26 februarie 2005
Halle Berry primește, după un Oscar, Zmeura de Aur
Una caldă, una rece
Dușurile scoțiene întrețin frumusețea, și după cum arată Halle Berry sigur a avut parte de câteva zdravene de-a lungul vieții. Poate cel mai cunoscut e cel care a dus-o de pe podiumul Oscarurilor, unde a triumfat în 2001 ca cea mai bună actriță pentru rolul din Monster's Ball, tocmai pe treptele cam acre ale premiilor Zmeura de Aur (The Golden Raspberry Awards sau Razzies), pentru prestația din Catwoman. La 26 februarie 2005, frumoasa Hale Berry a dovedit că e și curajoasă și a venit să își ridice premiul, intrând, cu grație, în galeria puținilor artiști care s-au prezentat pentru a se bucura de această „cinste”.
Zmeura e sănătoasă, dar rușinoasă
Create în 1981 de către John Wilson, ca o contrapartidă critică la premiile Oscars, The Razzies își datorează denumirea expresiei din limba engleză „blowing a raspberry”, care s-ar traduce prin „a pufni în semn de dispreț”. Ca să se asigure că nominalizații își iau dușul rece înainte, acestea sunt organizate în seara care precede decernarea premiilor Oscar. Statueta, pe care organizatorii înșiși o evaluează la un preț mai mic de 5 dolari, reprezintă o zmeură de dimensiunea unei mingi de golf, cocoțată peste o rolă zdrobită de peliculă de film de 8 mm, pictată cu auriu.
Dacă premiile Oscar afirmă că celebrează tot ce are mai grozav industria cinematografică, Zmeura de Aur își asumă să scoată la iveală ce are aceasta mai slab. Linia de demarcație între bine și rău este, ca în viață, atât de fină încât de multe ori, valorile se amestecă. Actori și filme se pot trezi nominalizați și premiați pentru prestații diferite sau chiar aceleași și de o parte și de alta a baricadei. Încă o dovadă că gusturile nu se discută.
Teatrul Kodak găzduiește anual piesa de succes a premiilor OscarPremiile Oscar reprezintă cel mai important eveniment din lumea cinematografiei și, de aceea, se bucură de un spațiu pe măsură
Așa a pățit și Halle Berry. Băuse cupa dulce a victoriei în 2001, iar acum a venit rândul să guste și din amărăciunea înfrângerii. La cea de-a 25-a ediție a ceremoniei anuale a premiilor Zmeura de Aur, care se ținea la istoricul Ivar Theatre din Hollywood, actrița a surprins pe toată lumea venind să își ridice nedoritul premiu. „Onoarea” de a fi recompensată cu titlul de cea mai slabă prestație pentru o actriță o datora rolului din filmul de acțiune Catwoman. Halle Berry a ținut într-o mână Zmeura și în cealaltă statueta de Oscar și a ținut un lung discurs de acceptare, la care a recunoscut ulterior că muncise două zile. Discursul era, de fapt, o parodie a mesajului pe care îl rostise cu câțiva ani înainte, când urcase pe podiumul de la Premiile Oscar. „Este exact ceea ce îmi doream pentru cariera mea. Eram în vârf și acum sunt la pământ” a spus ea.
Dovadă că filmul Catwoman își merita soarta stau cele șapte nominalizări cu care a condus în topul producțiilor incluse pe lista „Zmeurilor”, inclusiv cea pentru cel mai prost film (cu una în plus față de pelicula epică a lui Oliver Stone, Alexander). Însă echipa care l-a făcut a rămas unită și în jurul zmeurii și și-a asumat eșecul. Berry a fost însoțită la ceremonie de scenaristul filmului, Michael Ferris, premiat la rândul său, pentru cel mai slab script (la care lucrase alături de Theresa Rebeck, John Brancato și John Rogers).
Dietă pe bază de zmeură
Publicistul John J. B. Wilson, un veteran al industriei cinematografice organiza adesea mese festive la casa lui din Los Angeles, în noaptea în care erau decernate premiile Oscar. În 1981, după cea de-a 53-a ediție, Wilson și-a invitat prietenii să facă prezentări ale premiilor, în propria lui sufragerie. Când atmosfera s-a încins, gazda a decis să dea evenimentului un caracter oficial, drept pentru care, a cerut celor prezenți să voteze ceea ce le-a plăcut cel mai puțin la filmele recente. A urcat pe un podium din carton și, la un microfon improvizat dintr-o coadă de mătură a anunțat ca musicalul Can't Stop the Music a fost ales ca cel mai prost film și primește premiul Zmeura de Aur. Ceremonia improvizată s-a bucurat de un real succes, iar evenimentul a fost relatat în presa locală.
Festivalul de la Cannes, o istorie ca-n filmeFestivalul de film de la Cannes este un eveniment prestigios ce reunește profesioniști din lumea filmului de pe toate meridianele
Aproximativ 30 de persoane au participat la această primă ediție a premiilor The Razzies. Cea de-a doua ediție a avut o audiență dublă ca număr, iar la ediția cu numărul 3 publicul a fost de două ori mai numeros decât în anul anterior. În cel de-al patrulea an, CNN transmitea deja evenimentul. Wilson și-a dat seama că, programând decernarea premiilor sale cu o seară înainte de Oscaruri, va atrage și mai mult atenția presei: „Într-un final, ne-am prins că nu puteam concura cu seara de Oscar, dar, dacă am face asta cu o seară înainte, când toată presa e deja aici și caută ceva de făcut, am avea succes”, a declarat el pentru BBC News.
Membrii cotizanți ai Fundației Premiilor Golden Raspberry votau pentru a alege câștigătorii. La cea de-a 29-a ediție, în 2009, de exemplu, rezultatele s-au bazat pe voturile a aproximativ 65 de jurnaliști, fani ai cinematografiei și profesioniști din industria filmului, din 45 de state americane și alte 19 țări din lume.
Majoritatea premianților nu se înghesuie să își ridice trofeele, fapt explicabil, de altfel. Excepții notabile care și-au luat inima în dinți și zmeura în brațe au fost: Tom Green (Worst Actor/Worst Director), Halle Berry și Sandra Bullock (Worst Actress), Michael Ferris, J.D. Shapiro (Worst Screenplay) și Paul Verhoeven (Worst Director).
From hero to zero
Există personaje care au trecut de la agonie la extaz în același weekend, primind ambele premii la o zi diferență, deși pentru filme diferite: Alan Menken în 1993, Brian Helgeland în 1998 și Sandra Bullock în 2010.
Doi actori au primit nominalizări și la Oscar și la Zmeura de Aur pentru aceleași roluri: James Coco (în Only When I Laugh) și Amy Irving (pentru rolul din Yentl). Neil Diamond, fericitul câștigător al titlului pentru cel mai slab actor în 1980, pentru rolul din The Jazz Singer, a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru aceeași prestație.
Citizen Kane și Orson Welles fac revoluție la HollywoodFilmul Citizen Kane, regizat de Orson Welles, având ca subiect viața magnatului de presă William Randolph Hearst a reprezentat o revoluție cinematografică
Piesa trupei Aerosmith I Don't Want to Miss a Thing, de pe coloana sonoră a producției Armageddon, din 1998, a primit nominalizări atât pentru premiile Academiei, la categoria cel mai bun cântec original cât și o Zmeură pentru cel mai slab cântec original.
În concluzie, avem o veste rea și una bună: succesul de azi nu garantează gloria de mâine, dar nici eșecul din prezent nu anulează șansele de reușită pe viitor.
Referințe: