09 august 1910
este patentată mașina de spălat electrică
Spălatul, băgat în priză
Spălatul rufelor a fost, timp de milenii, una din cele mai istovitoare munci gospodărești. Femeile din toate epocile au visat, probabil, la o metodă magică, prin care hainele să devină curate, fără efort. Miracolul a venit în viața noastră, sub forma primei mașini electrice de spălat. Purtând gloriosul nume Thor, pe măsura puterii de care dădea dovadă, mașina a fost creația inginerului Alva J. Fisher, care a primit patentul pentru invenția sa, la 9 august 1910. Compania Hurley Electric Laundry Equipment, cu sediul în Chicago, a preluat partea de producție, lansând pe piață această minune tehnologică, prin care viața noastră, a tuturor, a devenit mai frumoasă și... mai curată.
O istorie... fără pată
Alături de frigider, mașina de spălat își merită locul de onoare în orice locuință. Utilitatea ei este indiscutabilă și, spre deosebire de multe născociri care au reprezentat doar o modă, ea a adus beneficii reale utilizatorilor. Găsirea unor modalități eficiente și simple de a curăța îmbrăcămintea este o dorință veche de când lumea, însă doar tehnologia modernă a reușit să transforme acest vis în realitate.
Blugii, din Vestul sălbatic, la prezentările de modăPrimii blugi Levi’s cu nituri, invenția unui croitor și a unui negustor, costau 1,25 dolari și erau pantaloni de lucru pentru muncitorii și fermierii din Vestul Sălbatic
Primele „mașini de spălat” erau chiar cursurile de apă, pe malul cărora femeile se strângeau pentru a da o nouă față hainelor sau lenjeriilor. Nu era o muncă prea agreabilă. Rufele aduse cu greu la râu, erau puse pe plăci de lemn sau lespezi de piatră și frecate cu nisip sau, în cazurile fericite, cu săpun. La final erau stoarse, rufele de apă, iar femeile de puteri, deoarece operațiunea implica răsucirea manuală a textilelor și apoi, lovirea lor cu bâte de lemn, pentru a scoate cât mai multă apă cu putință.
Desigur, s-au căutat mereu metode de a îmbunătăți performanța și de a reduce efortul. După încercări și experimente, au fost găsiți detergenți naturali, care aveau proprietatea de a înlătura petele. De pildă, galii foloseau cenușa de mesteacăn pentru a curăța textilele, însă se pare că metoda era cunoscută deja cu 2.000 de ani înainte de Christos. Mult mai târziu, cenușa avea să fie înlocuită cu cristalele de sodă, în detergenții moderni, dar numai după ce și-a făcut treaba mii de ani.
Aspiratorul, aparatul care ne ușurează viața și respirațiaAspiratorul e un aparat care a trecut prin multe transformări până să ajungă ajutorul nostru de bază în gospodărie, așa cum e azi
Romanii, mai organizați, au construit spălătorii publice, numite fullonicae. Principalul ingredient folosit în curățarea hainelor era o plantă, pe numele ei științific Saponaria officinalis, importată din Siria. Cum obținerea ei devenea tot mai costisitoare, romanii au optat pentru o substanță ieftină și la îndemână: urina umană. Concentrația mare de amoniac recomanda acest produs pentru albirea rufăriei. Procedura era la fel de simplă ca ideea în sine. Urina colectată era introdusă într-un recipient, împreună cu rufele, iar femeile care aveau această sarcină ingrată, călcau hainele în picioare, pentru a le curăța. Nu știm cum se descurcau cu mirosul, însă se consolau, poate, cu celebra expresie a celui care a perceput primele taxe pentru toaletele publice. Împăratul Vespasian a spus că „banii nu au miros” și, dacă analizăm metodele prin care au fost obținuți, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, constatăm că a avut mare dreptate.
Alexander Graham Bell și-a făcut vocea auzită cu ajutorul telefonuluiAlexander Graham Bell și povestea din spatele inventării telefonului, de la câinele vorbitor al familiei, la proiectele științifice care au schimbat lumea
Parteneriatul dintre fluidele umane și industria textilă a fost unul de succes, urina fiind utilizată până la începutul secolului XX, în comuna franceză Elbeuf, pentru tratarea lânei înainte de a fi toarsă.
Socializare cu spălare
Înainte de apariția spălătoriilor publice, apa murdară rezultată era o permanentă sursă de infecție pentru gospodării. Înființarea unor locuri special amenajate pentru spălatul rufelor a reprezentat un pas important din perspectiva sănătății publice și igienei, în vremuri în care holera, febra tifoidă și variola făceau ravagii. Statele au început să investească în construirea unor asemenea stabilimente și să stabilească niște norme de igienă, pentru a contracara epidemiile. Spălătoriile publice au devenit și simboluri ale prosperității unei localități, numărul acestora fiind un indicator al nivelului de dezvoltare și bogăției locuitorilor.
Nefiind conectate încă la rețele sociale virtuale, femeile le foloseau pe cele analogice, întruchipate pe atunci, chiar de spălătorii. Aici se adunau și pentru a munci, dar și pentru a-și împărtăși ultimele bârfe și noutăți. Încercau să compenseze dificultatea muncii prin discuții, povești, cântecele și bucuria de a se întâlni. Pe măsură ce apa curentă era introdusă în casele oamenilor, aceste adevărate „cluburi” au intrat în declin. Oricum, spălătoriile au jucat un rol important, ele permițând femeilor să facă inclusiv schimb de experiență în privința metodelor de spălat folosite, fiecare inovație reprezentând încă un pas către apariția unor tehnologii mai sofisticate.
De la mătase la nylon, ciorapii au stat la picioarele femeilorFemeile au pus producția de nylon pe picioare, la propriu, prin entuziasmul dovedit față de noua invenție din anii 1930: ciorapii din acest material
Curățare la foc automat
Datorăm inventarea mașinii de spălat germanului Jacob Christian Schäffer, care a avut inspirația de a crea un aparat acționat mecanic, ca un înlocuitor pentru munca manuală, în 1767. Mașina de spălat mecanică nu a fost singura idee măreață a lui Schäffer, acesta fiind un savant cu preocupări și realizări diverse.
Deținător al unor licențe în filosofie și teologie, membru în numeroase societăți științifice, inclusiv Academia de Științe din Paris, a redactat un manual botanic pentru uzul farmaciștilor, a conceput o nouă metodă de clasificare a păsărilor, a efectuat studii importante în domeniile micologiei, entomologiei, opticii și electricității. În 1786, Goethe însuși l-a vizitat pe marele savant în laboratorul unde se coceau toate aceste născociri, incredibile pentru acea vreme.
30 de ani mai târziu, americanul Nathaniel Briggs, a obținut primul patent pentru o mașină de spălat. Mecanismul era simplu, dar eficient: se turna apă caldă în recipientul mașinii, se acționa o manivelă care învârtea rufele, după care acestea erau stoarse prin presarea între două role. La final, apa era golită printr-un robinet.
Diverse alte variante cu îmbunătățiri au continuat să apară până la începutul secolului XX. În 1905 își făceau intrarea în scenă mașinile de spălat cu cilindru metalic (până atunci, fusese făcut din lemn). Această inovație a permis și includerea unui cuptor cu cărbuni care să încălzească apa. Acționarea se făcea, în continuare, manual.
Ideea unei mașini de spălat automate nu era nouă, însă tehnologia nu evoluase într-atât încât să ofere și soluțiile necesare. Primul pas important a fost făcut de inginerul Alva J. Fisher, atunci când a creat Thor, prima mașină electrică. Conceptul său este modern chiar și azi. Patentul obținut la 9 august 1910, descrie invenția astfel: „un cilindru perforat rotativ este montat în interiorul recipientului care conține apa; o serie de palete mișcă hainele, pe măsură ce cilindrul se învârte; după 8 rotații într-o direcție, mașinăria va inversa sensul de rotație, pentru a nu încâlci hainele”. Curelele de transmisie, conectate la un motor Westinghouse, acționau trei rotițe de mărimi diferite, care mișcau cilindrul. Mecanimsul mai avea un angrenaj care permitea schimbarea sensului de rotație și o manivelă pentru oprirea motorului, în caz de urgență. Mașina de spălat Thor a început să fie comercializată în Statele Unite din anul 1918.
John Dunlop, scoțianul care a reinventat roataJohn Dunlop, un veterinar scoțian, a rămas în istorie ca inventator al anvelopelor din cauciuc, fără de care deplasarea cu mașina sau bicicleta ar fi azi de neconceput
De abia în anii 1930 mașinile de spălat au devenit automatice. Au fost înzestrate cu butoane, termostat și temporizator. Au devenit tot mai inteligente cu fiecare generație: încălzesc apa atât cât trebuie, în funcție de țesătură, acționează mai tare sau mai încet, storc, limpezesc și chiar usucă hainele, fără a deteriora aspectul acestora. Din anii 1980, preocuparea s-a mutat pe aspectele ecologice ale funcționării, de la economisirea energiei electrice, la utilizarea de detergenți nepoluanți. Mașinile de spălat sunt azi conectate la Internet și sunt acționate prin Wi-Fi, putând fi programate să pornească la un moment convenabil, de exemplu, într-un interval orar când tarifele la curent sunt mai mici. Altele nu mai folosesc detergenți, grație electrolizei, care separă ionii pozitivi de cei negativi. Aceste ajutoare indispensabile seamănă tot mai mult cu echipamentele din filmele SF, atingând performanțe inimaginabile în urmă cu doar câteva zeci de ani.
Tesla, Edison, Marconi, marii inventatori ai lumii moderneNikola Tesla, o minte luminată, a împărțit cu noi toți din cunoașterea sa, prin invențiile care au schimbat lumea, de la curentul alternativ, la radio
Cât despre Thor, a avut un traseu onorabil prin istorie. În 2002, brandul care îi poartă numele a fost cumpărat de Appliances International, o companie cu sediul în Los Angeles, care se ocupă cu comercializarea de electrocasnice. La scurt timp, au lansat o nouă linie de mașini de spălat, marca Thor, ducând mai departe renumele care a revoluționat viața noastră cotidiană.
Referințe: