06 iulie 1994
Forrest Gump este lansat pe ecranele americane
Forrest cucerește lumea
În data de 6 iulie 1994, un nou personaj-simbol era lansat printr-un film eveniment. Forrest Gump, o poveste emoționantă despre triumful iubirii asupra normelor sociale, prejudecăților și limitelor umane, îi aducea lui Tom Hanks un binemeritat premiu Oscar pentru al doilea an consecutiv. Băiatul cu un IQ modest, dar cu o inimă cât toată lumea, este mai profund în simplitatea lui decât o armată de filozofi, aducând problemele așa-zis importante la numitorul comun al valorilor fundamentale. Prin ochii lui Forrest, agitatul secol XX își desfășoară spectacolul și este privit cu sufletul, dincolo de judecăți sau încrâncenări. O lecție frumoasă oricând, pentru orice generație.
Forrest și ai lui
Filmul Forrest Gump se bazează pe romanul cu același nume, scris în 1986 de Winston Groom. Asemeni personajului său, și autorul a crescut în Alabama și a luptat în războiul din Vietnam. Pelicula îl înfățișează pe Forrest, din copilărie până la maturitate, evoluând prin istoria personală care se împletește cu cea a Statelor Unite. Tânărul cu o înzestrare intelectuală sub medie, dar care excelează la abilități sportive și la o înțelegere plină de compasiune a lumii în care trăiește, punctează momente și personaje-cheie. Farmecul peliculei este lipsa de intenție cu care Forrest influențează vedete și mobilizează oameni, o lipsă de intenție aparentă, pentru că cei care au dat viață poveștii, de la autor până la regizor și actor au valorificat din plin inocența, încărcând-o cu semnificații simbolice. Forrest îi dezvăluie lui Elvis secretul dansului cu care acesta a înnebunit ulterior mapamondul, se implică în Mișcarea pentru Drepturile Civile, în momentul Watergate sau pune umărul la nașterea Apple. În același timp, se dovedește un erou, comportându-se exemplar față de camarazii săi de arme în conflictul din Vietnam. Modul în care Tom Hanks întruchipează personalitatea lui Forrest este magistral.
Lipsa de egoism, seninătatea cu care înțelege să meargă până la sacrificiul de sine, toleranța și iubirea necondiționată sunt cele mai emoționante trăsături ale acestui personaj memorabil. Își urmărește cu devotament aleasa, prietena lui din copilărie, Jenny, în interpretarea actriței Robin Wright Penn. Aceasta personifică mișcarea de protest împotriva conservatorismului american, întruchipat de mișcarea hippie a anilor 1960.
Forrest Gump a primit 13 nominalizări la Premiile Oscar și a luat acasă șase statuete, dintre care cele pentru cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal (Hanks) și cel mai bun regizor (Robert Zemeckis). Filmul a mai fost recompensat și pentu tehnica - pe atunci revoluționară - a editării imaginilor pe computer, pentru scenele în care Forrest era introdus în filmări deja existente cu personaje celebre precum John F. Kennedy, John Lennon și Richard Nixon. Încasările au depășit un miliard de dolari, pelicula bucurându-se de mare priză la public în lumea întreagă.
În culise la Forrest Gump
Deși cartea apăruse încă din 1986, nu se vânduseră decât 30.000 de exemplare din prima ediție. Lansarea filmului a propulsat și romanul omonim căte celebritate. La un an după premieră, cartea avea deja 1,6 milioane de copii vândute. Personajul din film diferă semnificativ de cel schițat în paginile romanului, care zboară în spațiu, fumează iarbă, lucrează cu Raquel Welch, se confruntă cu canibalii și candidează la președinția SUA. Ca fizic, are dimensiuni impresionante, ceea ce l-a făcut pe autorul cărții, Winston Groom să și-a imagineze pe actorul John Goodman în rolul principal. Zemeckis nu a fost de acord și s-a îndreptat către Bill Murray, John Travolta și Chevy Chase, însă toți au respins propunerea de a-l întruchipa pe Forrest. Bine au făcut, pentru că i-au oferit lui Tom Hanks prilejul să arate (din nou) ce poate.
Tom Hanks a acceptat să semneze contractul, după ce a citit scenariul timp de o oră și jumătate și cu condiția ca realitatea istorică să fie redată fidel. Inițial, avea intenția de a mai atenua accentul sudist foarte pregnant al personajului, dar regizorul l-a convins că pronunția va contribui la autenticitatea interpretării, mai ales că și Michael Conner Humphreys (micul Forrest) vorbea la fel.
Chaplin, un artist genial, în haine de vagabond„Vagabondul” Charlie Chaplin a primit un Oscar onorific pentru contribuția sa extraordinară la transformarea cinematografiei în artă
Hanks a câștigat primul său Oscar în 1994, pentru prestația din Philadelphia (1993), dar nu s-a culcat pe o ureche și a repetat isprava la următoarea festivitate a Academiei Americane de Film. El și Spencer Tracy sunt singurii actori care au reușit să primească Oscarul pentru rol principal doi ani consecutiv (Tracy pentru Captains Courageous, în 1938 și Boys Town în 1939).
Cele 32 de piese de pe coloana sonoră oficială sunt toate producții americane, regizorul fiind convins că doar acestea ar putea fi preferințele muzicale ale lui Forrest. The Doors deține recordul cu 5 piese și fiecare creație muzicală ce se face auzită subliniază o idee sau o perioadă din istoria SUA. Coloana sonoră s-a bucurat de un asemenea succes, încât a atins vânzări de 12 milioane de discuri.
În film, locotententul Dan investește banii lui Forrest într-o „companie care se ocupă cu fructe sau ceva de genul ăsta” un joc de cuvinte pentru Apple. Scenariul nu precizează suma investită, dar au fost făcute estimări că, la 10.000 de dolari, profitul ar fi depășit azi 2 milioane.
Faimoasa scenă a maratonului, în care Hanks a fost uneori dublat de fratele său, este bazată pe o întâmplare reală. În 1982, Louis Michael Figueroa, un adolescent de 16 ani, a alergat de la New Jersey la San Francisco, cu scopul caritabil de a strânge fonduri pentru American Cancer Society. Tot de la el a fost preluată una din replicile celebre ale personajului: „Nu fac altceva decât să pun un picior în fața celuilalt. Când sunt obosit, dorm. Când mi-e foame, mănânc. Când trebuie să merg la baie, mă duc”.
La rândul lui, Forrest a inspirat alți campioni. Barclay Oudersluys a dus la bun sfârșit cursa de 3.200 de mile, pornind, la fel ca Forrest, de la Santa Monica Pier și mergând până Marshall Point Lighthouse, în Maine. În Marea Britanie, Ewan Gordon a traversat întreaga țară, îmbrăcat ca și Forrest. Muzicianul Art Garfunkel - al cărui cântec, Mrs. Robinson apare în film - a continuat să hoinărească prin țară, în stilul lui Forrest, vreme de ani buni. Și-a încheiat o călătorie de 10 ani, printr-un concert susținut la Ellis Island. Succesul filmului l-a îndemnat pe autorul Winston Groom să scrie o continuare, Gump & Co. Pe prima pagină, Forrest Gump avertizează cititorii: „Nu lăsați pe nimeni să facă un film despre povestea voastră de viață”.
Referințe: