Cel mai frumos cadou pentru ziua de naștere

Copii Gabriela

”Cele mai importante două zile din viața ta sunt cea în care te-ai născut și cea în care ai aflat de ce” - Mark Twain

Când m-am născut e clar, la 2 iunie, acum 45 de ani, iar azi aș dori să vă spun și vouă de ce. Cred eu, pentru a aduce un strop de culoare și bucurie în viața unor oameni care au mare nevoie de așa ceva. 2 iunie marchează Ziua Națională pentru Adopții și este, poate, un moment bun pentru adoptarea unei atitudini mai pline de înțelegere, compasiune și generozitate față de cei din jurul nostru. Desigur, aveam o listă întreagă de dorințe pentru aniversarea zilei mele din acest an. Când mi-am pus, însă, întrebarea, câte din ele îmi sunt, cu adevărat necesare, lista s-a topit, ca prin farmec. Am rămas cu un singur gând: aș dori ca aniversarea zilei mele să însemne ceva mai mult decât obiecte, excursii sau ieșiri la terasă. Să aducă o schimbare în viața cuiva. Se tot vorbește de donarea zilei de naștere și poate că unii o consideră deja un moft, ca orice modă. Eu cred că, dacă un lucru făcut din suflet devine modă, înseamnă că noi, ca oameni, mai avem o șansă. De ce nu ar deveni ”trendy” să faci un bine, în loc să dai tot atât (și chiar mai mult) pe o bluză sau pe o poșetă? Da, cel mai frumos cadou pe care mi-l doresc de ziua mea este să dăruiesc și să vă îndemn și pe voi să dăruiți. Și am ales să fac asta pentru un băiețel care își caută drumul spre copilărie și pe care îl putem ajuta să zâmbească din nou.

O zi de naștere devine specială prin semnificația pe care noi i-o dăm: ziua Gabrielei poate însemna șansa la o nouă viață pentru Daniel [sursa imagine]

DANIEL

Daniel,la cei 8 anișori ai lui, a trecut prin mai multe încercări decât un om mare. Locul lui de joacă a fost, mult prea des, patul de spital. Bucuria de a alerga, i-a fost oprită de tratamente și intervenții chirurgicale. Ceea ce pentru copiii noștri e fapt banal - să facă sport, să meargă în excursii sau să se joace cu prietenii lor, pentru Daniel e un vis mult prea îndepărtat.

În 2013, Daniel, a ajuns la spital în Timișoara. Diagnosticul a venit ca o nemeritată și nedreaptă pedeapsă: hidronefroză bilaterală, partea dreaptă gradul IV, iar partea stângă gradul III. Hidronefroza reprezintă o dilatație acută sau cronică a calicelor (conducturi renale care culeg urina primitivă a rinichiului) și a bazinetului (segmentul colector format prin reunirea calicelor și care se prelungește cu uretera). O hidronefroză este consecința unei retenții de urină, cauzate de o îngustare sau de o obstruare (astupare) a ureterei (conductul care asigură transportul urinei până în vezică).

Intervențiile minim invazive pe înțelesul tuturorIntervențiile minim invazive au dat la maxim așteptările pacienților, însă e bine să le privim în adevărata lor lumină, cu toate implicațiile pe care le poate avea o intervenție chirurgicală

În 5 iulie 2013 a fost operat, i s-au scos ureterele la piele. În timpul în care au fost ureterele la piele, gradul de hidronefroză s-a redus până la I-II. În data de 28 iunie 2016, s-a realizat operația de reimplantare a ureterelor la vezică. În 3 noiembrie a fost internat din nou și atunci și-au dat seama că ceva nu este în ordine, deoarece gradul de hidronefroză a ajuns la III și a fost trimis la Cluj la scintografie, apoi la București la radiografie.

În anul 2017, a fost trimis la o clinică particulară în Cluj. Acolo a fost văzut de medici care au decis că problema ar fi vezica urinară, ceea ce a dus la hidronefroză, și nu ureterele. Familiei i s-a spus, în urma radiografiilor, că singura șansă să rămână în stadiul în care este acum este ca Daniel să fie văzut și operat de un medic urolog pediatru de la o clinică din Budapesta, Ungaria.

Copilăria pe patul de spital este lipsită de bucuria jocului și veseliei [sursa imagine]

O academie pentru copilărie

Cum am ajuns să aud de cazul lui Daniel? Probabil în virtutea cunoscutei expresii ”nimic nu e întâmplător”. La rândul meu, am avut la vârste fragede, probleme urologice și nefrologice, fiind, așadar familiarizată cu neplăcerile asociate acestor afecțiuni. Pe măsură ce viața îmi oferea noi și noi experiențe, o familie, privilegiul maternității, întâlniri cu oameni minunați, mi-am dorit tot mai mult să pot contribui, după puterile mele, la crearea unei lumi mai bune, la încurajarea inițiativelor de suflet, adesea ignorate în viteza cu care trăim.

În căutarea unor oameni care să împărtășească aceste idei, am ajuns să le cunosc pe cele care au demarat proiectul Academia Mămicilor.  Academia Mămicilor din Timișoara (AMT) este un proiect care funcționează din luna ianuarie 2014, în cadrul Asociației ”Centrul de Asistență Socială și Cercetare a Interacțiunii Copil-Părinte” (asociație înființată la începutul anului 2014), de 10 membri fondatori (cadre didactice universitare din cadrul Departamentului de Asistență Socială, facultatea de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara). Președintele asociației este dna prof. univ. dr. Ana Muntean, iar fondatorul și coordonatorul proiectului AMT este dna lect. univ. dr. Carmen Stanciu.

Fiecare copil are dreptul la joacă și fericire [sursa imagine]

Aici am întâlnit părinți, profesori, oameni care doresc ca, prin educație, atenție, implicare, generozitate, să oferim copiilor noștri un viitor mai senin. Și tot aici am întâlnit-o pe Ioana, cu care am ajuns să discutăm despre problemele de sănătate ale unui băiețel, pe nume Daniel. Am înțeles că lupta pe care o duce Daniel, împreună cu familia lui, este o bătălie pentru câștigarea căreia are nevoie de susținere. Umerii săi fragezi nu pot duce o povară atât de grea.

Unde-s mulți, puterea crește, de aceea vă chem să dați o mână de ajutor unui pui de om care nu își dorește altceva decât să fie un copil obișnuit. Ceea ce pentru fiecare dintre noi poate fi doar un gest mic, pentru Daniel poate însemna șansa la VIAȚĂ. Banii pe care i-am cheltui, poate, pentru o zi în oraș, pot aduce multe zile fericite unui băiețel care a fost prea greu încercat de soartă.

UNICEF, îngerul păzitor al copiilorCopiii sunt primii care resimt efectele faptelor necugetate ale adulţilor, iar UNICEF luptă cu maturitate pentru apărarea celor mici

Pe cei care mă cunosc îi rog să sărbătorească prietenia noastră, oferindu-mi cel mai frumos buchet: cel al speranțelor care reaprind lumina în ochii unui copil. Celor care nu mă știu, le pot adresa îndemnul de a privi poza lui Daniel și de a se gândi ce înseamnă să strângi în albumul amintirilor din copilărie operații și tratamente. Putem face ca de acum albumul lui Daniel să includă și imagini cu zâmbet și soare. Cum?

Avem șansa de a pune un zâmbet în albumul copilăriei lui Daniel. [sursa imagine]

Donând în contul de mai jos, cu mențiunea “Pentru Daniel”:

RO62BPOS36010919953RON02 / Bancpost Sucursala Timis -  Asociația Centrul de Asistență Socială și Cercetare a Interacțiunii Copil - Părinte (CASCICOP) - Cod fiscal: 33102961

Detalii: http://academiamamicilor.com/doneaza-ti-ziua-de-nastere/

Iar dacă doriți să aflați mai multe despre Academia Mămicilor, le puteți vizita la ele acasă:

http://academiamamicilor.com/

https://web.facebook.com/academia.mamicilor/

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept