20 septembrie 1946

prima ediție a Festivalului de Film de la Cannes

Divertisment Monica

Ca-n(nes) filme

Până și istoria evenimentului găzduit în peisajul de basm al Rivierei franceze pare desprinsă dintr-o poveste de pe marele ecran. Festivalul de film de la Cannes ar fi trebuit să își facă debutul în 1939, dar izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus capăt brusc inițiativelor artistice libere. Primul festival internațional de film pornise de la Veneția în 1932, dar din păcate, cu stângul. În 1938 a fost transformat într-un instrument de propagandă fascistă și nazistă. Mussolini și Hitler cu întregul lor arsenal de îndoctrinare, dictau alegerile în materie de filme și lista câștigătorilor, obligatoriu simpatizanți ai sistemului de dictatură. Marele premiu, Cupa Mussolini, fusese câștigată de regizoarea nazistă Leni Riefenstahl, cu un film maraton de 4 ore despre Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin, în timp ce producția lui Walt Disney, iubită și astăzi în întreaga lume, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, a fost recompensată de formă, cu un premiu în afara concursului.

Război și pace

Ultragiată, Franța liberă anunța la Paris că va organiza un alt festival, ca alternativă, în decorul elegant al stațiunii de lângă Nisa. Unul din marile cazinouri ale stațiunii a fost de acord să găzduiască evenimentul. Au fost alese filmele, producătorii și starurile vremii au început să își facă apariția la mijlocul lui august. Printre filmele selectate se numărau americanul Vrăjitorul din Oz, francezul Nigerianul, polonezul Diamantul Negru, iar Uniunea Sovietică a venit cu producția Mâine e război. În dimineața zilei de 1 septembrie, când festivalul trebuia să înceapă, Hitler a invadat Polonia. La Paris, guvernul francez a decretat mobilizare generală, iar festivalul s-a încheiat după vizionarea unui singur film: Cocoșatul de la Notre Dame, regizat de americanul de origine germană William Dieterle. Două zile mai târziu, Franța și Anglia declarau război Germaniei. Timp de 6 ani, războiul a ocupat întreaga energie și atenție a lumii.

Grace Kelly, o fată frumoasă care și-a găsit prințul din visNunta lui Grace Kelly cu prințul Rainier de Monaco pare desprinsă din povești, chiar și astăzi, fiind o sursă de inspirație pentru cupluri din lumea întreagă

În 1946, după mult așteptata încheiere a conflictului, administrația regională a aprobat reluarea Festivalului de la Cannes, în încercarea de a reînvia tradiția turismului pe Riviera. Festivalul a început la 20 septembrie 1946, cu participarea a 18 țări. Agenda festivalului a inclus filme precum: The Lost Weekend al americanului Billy Wilder, Open City, regizat de italianul Roberto Rossellini, The Battle of the Rails, semnat de regizorul francez René Clement și cel al britanicului David Lean, Brief Encounter. Nouă filme au fost premiate cu titlul suprem: Grand Prix du Festival.

Un box-office de vis

Festivalul de la Cannes a avut un start șovăitor, edițiile din 1948 și 1950 fiind anulate din motive economice. Însă a recuperat din plin ulterior, devenind, de atunci și până azi, cel mai prestigios festival de film din lume. Peste 30.000 de oameni merg anual la Cannes, în luna mai, pentru a asista la evenimentele festivalului, de 100 de ori mai mult decât numărul participanților din 1946.  Din 1952, clădirea Palais des Festivals a fost dedicată permanent desfășurării acestui eveniment, iar din 1955, marele premiu și-a primit numele actual, Palme d”Or, aluzie la celebra promenadă străjuită de palmieri, care merge de-a lungul plajei.

Marlene Dietrich, o legendă germană în cinematografia americanăMarlene Dietrich, actriță și cântăreață, senzuală și misterioasă, nu s-a mulțumit cu rolurile de pe marele ecran, alegând să joace un rol important și în lupta împotriva regimului nazist.

Primul mare premiu sub acest nume a revenit peliculei Marty, în regia lui Delbert Mann. Primele ediții au fost evenimente sociale, de la care aproape toată lumea pleca acasă cu câte un premiu, dar apariția marilor staruri și promovarea sa în presă i-au adus rapid recunoașterea internațională. În anii ”50, pe covorul roșu al festivalului pășeau celebrități precum: Kirk Douglas, Sophia Loren, Grace Kelly, Brigitte Bardot, Cary Grant, Romy Schneider, Alain Delon, Simone Signoret, Gina Lollobrigida și mulți alții.

În anii 1960, au fost adăugate două secțiuni independente, în paralel cu cea oficială, una dedicată criticii de film, cealaltă, regizorilor, iar din 1972 filmele sunt alese pentru actul artistic în sine, fără a se ține cont de țara de origine. Din 1978, a fost creată secțiunea Un Certain Regard, pentru a recompensa creațiile originale, altele decât cele incluse la selecția oficială. Din 1998, și-au găsit loc în festival și filmele de scurt metraj. Diversele ateliere dedicate regizorilor, actorilor și muzicienilor implicați în lumea filmului reunesc profesionști de pe toate meridianele.

Clark Gable, un extraordinar actor în peste 67 de filme jucate de-a lungul vieții Un extraordinar actor în peste 67 de filme jucate de-a lungul vieții

Campusul festivalului, deschis în 2000 a pornit cu 14 pavilioane în care erau găzduiți reprezentanți din 12 țări. Astăzi cele 65 de pavilioane oferă spațiu pentru profesioniști din peste 60 de țări. Se pare că declarația de credință, stipulată în Regulamentul festivalului, redactat în 1948, este astăzi un vis împlinit: ”Scopul festivalului este încurajarea dezvoltării artei cinematografice, în toate formele sale, în contextul menținerii și extinderii spiritului de colaborare între toate țările producătoare de film.”

Referințe:

history.com festival-cannes.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept