13 mai 1950
O zi cu noroc pentru muzică - se naște Stevie Wonder
Artistul vizionar
Prodigios muzician, textier, producător și multi-instrumentist, Stevie Wonder este apreciat, de majoritatea, criticat de unii, însă înainte de toate, un deschizător de drumuri. Lipsa vederii nu i-a afectat deloc inspirația. Șlagăre ca „Superstition”, „Sir Duke”, „You are the Sunshine of my Life” sau „I just Call to Say I Love You” au ocupat locul întâi în topurile internaționale și i-au adus lui Stevie Wonder peste 25 de Premii Grammy. Astăzi, e recunoscut ca unul dintre artiștii solo cu peste 100 milioane de discuri vândute și printre primii 60 cei mai bine vânduți muzicieni ai lumii.
Wonder kid
Născut prematur în Saginaw, Michigan, la 13 mai 1950, al treilea într-o familie cu șase copii, Stevland Hardaway Morris și-a pierdut vederea din cauza condițiilor improprii din incubatorul spitalului. La patru ani, părinții săi s-au despărțit și, împreună cu mama, copiii s-au mutat în Detroit. A început să cânte la pian, harmonică și tobe încă de mic, în partneriat cu un prieten. Sub numele modest de Stevie și John, cântau la colțuri de străzi și, ocazional, la petreceri.
Aretha Franklin, o artistă care merită cel mai adânc RespectÎn 14 februarie 1967, Aretha Franklin sărbătorea Valentine’s Day în felul ei: lansa piesa Respect și, o dată cu ea, o nouă abordare a luptei pentru drepturile civile
În 1961, la doar 11 ani, Stevie Wonder și-a interpretat prima compoziție în fața lui Ronnie White unul din membrii grupului Miracles. Convins că a descoperit un adevărat talent, acesta l-a dus pentru o audiție la Casa de discuri Motown. Rezultatul: un contract pe cinci ani cu managerul Berry Gordy. Producătorul casei de discuri Motown, Paul Clarence l-a botezat Little Stevie Wonder, din cauza vârstei lui surprinzător de fragede, în raport cu talentul și abilitățile dovedite. Contractul îi asigura 2,5 dolari pe săptămână și un tutore privat cînd cânta în turnee.
Aflat în grija specială a producătorului Paul Clearence, în mai puțin de un an, cei doi au lucrat la două albume. Primul era „Tribute to Uncle Ray”, un tribut adus lui Ray Charles, iar al doilea, „The Jazz Soul of Little Stevie”, un album instrumental alcătuit în majoritate din piesele lui Paul.
Considerând că Stevie este „copt” pentru pentru un șlagăr, a fost înregistrat și pregătit pentru lansare „Mother Thank You”. Berry Gordy a considerat, însă, că piesa trebuie regândită, ceea ce a și făcut, cântecul redevenind „I Call it Pretty Music, but the Old People Call it the Blues”. Acesta a fost debutul micului Stevie și a devenit hitul verii din 1962, petrecând o săptămână încheiată din luna august în topul Bilboard 100.
Jerry Lee Lewis și credința în rock'n'rollJerry Lee Lewis, unul din pionierii rock’n’roll, a avut parte de o educație religioasă rigidă, fiind tot timpul într-o luptă între credință și muzică
La finele anului 1962, când Stevie Wonder împlinea 12 ani, s-a alăturat grupului Motortown Revue. A plecat cu ei într-un turneu al teatrelor din America, cele care acceptau artiști de culoare. Cele 20 de minute ale recitalului dat de Stevie Wonder, la Teatrul Regal din Chicago, au fost înregistrate într-un album live numit: „The 12 Year Old Genius”. Șlagărul „Fingertips” de pe acest album s-a bucurat de mare succes, reușind să-l facă pe Stevie mai încrezător și mai entuziast, dar și cel mai tânăr artist no 1, în top Billboard Hot 100, la doar 13 ani.
În 1968 a înregistrat albumul „Eivets Rednow”, un album instrumental soul/jazz, cu multe solouri de muzicuță. Dacă titlul vi se pare lipsit de semnificație, citiți-l invers și îi veți afla sensul.
Perioada clasică
În septembrie 1970, la 20 de ani, Stevie se căsătorește cu Syreeta Wright, compozitoare și fostă secretară la Casa de discuri Motown. Împreună au început să lucreze la noul lui album „Where I'm Comming From”. A fost o muncă de echipă, Stevie Wonder compunea melodiile, iar Syreeta îl ajuta cu versurile. Prin acest album, doreau să atragă atenția asupra problemelor sociale ale lumii. Din păcate, în același timp, Marvin Gaye a ieșit la rampă cu albumul său „What's Going On”, abordând același gen de tematică, dar într-o manieră mai simplă și directă, reușind să obțină laurii. Într-un studiu comparativ al celor două albume, publicat în revista de Rolling Stone, Vince Aletti considera albumul lui Gaye câștigător, iar cel al lui Wonder, nereușit din cauza versurilor „indulgente și aglomerate, nedefinite și pretențioase” dar și mai ales din cauza „lipsei globale de unitate și cursivitate”.
La 13 mai 1971, data la care Stevie Wonder își aniversa cei 21 de ani ai majoratului, era și data la care contractul cu Casa de discuri Motown înceta. Datorită talentului său, putea de acum să-și negocieze mult mai bine condițiile. Asta a și făcut, astfel că noul său contract avea 120 de pagini, ceva cu totul neobișnuit pentru Motown. Stevie dobândea autonomie creativă completă și control asupra veniturilor. Până la vârsta majoratului, deși ar fi meritat să primească 30 milioane de dolari, el a primit, cum se întâmplă cu casele de discuri, doar 1 milion, conform revistei Rolling Stone.
În martie 1972, a înregistrat albumul „Music of My Mind” o lungă declarație artistică de cântece care curgeau tematic, versurile atingând probleme sociale, politice, teme mistice și romantice în același timp. Odată cu realizarea acestui album, s-au pus bazele unei lungi colaborări cu Tonto's Expanding Head Band, un duo de muzică electronică, format din Robert Margouleff și Malcom Cecil. Tonto este un acronim și vine de la „The Original New Timbral Orchestra”.
Lansat în 1972, albumul „Talking Book” pune în valoare două hituri care ajung numărul 1 în top100, „Superstition” și „You are the Sunshine of My Life”. Lansarea celor două slagăre a coincis cu plecarea lui Stevie Wonder într-un turneu, împreună cu grupul Rolling Stones. Popularitatea dobândită a contribuit decisiv la propulsarea cele două hituri spre Premiile Grammy câștigate.
Albumul Innervision, din 1973, a avut două capete de afiș: „Higher Ground” și „Living for the City”. Amândouă au ajuns no. 1 în Billboard la secțiunea Rhythm & blues - R&B. Albumul Innervision a adus artistului alte trei premii Grammy devenind albumul anului 1973 și locul 23 în clasamentul revistei Rolling Stone printre „500 Greatest Albums of All Time”. La scurt timp după lansare, pe data de 6 august 1973, Stevie Wonder trece printr-un accident de mașină, stând patru zile în comă și suferind pierderea temporară a gustului și mirosului. Acest accident nu-l împiedică să pornească într-un tur european în 1974, și să concerteze în Cannes, la Rainbow Theatre din Londra și în show-ul televiziunii germane Musikladen. La întoarcerea din turneul european, susține un spectacol la Madison Square Garden în martie 1974. În iulie apare albumul Fulfillingness' First Finale, cu două hituri de no. 1, „You Haven't Done Nothing” și, în Top Ten, „Boogie on Reggae Women”. Albumul este răsplătit cu trei premii Grammy. În același an, produce împreună cu Syreeta Wright albumul ei Stevie Wonder Presents: Syreeta.
În 4 octombrie 1975, participă la concertul istoric „Wonder Dream Concert”, în Kingston, Jamaica, un concert de binefacere, cu donații către Institutul Jamaican pentru Nevăzători.
În 28 septembrie 1976, Stevie Wonder lansează dublul album „Songs in the key of Life”, un album de vârf al perioadei sale clasice, greu de asimilat, care ulterior a fost recunoscut ca o mare realizare în istoria muzicii pop.
În anul 1979 apare „The Secret Life of Plants” un album mai mult instrumental prin intermediul căruia Stevie Wonder imaginează o călătorie în lumea plantelor folosind pentru prima oară în istoria muzicii un sintetizator digital Fairlight CMI.
Perioada comercială
Deja cu un palmares impresionant, în anii 80, Stevie Wonder devine mai activ în spațiul public, participă la întruniri caritabile, are colaborări foarte vizibile, impact politic și multe apariții la televiziune. Albumul său „Hotter Than July „(1980) devine primul disc single de platină. Piesa „Happy Birthday” devine parte integrantă din campania pentru transformarea zilei de naștere a lui Martin Luther King Jr. în sărbătoare națională.
Membrii trupei The Beatles și fenomenul global BeatlemaniaIstoria muzicii a fost rescrisă de patru tineri din Liverpool - John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starr și George Harrison, pe scurt, THE BEATLES
După lansarea albumului „Characters”, Stevie Wonder a continuat să producă materiale noi, dar într-un ritm mai lent. A compus muzica filmului „Jungle Fever” (1991), „Feeding Off the Love of the Land”, melodie care n-a fost folosită în film și a apărut pe compilația „Nobody's Child: Romanian Angel Appeal”. Acesta este un album de caritate lansat în 1990, pentru copii orfani din România. Proiectul a fost organizat de Olivia Harrison, care a înființat Fundația Romanian Angel Appeal, alături de celelalte soții ale celor de la Beatles (Barbara Bach, Yoko Ono și Linda McCartney), în aprilie 1990. Melodiile de pe album a fost donate de nume din lumea muzicii ca: Traveling Wilburys, Stevie Wonder, Paul Simon and George Harrison, Eric Clapton, Duane Eddy, Van Morrison, Guns N' Roses, Ringo Starr și Elton John.
În 1982, Stevie Wonder lansează o retrospectivă a creațiilor sale din 1970, „Stevie Wonder's Original Musiquarium” la care adaugă încă patru melodii noi, „Do I Do”, „That Girl”, „Front Line” (povestea unui soldat ce a luptat în Războiul din Vietnam) și „Ribbon in the Sky”, o compoziție clasică. A lansat hitul anului, în colaborare cu Paul McCartney, un imn pentru armonia dintre rase, „Ebony and Ivory”.
O înregistrare cu adevărat mare, piesa We Are the WorldLionel Richie, Michael Jackson, Quincy Jones și alți 40 de artiști au aprins lumina speranței pentru comunitățile din Africa cu piesa We Are the World
În 1984, iese albumul „The Woman in Red”, cu șlagărul foarte fredonat ulterior, „I Just Called to Say I Love You” și ajuns no. 1 la categoria pop și R&B, în SUA și Anglia. Piesa, inclusă pe coloana sonoră a filmului „The Woman in Red”, câștigă, în 1985, premiul Academiei pentru cel mai bun cântec. Stevie Wonder acceptă premiul în numele lui Nelson Mandela, iar, ca urmare, a fost interzis de guvern la toate radiourile din Africa de Sud. În același an, Stevie Wonder participă, alături de cei mai mari artiști ai momentului, la realizarea produției „We are the World”, într-un spectacol caritabil pentru combaterea foametei din Africa. Anul următor susține un alt concert de caritate pentru lupta împotriva SIDA, „That's What Friends are For”.
Stevie Wonder, un artist al secolului XXI
Și în secolul XXI, Stevie Wonder a continuat să fie extrem de activ, înregistrând albumul „A Time to Love” (2005) și efectuând două turnee. A cîntat la ceremonia de deschidere a Jocurilor de Iarnă pentru Paralimpici - 2002, în Salt Lake City, a cântat în programul artistic de dinaintea Super Bowl XL în 2006, apoi la festivitatea de inaugurare a președintelui Barack Obama, în 2009 și la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice Speciale de Vară din 2011 la Atena.
În 2008 lucrează simultan la două proiecte, un album denumit The Gospel Inspired by Lula, care exprimă diverse crize spirituale și culturale cu care se confruntă lumea și Through the Eyes of Wonder, un album care reflectă experiența unui nevăzător.
În octombrie 2013, Stevie Wonder dezvăluie că a înregistrat mai multe materiale pentru încă două albume, When the World Began și Ten Billion Hearts, în colaborare cu producătorul David Foster, albume care vor fi lansate în 2014.
Revista Bilboard publică în 2013 o listă cu cei 100 artiști de top din toate timpurile, cu Stevie Wonder pe locul 6.
Rock&Roll Hall of Fame, locul unde muzica aduce oamenii împreunăRock & Roll Hall of Fame e un spațiu dedicat muzicii și idolilor pe care aceasta îi produce, dar și un loc al înțelegerii universale prin artă.
Stevie Wonder a primit o serie de premii pentru muzica sa și pentru activitatea sa în domeniul drepturilor civile, inclusiv inscrierea în Songwriters Hall of Fame și Rock and Roll Hall of Fame, obținând Premiul pentru întreaga activitate, din partea Muzeului Național pentru Drepturile Civile. A fost numit unul din Mesagerii de pace ai Organizației Națiunilor Unite, în 2009 și a primit, în 2014, Medalia Prezidențială pentru Libertate, din partea președintelui Barack Obama.
Referințe: