Cum îți pui copilul pe picioare
Primii pași în viață
Orice părinte visează la clipa în care copilul său va porni în viață pe propriile picioare. Acest moment magic echivalează cu câștigarea independenței atât de către cel mic, cât și pentru cei care îi poartă de grijă. Cu ce preț ne cucerim, însă, libertatea? Industria dedicată bebelușilor a scos pe piață cele mai diverse și sofisticate aparate și utilaje pentru a ușura viața părinților și a stimula - cel puțin teoretic - dezvoltarea copiilor. Un astfel de dispozitiv, care până nu demult cucerise lumea copilăriei, promițând libertate de mișcare și divertisment este premergătorul. Copilul pare fericit să se deplaseze prin propriile forțe, mama își mai permite să rezolve și propriile probleme, micuțul sau micuța are în față un bord din ce în mai sofisticat care să îi ocupe atenția. Ce ar putea merge rău ? Pe viitor, chiar copilul tău.
Cum merg lucrurile ?
Cel mai bine, se știe, merg în mod natural. Premergătorul, în ciuda popularității sale, se pare că forțează bebelușul să facă un efort pentru care nu este pregătit. Este ca și cum o persoană de 70 de kilograme s-ar strădui - chiar și cu ajutor - să ridice greutăți de 100 de kg. De aceea, ortopezii pediatri interzic azi folosirea premergătorului.
Fumatul în sarcină naște problemeRenunțarea la fumat este cea mai bună decizie pe care o viitoare mămică o poate lua pentru ea și pentru copilul ei
Începând din anii 1990, premergătorul a ajuns să fie considerat indispensabil în zestrea proaspeților părinți. Aceștia așteptau cu nerăbdare ca puiuțul lor să împlinească șase luni, pentru a putea începe să folosească premergătorul.
Cândva, în decursul celei de-a doua jumătăți a primului lor an din viață, copilașii manifestă, într-adevăr o nevoie puternică de mișcare. Așa că încep să își pună la treabă brațele și picioarele și devin mari sportivi: se întind, se rostogolesc, se tărâsc. Drept urmare, cum tot părintele își vede copilul ca pe un Superman în miniatură, adesea este supraestimată capacitatea lui de a se ridica și de a-și atinge ținta. Sigur că pentru micuțul care și-a petrecut primele luni în pătuț, cărucior, coș sau alte culcușuri moi, orice noutate, orice abilitate pe care și-o descoperă reprezintă o mare victorie și prilej de bucurie. Așadar, dacă va ajunge la jucăria aflată ceva mai departe de el, va fi extrem de fericit. Important este, însă, să parcurgă acest drum în ritmul lui, nu să i se ofere scurtături. Procesul în sine de a se ridica și de a se mișca este o școală pe care cel mic trebuie să urmeze, atât fizic cât și mental.
Cu premergătorul, el sare anumite etape care contribuie la dezvoltarea sa naturală. Faptul că el se amuză de nou dobândita libertate, că se joacă cu diversele „anexe” care îi stau la dispoziție, ar părea să indice că aparatul își face treaba. A trecut destulă vreme până să iasă la iveală și părțile mai puțin bune ale utilizării premergătorului.
Pericole la fiecare pas
Cei mai mulți dintre copiii care au fost puși în premergatoare, au pășit greșit și, inevitabil, au avut un mers defectuos sau probleme la coloană, mai târziu. Efectele nu se văd niciodată imediat, ci după o anumită perioadă, în funcție de timpul petrecut de copil în premergător.
Pericolele la care sunt expuși frecvent bebelușii care folosesc premergătoarele sunt accidentele din casă. Riscă să se împiedice de covoare, să cadă pe trepte, să se rostogolească pe scări, să tragă obiecte grele peste ei sau să se ardă. Viteza lor de deplasare în premergător poate fi surprinzător de mare, depășind adesea viteza de reacție a adulților care îi supraveghează. Peste 8.000 de copii ajung anual în spital, din cauza problemelor provocate de utilizarea premergătorului.
Specialiștii avertizează că în cazul folosirii exagerate sau exclusive a premergătorului, pot apărea întârzieri în achizițiile motorii, adică în învățarea corectă a mișcărilor. Aceasta se întâmplă din cauza poziției diferite față de cea normală în timpul mersului, a folosirii altor grupe musculare, a modificării biomecanicii articulare (cu scurtarea anumitor tendoane) și a imposibilității asocierii controlului vizual cu mecanismul de învățare (copilul nu vede sub premergător).
În premergător, copiii nu ating podeaua cu întreaga talpă și cei mai mulți vor păși pe vârfuri mult timp după ce încep să meargă singuri. Acest mers pe vârfuri NU este normal! Copiii care merg pe vârfuri se corectează de abia în jurul vârstei de 3 ani, observând și copiind de la cei din jur modalitatea corectă de a păși. Dacă părintele observă la copil tendința de a merge pe vârfuri, este indicat să consulte un specialist și să urmeze tratamentul indicat de acesta.
Există studii care au demonstrat o întârziere clară în dezvoltarea mentală la copiii care au folosit premergătorul.
Copilul are nevoie să învețe să se târască, apoi să se rostogolească, pentru ca, încet, să învețe mersul de-a bușilea. Aceste procese îi întăresc musculatura și îl pregătesc pentru ridicatul în picioare. Un copil care a folosit premergătorul, aproape niciodată nu va mai merge de-a bușilea înainte de a ridica în picioare, neavând pregatită coloana pentru mers. Lipsind aceste procese copilul poate dezvolta diverse afecțiuni.
Din aceste motive, în Canada folosirea premergătorului este interzisă prin lege din 2004, iar deținerea unui asemenea dispozitiv se pedepsește cu amenzi de până la 100.000 de dolari sau șase luni de închisoare. Aceste măsuri drastice au, cu siguranță, la bază, niște motive bine întmeiate, dovedindu-se că utilizarea premergătorului reprezintă un pericol pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Mai multe despre și pentru copii pe Zâna Scutecel
Bebelușii trec prin multe în primul an din viață, până când învață să meargă singuri. Stimulați-le dezvoltarea, dar faceți-o în ritmul lor. Nu îi grăbiți! Fiți lângă ei la orice pas fac și bucurați-vă de toate etapele prin care trec. Vorbiți cu medicul pediatru despre orice decizie luați în legătură cu copilul vostru. Sănătatea lor este cea mai importantă!
Referințe:
nytimes.com aappublications.org huffingtonpost.ca nytimes.com