14 februarie 1967
Artista Aretha Franklin cere și primește „Respect”
Dragoste și respect # Aretha Franklin
În 1967, Valentine's Day pica într-o zi de marți. Vremea era neobișnuit de blândă, însă vremurile erau aspre. Războiul din Vietnam intrase într-o scurtă acalmie, dar spiritele rămâneau agitate. În SUA, lupta se purta pe alte fronturi: drepturile civile. Cu două zile înainte, președintele Lyndon Johnson făcuse un apel către națiune, pentru a pune capăt rasismului, pe care îl condamna ca fiind „blestemul vechi și noua rușine a omenirii”. O tânără afro-americană, în vârstă de 25 de ani, pe nume Aretha Franklin, pășea într-un studio din New York, pentru a lupta cu propriile ei arme. La 14 februarie 1967, ea transforma o piesă lansată de Otis Redding, cu doi ani înainte, într-un manifest sexy al demnității feminine și profund umane.
O piesă feminină, cu componente masculine
Ideea pe care o avea Aretha Franklin era de a reajusta piesa lui Redding. Textul inițial al piesei era un mesaj destul de patetic al unui bărbat, gata să accepte orice din partea iubitei, atâta vreme cât aparențele sunt salvate și la venirea acasă este tratat corespunzător. Aretha plănuia să îi facă un upgrade la capitolul demnitate și să o ducă la nivelul următor, acolo unde între iubire și respect se pune semn de egalitate.
Aretha își amintește exact momentul când a auzit prima dată piesa la radio, pe vremea când locuia în Detroit. „Tocmai mă mutasem de la tatăl meu și aveam micul meu apartament. Făceam curățenie și radioul era setat pe un post care îmi plăcea. Piesa m-a cucerit! Însă am simțit că pot să scot ceva mai bun din ea. Am lucrat împreună cu sora mea, Carolyn, și ea artistă care înregistra pentru RCA”. Modificările au pornit de la modernizarea unor pasaje instrumentale și au mers până la introducerea unor termeni din argoul vremii. Expresia „Sock it to me!” (spune-mi pe bune) era extrem de populară în cartierul ei, toți copiii o foloseau. La fel, foarte utilizat era și acronimul TCB (taking care of business). Toate colorau și însuflețeau cu un aer proaspăt și puternic varianta propusă de Aretha. Topping-ul era alcătuit dintr-un amestec irezistibil: vocea și atitudinea Arethei.
Tina Turner, regină a rock-and-roll-ului și R&B-ului, o artistă desăvârșităAre cele mai faimoase picioare din show-biz, adeptă a budismului, a vândut un număr record de bilete și discuri, este fericită în dragoste și arată senzațional la aproape 80 de ani: unica Tina Turner
Lovitura de maestru era transformarea mesajului disperat, într-o declarație de independență afectuoasă. În versiunea lui Redding, în ciuda accentelor macho (iubita este „little girl”, tonul ușor imperativ „got-ta, got-ta, got-ta”), mesajul e mai puțin bărbătesc, transmițându-i că e gata să îi dea orice, acceptă chiar să îl înșele, cu condiția să îl trateze cu respect atunci când se întoarce acasă. La Aretha, accentul se mută pe faptul că ea e gata să îi dea orice atâta timp cât e tratată cu respect, ceea ce include și atitudinea fair-play în relație. Respectul în relație pleacă de la respectul de sine și artista are grijă și are și de ce să sublinieze asta: „What you want / Baby, I got it”.
Aretha Franklin - piano și forte în același timp
Având în spate secțiunea ritmică de zile mari de la Muscle Shoals, susținută de propriile surori, Carolyn și Erma, ca backing vocals, Aretha și-a făcut declarația răspicat, literă cu literă. Și de parcă vocea ei fabuloasă nu ar fi fost de ajuns, se mai și acompania cu pianul.
Deși muzicienii auziseră versiunea lui Redding, aceasta nu a influențat semnificativ noua variantă și toți au tratat-o ca pe o piesă nouă. Aceasta urma să deschidă albumul „I Never Loved a Man the Way I Love You”,, primul lansat de Aretha Franklin pentru Atlantic Records. A fost produs de Jerry Wexler, care a populat constelația muzicii cu stele strălucitoare precum Ray Charles, Wilson Pickett, Dusty Springfield și alții. Clăparul Spooner Oldham, el însuși un locatar al Rock and Roll Hall of Fame, își amintește că a fost o experiență spectaculoasă. „Când am înregistrat această parte a albumului... era o reacție invariabilă: de fiecare dată când Aretha începea să cânte, toți muzicienii se minunau. După ce fiecare sesiune era gata, dădeau buzna din studio în camera tehnicienilor, pentru a asculta înregistrarea. Producători, ingineri și muzicieni deopotrivă erau fermecați de puritatea tonului ei, de feeling-ul extraordinar pe care îl transmitea și de dinamica fantastică”.
O înregistrare cu adevărat mare, piesa We Are the WorldLionel Richie, Michael Jackson, Quincy Jones și alți 40 de artiști au aprins lumina speranței pentru comunitățile din Africa cu piesa We Are the World
Respect este, probabil, cel mai remarcabil act de reinventare a unei piese din istoria muzicii americane și a transformat-o pe Aretha în star, practic peste noapte. A venit ca un fulger și a ajuns No. 1 în Billboard's Top 40, făcând knock-out cu campioana en-titre Groovin, a trupei Young Rascals. Deși sound-ul psihedelic era la mare preț în 1967, cu fenomenul hippie Summer of Love, aflat în plină desfășurare, linia cinstită de soul pe care a mers Aretha Franklin s-a dovedit o variantă câștigătoare. Piesa a devenit un simbol al mișcărilor sociale de emancipare rasială și de gen.
Din acea zi de 14 februarie, ea a ajuns cu 112 piese single în topul Billboard, dintre care 17 au intrat în primele 10, Aretha Franklin deținând recordul pentru cele mai multe nominalizări în acest clasament al excelenței muzicale. A câștigat 18 premii Grammy și a vândut peste 75 de milioane de albume. În 1987, a devenit prima femeie inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, iar în 2005 a primit distincția prezidențială Medal of Freedom.
Cântecul potrivit, la momentul potrivit
Respect a venit când trebuia, unde trebuia și cum trebuia. Într-o zi dedicată iubirii, într-o perioadă de afirmare a mișcării pentru drepturile civile, într-o societate care își dorea voci puternice cu mesaje pe măsură.
Martin Luther King, un lider care a luptat pentru un visMartin Luther King Jr. a luptat cu mijloace non-violente pentru ca drepturile civile ale tuturor oamenilor, indiferent de culoare sau statut social, să fie respectate
Întreaga istorie a Arethei, convingerile sale, sădite de tatăl ei, un apropiat al lui Martin Luther King, experiențele din relațiile pe care le-a avut și din problemele cu care a luptat, toate au fost turnate în noua formă a piesei. Nu a fost o creație a producătorilor, a fost un manifest al ei și al tuturor celor pe care simțea că îi reprezintă. A fost tot timpul mândră de abordarea feministă a piesei și afirma: „Ca femei, avem putere, avem o mulțime de resurse. Femeile merită respect, fără cea mai mică urmă de îndoială. Din păcate, femeile, copiii și oamenii în vârstă sunt categorii care nu se bucură de respectul cuvenit în societate”.
Aretha Franklin a înregistrat și interpretat piesa Respect de-a lungul timpului pentru toți cei care aveau nevoie de ea și pentru convingerea cu care urca pe scenă: „Consider că lumea ar fi un loc mult mai bun, dacă oamenii ar fi mai îngăduitori și mai respectuoși unii cu alții. RESPECT, acesta e cuvântul-cheie”.
Referințe: