Părinții creativi încurajează imaginația copiilor
De ce e importantă imaginația?
Primii ani din viața oricărui copil sunt esențiali în dezvoltarea sa. Toate lucrurile pe care cei mici la fac împreună cu noi, părinții, de la citit, la cântat, de la mâncat până la plimbări și joacă, vor ajuta mintea celui mic să ia startul în cursa vieții. Implicarea copilului în activități care îl stimulează, ajută creierul să facă acele conexiuni de care are nevoie pentru a gândi, învăța și evolua. Această perioadă este extrem de importantă, deoarece creierul copilului este mult mai dens decât al persoanei adulte. O conexiune repetată frecvent devine permanentă, pe când cele rar utilizate se vor pierde în timp. Pe măsură ce ne expunem copiii unor experiențe noi, le arătăm, de fapt, cât de mare, complexă și frumoasă e lumea din jur și îi ajutăm să găsească propriile căi de a se exprima și de a înțelege.
Cum poate fi stimulată dezvoltarea imaginației?
Poți aprinde scânteia creativității în mintea copiilor, citindu-le povestiri despre locuri îndepărtate și oameni pe care nu îi cunosc. Astfel, creierul lor se va pune pe treabă, pentru a construi o imagine mentală a celor auzite. Lecturile pe care le oferim copiilor, îi ajută să își dezvolte vocabularul, iar imaginile le oferă reprezentarea unor noțiuni noi pentru ei (de exemplu, animale pe care nu le-au întâlnit în realitate). E vârsta cărților cu poze mari, colorate. Ceea ce creierul lor își dorește acum este cât mai multă informație, așa că totul, de la buburuze până la dinozauri poate fi fascinant pentru ei.
Asigură sănătatea copilului tău, pas cu pasOrganismul bebelușului știe cel mai bine când este pregătit să facă următorul pas, așadar nu îl grăbiți, pentru că îi riscați sănătatea!
Imaginile sunt si mai eficiente dacă le ajutați cu sunete. Să imiți diverse animale, zgomote din natură sau vehicule e și amuzant și educativ. Atunci când citim povești, ne putem pune în valoare talentele artistice neexploatate, interpretând vocile personajele și chiar mișcările acestora, spre deliciul micii asistențe. O poveste citită sau spusă de un părinte are un impact emoțional mult mai mare decât una urmărită la televizor, pentru că nu există înlocuitor pentru interacțiunea dintre doi oameni care se iubesc.
Să citim poveștile sau să le inventăm?
Ambele variante sunt bune. Însă inventarea unor povești se poate dovedi chiar mai instructivă decât relatarea variantelor clasice. În funcție de creativitatea părintelui, pot apărea personaje sau situații adaptate contextului sau preferințelor copilului, ceea ce le va face și mai atractive. În plus, e un bun exercițiu mental și pentru părinți, care au astfel privilegiul de a crea propria lume magică, în care să evadeze din problemele cotidiene. Copilul poate deveni chiar personaj principal în acele istorioare, ceea ce îi va permite să își conștientizeze mai bine propria persoană.
Veți constata, cu încântare, că, în scurt timp, copilul va veni cu propriile povești. La început, imitând ceea ce aude de la voi, apoi, pe măsură ce imaginația lui prinde aripi, va da viață unor scenarii care vă pot lăsa cu gura căscată. E în regulă, un copil creativ e un copil care gândește, așa că nu vă îngrijorați de aventurile închipuite de cel mic.
Ce obiecte încurajează creativitatea?
Păi, fiind vorba de creativitate, tocmai acesta e secretul. ORICE poate deveni ORICE. Un prosop se transformă rapid în turban, iar o perdea devine cea mai elegantă rochie de bal. Un ornament de plastic e inelul cu diamant pe care prințul nostru, călare pe un cal alb, întruchipat perfect de mopul din debara, ni-l oferă. Animalele din pluș sunt pacientele de la spitalul veterinar sau prietenii de la fermă. Introducerea unor personaje celebre e tot timpul de ajutor, însă și aici putem fi creativi. Da, există costume de Batman, Superman și Cenușărese, însă e întotdeauna mai distractiv să ni le facem singuri. O pătură, niște colanți sau fusta lungă a mamei (plus pantofii cu toc și 10 numere mai mari) sunt cele mai drăguțe outfit-uri, iar la pozele făcute acum, ne vom uita zâmbind peste ani.
Contactul cu persoane, locuri și situații diverse este un mod foarte bun de a umple constant rezervorul de idei. Și, tot pentru a alimenta acest rezervor, puteți să puneți la dispoziția copiilor o cutie (le și plac la nebunie) în care să își păstreze micile „comori” (de la mărgele la bucăți la material). De aici veți pescui, în funcție de tema jocului, cele mai grozave accesorii.
Ce învață copiii atunci când își folosesc imaginația?
„Eu eram mama și tu erai copilul și aveai febră” - sună cunoscut? Prin asumarea unor roluri, copiii își dezvoltă capacitatea de interacțiune socială, se deprind cu reguli de comportament, învață să se exprime și își lărgesc bagajul de cuvinte și expresii. Simulând emoții precum bucuria sau teama, vor învăța să le gestioneze mai bine în viața reală.
Pentru copii fără frică, metoda Bau Bau picăFrica sau personajele tip Bau Bau nu sunt cele mai bune metode educative, atunci când dorim să îi cumințim pe cei mici, deoarece provoacă temeri și anxietate
Atunci când se transformă în superou, copilului îi crește stima de sine și învață că poate deveni orice visează să fie. Încercați să nu le cereți prea multe detalii despre ceea ce fac, ci mai degrabă să intrați în joc, astfel încât să se simtă încurajați să continue. Și, poate cel mai important beneficiu, copilul, dând frâu liber ideilor, învață să rezolve probleme. Studiile au confirmat că jocurile creative la vârste fragede au format adulți descurcăreți, capabili să găsească cele mai bune soluții.
Creativitatea, o treabă murdară?
De cele mai multe ori, da. Hansel și Gretel trebuie să lase o dâră de firmituri prin bucătărie, iar pictura și modelajul lasă adesea autografe pe pereți și podele. Însă există soluții pentru minimizarea daunelor. Bluzele sau tricoruile vechi se pot transforma în echipamente de protecție, iar foliile de plastic mai salvează tapițeria cea nouă sau parchetul. Însă, azi, când avem mașini de spălat performante, detergenți extra-eficienți și soluții de curățare pentru aproape orice, ar fi păcat să oprim toată distracția, doar pentru că ni se pune pata pe ordine.
Imaginație cu sau fără limite?
Limitele care țin de siguranța copilului, a membrilor familiei sau a animalelor de companie sunt fundamentale, pentru ca joaca să nu se transforme în dramă. Săbiile se improvezează din materiale ușoare, cățelul nu e un armăsar numai bun de călărit, iar uneltele adevărate (ciocan, cuțit, scule electrice) nu sunt transformate în jucării.
Generații educate prin desenele animateDesenele animate pot fi instrumente educative sau nocive în viața copilului, în funcție de alegerile pe care le fac părinții și de timpul petrecut la televizor
Pe de altă parte, nu vă îngrijorați dacă prietenii imaginari devin foarte prezenți în viața copilului. Uneori va da chiar vina pe ei pentru a scăpa de ceartă. Dacă treptat, învață că este apreciat pentru faptele bune și că găsește înțelegere pentru greșeli, nu va mai avea tendința de a se ascunde în spatele amicilor inventați.
De multe ori, părinții interzic copiilor anumite lucruri, de teama părerii celor din jur. Dacă cel mic cântă în magazin sau insistă să poarte o săptămână întreagă costumul de Batman la grădiniță, ne gândim mai degrabă la dezaprobarea celorlalți. În același timp, copilul nu are aceste bariere, pentru el, normele sociale (multe din ele inutile și absurde) nu înseamnă nimic. E un bun prilej și pentru noi să cântărim ce anume contează în viață și ce e doar o formalitate.
Pentru mămici, tătici și chiar pitici, de toate pentru toți, informații, povești, trucuri și lucruri numai bune de folosit zi de zi, găsiți în palatul de cleștar, construit cu drag și har de... Zâna Scutecel
Depinde foarte mult de noi ca lumea copilăriei să fie în continuare populată de eroi, prinți, zâne, dragoni, moși crăciuni și animale care vorbesc. Ar fi mare păcat să spulberăm acest tablou colorat și fermecător, de teama murdăriei, din comoditate sau, pur și simplu, din neatenție și lipsă de timp. Să ascultăm copiii și poveștile lor senzaționale, să îi încurajăm să viseze și să intrăm în jocul lor. Pentru că, vorba ceea „Copilul, încălecat pe bățul său, gândește că se află călare pe un cal dintre cei mai strașnici, pe care aleargă cu voie-bună .... Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea și pământul, măcar să zică cine ce-a zice”. Ion Creangă.
Referințe: