrea despre prima instalație electrică pentru bradul de Crăciun a devenit cunoscută, chiar dacă, la acel moment, inovația decorativă era un obiect destul de exclusivist, pe care și-l permiteau doar cei mai înstăriți. Mai exact, prețul pentru împodobirea unui brad de dimensiuni medii depășea 300 de dolari.

O sărbătoare ”electrizantă”

În anii următori, Edward Johnson și Thomas Edison au adus diferite îmbunătățiri luminilor electrice pentru brad, iar în 1890 au scos invenția pe piață, promovând-o în marile magazine.

Ani mai târziu, în 1895 a fost aprinsă prima instalație cu beculețe în bradul de la Casa Albă, sub președinția lui Grover Cleveland.

În anul 1923, președintele Coolidge a inaugurat tradiția ”bradului național de Crăciun”, nu mai puțin de 6.000 de vizitatori admirându-l chiar în prima zi, în parcul Ellipse din partea de sud a Casei Albe. [sursa imagine]

În 1903, General Electric a început să ofere spre vânzare primele instalații pentru bradul de Crăciun. Dar și așa, acestea erau destule de scumpe, prețul lor ajungând la 12 dolari. Pentru că mulți dintre americani nu își permiteau să cumpere aceste podoabe, magazinele din unele orașe au găsit soluția: închirierea lor, pentru doar 1,50 de dolari. Prin anii 1940, atunci când electrificarea a devenit standard în America, luminile electrice au înlocuit total instalațiile pentru brad cu lumânări din ceară. Astfel, pericolul brazilor în flăcări a fost înlocuit cu frustrarea anuală a descâlcirii firelor electrice ale instalațiilor colorate. Dar chiar și așa, cu tot acest ,,incovenient”, americanii îi mulțumesc lui Edward Johnson, pe care îl numesc ”Tatăl pomului de Crăciun cu lumini electrice.”

Referințe: www.history.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept