Zimbrul, colosul din codrii carpatini
Speranța renașterii unui simbol ce părea demult apus...
Pe întreg mapamondul, în ultimele decenii s-au tras în nenumărate rânduri semnale de alarmă cu privire la pericolul dispariției anumitor specii de animale. Vânătoarea excesivă, braconajul, poluarea, defrișarea pădurilor, mai exact restrângerea habitatului sunt doar câțiva dintre factorii care au condus la iminenta diminuare, până aproape de pieire, a unor categorii de animale. În țara noastră este (și) cazul zimbrului, care numără destul de puține capete. Ca stare de conservare este considerat pe cale de dispariție și e clasificat științific ca fiind „vulnerabil” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.
„Greul” Europei
Zimbrul este o specie de bizon, aspect reliefat și de denumirea sa științifică, Bison bonasus. Trăiește în Europa și este cel mai mare animal terestru de pe „Bătrânul continent”. Are aproape 3 metri lungime și ajunge la o înălțime la greabăn de 1,9 metri. Masivul erbivor poate cântări până la 1.000 de kilograme (în cazul masculilor). Totuși, este mai puțin solid și are părul mai scurt decât bizonul american.
Ursul brun e un barometru ecologic, un simbol al unui mediu sănătosUrsul brun care stăpânea altă dată zone întinse din Europa, a fost adus în pragul dispariției de intervențiile necugetate ale omului
Zimbrii trăiesc în păduri, în cireadă și pot ajunge la o durată de viață de 28 de ani, în captivitate, dar mai puțin în sălbăticie. Femelele pot făta la vârste cuprinse între 4 și 20 de ani (de regulă, dau naștere unui singur pui, din doi în doi ani), în vreme ce performanțele reproductive și instinctele paterne ale masculilor se manifestă cu precădere la vârste între 6 și 12 ani.
Decimarea efectivelor de zimbri
Cu multă vreme în urmă, zimbrul era răspândit în mai multe zone ale Europei, însă, treptat, a început să dispară. În Europa de Vest nu se mai găsea încă din secolul al XI-lea (cu excepția Munților Ardeni, unde a mai dăinuit încă trei veacuri). În partea estică a Europei, conform consemnărilor din acele vremuri, în 1762 a fost vânat ultimul zimbru din Moldova, iar în 1790, ultimul din Transilvania. În urmă cu exact un secol, în 1919, în Polonia a fost jertfit ultimul zimbru din sălbăticia Europei Centrale, iar opt ani mai târziu a fost răpus și un ultim exemplar din părțile îndepărtate ale Caucazului. Practic, după Primul Război Mondial, braconierii uciseseră toți zimbrii din sălbăticie.
În urma acestor acțiuni, în 1927 mai existau doar 50 de zimbri pe tot globul, cu toții în grădini zoologice. În 1951, ei au fost răspândiți, din nou, în sălbăticie. Se găsesc în păduri din Polonia, Belarus, Republica Moldova, Rusia, Lituania, Letonia, Ucraina. Nu mai puțin de 30 de țări dețin exemplare de zimbri în grădinile zoologice. În anul 2000 s-a ajuns la un total de 3.600 de zimbri, proveniți însă dintr-un fond genetic restrâns și, ca atare, cu un grad ridicat de consangvinitate, cu sensibilitate la factorii de mediu, ceea ce îi expune la îmbolnăviri.
Foamea scoate lupul din pădure... cu condiția să mai existe pădure!Lupul, animal legendar și fascinant, reprezintă un factor de echilibru ecologic în pădurile României și are nevoie de ocrotire
„Țarcu` zimbrilor” din România
La noi în țară sunt mai multe locații populate cu zimbri. Este vorba despre Rezervația Dragoș-Vodă (de la Vânători-Neamț, jud. Neamț), Rezervația Neagra (de la Bucșani, jud. Dâmbovița), Rezervația Valea Zimbrilor (de la Vama Buzăului, jud. Brașov), Rezervația Slivuț (de la Hațeg, jud. Hunedoara), Grădinile Zoologice din Târgoviște, Reșița și Hunedoara. Rezervația de la Hațeg a fost cea prin care zimbrii au fost readuși în spațiul carpatin de la noi, în noiembrie 1958, din Polonia (două capete).
În ultimele două decenii, România a adoptat ideea reintegrării zimbrilor în sălbăticie, așa că mai multe exemplare din Parcul Național Dragoș-Vodă au fost eliberate, dar animalele sunt monitorizate în permanență. O altă inițiativă lăudabilă și care oferă optimism în privința repopulării pădurilor și pajiștilor din țara noastră cu zimbri a început să fie pusă în practică în urmă cu cinci ani. Între 17 mai 2014 și 11 iunie 2016, nu mai puțin de 41 de exemplare provenite din centre de reproducere sau rezervații din Suedia, Germania, Italia, Belgia și Elveția au fost răspândite în Munții Țarcu (pe raza comunei Armeniș, jud. Caraș-Severin). Obiectivul pe termen lung este atingerea unei populații de 1.000 de zimbri, până în 2032, cu sprijinul organizației olandeze non-profit Rewilding Europe.
Sunt pași aparent mărunți, dar care trebuie susținuți și din interior, deoarece drumul este anevoios și presărat cu numeroase obstacole. Lipsa banilor, birocrația și dezinteresul autorităților sunt doar câteva dintre piedicile clasice în țara noastră pentru redobândirea unui simbol...
- Legendele istorice spun că maramureșeanul Dragoș-Vodă a gonit un zimbru de pe ținuturile sale, împreună cu ceata sa de vânători, tocmai până pe niște meleaguri fără nume. La această vânătoare-maraton a zimbrului, Molda, cățeaua lui Dragoș, și-a pierdut viața, iar stăpânul său ar fi botezat acele ținuturi după numele patrupedului său de încredere: Moldavia (Moldova de azi).
- Grandiosul patruped este la mare cinste în Republica Moldova. Unul dintre cluburile emblematice din fotbalul de peste Prut se numește Zimbru Chișinău. Gruparea înființată în 1947 poartă această denumire din 1991 (după desprinderea Republicii Moldova de Uniunea Sovietică), iar pe siglă este desenat un zimbru.
- Și în România zimbrul a fost transformat în brand, de către o companie producătoare de bere.
Referințe