De ce vorbesc cei mici stâlcit?
Fie vorba între noi, de cele mai multe ori, din cauza celor mari
Da, sunt grozav de amuzanți când pronunță greșit și toată familia se distrează de minune. Greșelile de vorbire ale copiilor devin parte din vorbirea curentă a părinților și bunicilor și sunt povestite mai departe la mese festive și zile de naștere. Copiii simt că li se acordă o importanță specială și vor continua să facă aceleași greșeli pentru a rămâne în centrul atenției. Mai există și situațiile din extrema opusă, când părinții se așteaptă ca micuțul sau micuța să vorbească fluent, chiar înainte de avea dințișori, pentru a se mândri cu performanțele copilului în parc sau prin vizite. Copiii sunt diferiți și fiecare va vorbi în ritmul propriu, mai devreme sau mai târziu, mai corect sau mai puțin corect. Dar e bine să știm că vorbirea celor mici este direct influențată de genetică, atașamentul emoțional față de părinți, educația și informațiile primite de la aceștia și de cantitatea și calitatea dialogurilor dintre adulți și copii. Vestea bună este că ne putem ajuta copiii să vorbească mai bine și mai repede. Vestea mai puțin bună este că e nevoie de niște mici eforturi pentru ca acest lucru să se întâmple și, de cele mai multe ori, de o schimbare de mentalitate.
Din vorbă în vorbă, îi învățăm să se exprime corect
În preajma celor mici, adulții au, adesea, tendința de a-și retrăi copilăria. În timp ce exprimarea afecțiunii e o condiție esențială pentru dezvoltarea psihică echilibrată a copilului, modul în care alegem să ne demonstrăm iubirea poate avea efecte mai mult sau mai puțin pozitive asupra evoluției copilului. Pronunția greșită a unor cuvinte nu ne ajută să ne facem mai bine înțeleși, dimpotrivă, va crea niște tipare defectuoase pentru vorbirea celui mic. Tonul cald, îmbrățisările, calmul, răbdarea, jocul, poveștile sunt căi mult mai eficiente de a ne arăta afecțiunea și de a construi o relația apropiată cu copilul. Avem la îndemână câteva modalități prin care ne putem ajuta puiuții să vorbească frumos, coerent și corect, păstrându-le și bucuria vârstei.
Asigură sănătatea copilului tău, pas cu pasOrganismul bebelușului știe cel mai bine când este pregătit să facă următorul pas, așadar nu îl grăbiți, pentru că îi riscați sănătatea!
Să folosim corect pronumele. Prima greșeală pe care o fac părinții este să vorbească la plural despre acțiunile copiilor. El/ea a mâncat, nu noi! El/ea a dormit, nu noi! Și lista poate continua.
Să pronunțăm cuvintele corect. Să nu uităm că îi pregătim pentru a comunica cu alți copii sau adulți în limba maternă, unde rața nu e lață, cine nu e ține, mașina este mașina nu titi, iar câinele e câine sau cățel, nu ham. Desigur, pentru cei foarte mici, folosim cuvinte și propoziții simple, însă corecte.
Să lăsăm diminutivele pe mai târziu! Copilului îi este greu să facă diferența între pisică și pisicuță, asa că luați-l încet. În plus diminutivele sunt mult mai greu de pronunțat în comparație cu cuvântul normal.
Ai carte, ai parte... de un copil care vorbește bine. Nu există o vârstă prea mică pentru a începe să îi citim copilului. Dacă ne ascultă citind, își va dezvolta vocabularul și va face conexiuni între cuvinte și pozele din carte.
Nicio zi fără un cuvânt nou (sau chiar mai multe, în funcție de cât de repede învață copilul). În discuțiile zilnice avute cu cel mic se pot introduce ușor cuvintele noi, cel mai bine asociate cu obiectele sau ființele pe care le denumesc. Contează foarte mult ca introducerea cuvântului nou să se facă firesc, în timpul conversației, nu anunțat (azi învățam un cuvânt nou). Jocurile de cuvinte sau jocurile de identificat animale, obiecte etc., sunt modalități excelente de a îmbogăți bagajul de cuvinte al copiilor. Aceștia învață mult mai ușor prin joacă și prin alăturarea unei imagini cu un cuvânt.
Atunci când copilul pune intrebări, merită răspunsuri cât mai detaliate. Dacă își manifestă interesul față de ceva anume, este ocazia perfectă de a aduce în discuție cuvinte și expresii noi legate de subiectul care îl interesează.
Fără critică! Este mult mai eficient ca atunci când pronunță greșit un cuvânt, să repetăm noi varianta corectă, ca și când am dori să subliniem ceva. Spunându-i că greșește, copilul se poate rușina și nu va mai dori să repete.
Insistență nu înseamnă eficiență. Dacă vedem că începe să își piardă interesul pentru un anumit subiect, e mai bine să nu insistăm. În loc să rețină cuvântul, copilul se poate încăpățâna să nu-l mai spună deloc.
Importanța animalelor în viața copiilorA avea un animal de companie potrivit aduce nenumărate beneficii pentru dezvoltarea armonioasă, psihică și emoțională a copilului
Vorbele nu-s în vânt. Să vorbim copilului, indiferent cât e de mic, nu e pierdere de vreme. Îi putem povesti despre orice, despre ce vom face toată ziua împreună, ce va mânca sau despre cum plănuim să ne jucăm. Sunt ca niște bureței și absorb mult mai multă informație decât ne dăm seama. Când îi vorbim copilului, e bine să îl privim în ochi și să încercăm să îi captăm atenția. Degeaba vorbim dacă cel mic nu este atent.
Cântec, joc și voie bună. Muzica este întotdeauna prilej de veselie. Imitând mișcări de dans și cuvintele cântecelor, copilul lucrează, de fapt, la partea de coordonare motrică și dezvoltarea vocabularului, într-un mod distractiv și plăcut.
Televizorul nu e neapărat prietenul copiilor. Deși e comod ca cel mic să urmărească emisiuni TV, nici chiar cele destinate grupelor fragede de vârstă nu sunt foarte utile în dezvoltarea lor. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca micuții sub 2 ani să nu petreacă deloc timp în fața ecranelor, iar cei mai mărișori să aibă acces la programe televizate sub 2 ore zilnic. TV-ul nu ajută copilul să învețe așa cum s-ar putea crede, ci îi întârzie vorbirea.
Să aplecăm urechea la problemele de auz! Unii copii pot avea probleme de auz pe care părinții le depistează târziu. Cel mai bine este să îi facem un control de rutină dacă observăm că cel mic nu răspunde la ceea ce îi spunem sau la stimului auditivi de orice fel.
Locuri noi, cuvinte noi. Putem ieși cu cei mici la muzee (adecvate vârstei lor), la zoo, acvariu, în parcuri și diverse locuri care să le stârnească curiozitatea. Animalele sunt excelenți interlocutori, copiii adoră să le vorbească, pentru că nu se simt inhibați, iar animalele nu îi critică, chiar dacă greșesc. Situațiile și persoanele noi vor oferi prilejul de a se deprinde cu noțiuni pe care nu le știau sau de a și le fixa pe cele deja învățate.
Toate răspunsurile, la timpul lor. Pentru adulți este ușor să dea un răspuns rapid la o întrebare. Nu la fel se întâmplă și cu cei mici. Ar fi bine să așteptăm măcar 10 secunde după ce am pus o întrebare unui copil. Dacă îl grăbim, se va intimida și nu își va găsi cuvintele. În plus, nu e cazul să răspundem în locul lor atunci când primesc o întrebare de la o persoană străină. Putem să explicăm celor celor de față să aibă răbdare ca cel mic să răspundă.
Pentru mămici, tătici și chiar pitici, de toate pentru toți, informații, povești, trucuri și lucruri numai bune de folosit zi de zi, găsiți în palatul de cleștar, construit cu drag și har de... Zâna Scutecel
Vorba dulce, mult aduce. Se aplică cu brio și în educarea copiilor. Cu o condiție esențială. Dulce, dulce, dar corectă. Țineți minte că cei mici sunt oglinda celor mari, așa că e bine să le oferim azi ceea ce dorim să primim pe viitor din partea lor.
Referințe: