BAU BAU și influența lui asupra copiilor

Copii Ana Maria

Să vorbim, fără teamă, despre frică

Toată lumea, de la mic la mare, se confruntă cu anumite temeri, frici sau stări de anxietate, într-o perioadă sau alta a vieții. Nu sunt sentimente prea plăcute. Să ne gândim la situațiile în care noi, ca adulți, experimentăm teama și putem recunoaște cu mâna pe inimă că nu ne dăm în vânt după asemenea momente. Cu atât mai acută e senzația neplăcută la copii, a căror imaginație amplifică orice amenințare și îi dă forme concrete. Pe la vârsta de 3 ani, cei mici încep să își conștientizeze  fricile și sunt ușor de speriat. În mintea lor, prind viață tot felul de monștri și de personaje fantastice. Este vârsta perfectă pentru părinți să îi apere de astfel de monștri sau să le hrănească această frică. Frica se învață și este normală, spun psihologii, dar doar în anumie limite.

Metode de speriat

Teama este bună, în anumite cazuri, învățându-i pe copii să se protejeze de ceea ce ar putea să îi rănească. De asemenea, frica, în doze limitate și echilibrate, îi poate învăța să își gestioneze emoțiile de acest tip pe care le vor experimenta ulterior în viață.

Însă sperietura ca instrument educativ nu este o metodă bună pentru dezvoltarea pe termen lung a copilului. Părinții care folosesc frica pentru a fi ascultati de copii își subminează singuri propria autoritate, transformând respectul pe care ar trebui să îl inspire copiilor, în teama față de un personaj mai mult sau mai puțin imaginar. Și cei care afirmă că nu își bat copiii sau nu îi pedepsesc, dar se folosesc de un Bau Bau, practică, fără să știe, tot educația prin frică.

Asigură sănătatea copilului tău, pas cu pasOrganismul bebelușului știe cel mai bine când este pregătit să facă următorul pas, așadar nu îl grăbiți, pentru că îi riscați sănătatea!

Spunem un Bau Bau, pentru că acest personaj generic îmbracă multe forme, în funcție de imaginația familiei sau de contextul în care se petrec evenimentele. Pe lângă forma clasică (dacă nu ești cuminte, vine Bau Bau și te ia), atribuțiile sperieturilor sunt transferate și asupra unor persoane din viața reală. Poate fi doctorul care face injecția, polițistul care te bagă la pușcărie, țiganul care te fură, Baba Cloanța care apare de după un copac etc. După care, suntem surprinși că, la prima vizită la medic, copilul face un atac de panică, în loc să îl privească pe polițist ca pe un protector, se ascunde de el, desconsideră persoane de altă etnie sau se teme de întuneric.

Frica păzește pădurea, dar ...

... copilul nu trăiește în pădure (după cum îi amintim frecvent atunci când e prea gălăgios sau necuviincios). Așa că nu există niciun motiv să îl tratăm ca pe un fiu al codrilor, daca ne dorim, de fapt, ca el să fie fericit, sociabil și echilibrat.

Legenda monstrului de sub pat a înspăimântat generații întregi de copii... [sursa imagine]

Indiferent de modul în care le este descris monstrul responsabil cu cumințirea, copiii și-l vor imagina de zeci de ori mai fioros, iar în mintea lor va deveni cât se poate de real. Vor începe să creadă că îl văd peste tot, să îi pună nume, să știe cu ce se hrănește sau pe unde doarme.

Cum îi influențează monstrul inventat de noi sau imaginat de ei?

Importanța animalelor în viața copiilorA avea un animal de companie potrivit aduce nenumărate beneficii pentru dezvoltarea armonioasă, psihică și emoțională a copilului

Sperieturi ca lumea

Nu toate fricile celor mici sunt induse de părinți. Lumea în care trăim ne ajută destul în acest sens. Războaie, fenomene meteo extreme, atacuri teroriste ajung, vrând-nevrând, și la urechile copiilor, prin radio, TV, ascultând discuțiile adulților sau, cel mai trist, din propriile experiențe. De parcă toate astea nu ar fi de ajuns, desenele animate și jocurile video au un arsenal, aparent inepuizabil, de monștri, conflicte și nenorociri. Conținutul online, la care mulți copii au acces nelimitat prin Internet, abundă și el de imagini, filmări și relatări catastrofice.

Generații educate prin desenele animateDesenele animate pot fi instrumente educative sau nocive în viața copilului, în funcție de alegerile pe care le fac părinții și de timpul petrecut la televizor

Așa că, pe lângă excluderea lui Bau Bau din ecuația educativă, părinții pot aplica diverse strategii pentru a diminua fricile pe care lumea largă le inspiră copilașilor:

Pentru mămici, tătici și chiar pitici, de toate pentru toți, informații, povești, trucuri și lucruri numai bune de folosit zi de zi, găsiți în palatul de cleștar, construit cu drag și har de... Zâna Scutecel

Cea mai bună metodă de a vă ajuta copilul să scape de frici este să comunicați cât mai mult cu el, să veniți în întâmpinarea nevoilor lui, să îl ascultați și să îi acordați toată atenția de care are nevoie. Un copil care se simte iubit, nu va avea frici, își va gestiona echilibrat emoțiile și va face alegeri bune pentru el și pentru cei din jurul său.

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept