15 februarie 1903

Primul Teddy Bear apare în vitrină

Copii Monica

Ursulețul Teddy, o jucărie la nivel înalt

E clar că ursulețul de pluș a venit pe lume într-o zodie norocoasă. La 15 februarie 1903, apărea pentru prima dată în vitrina magazinului de jucării deținut de Morris Michtom în Brooklyn, New York. Cu nume de președinte, a rezistat tuturor legislaturilor, dovedind, o dată în plus, că drăgălășenia nu are culoare politică. Jucăria expusă de comerciantul american cu eticheta ”Teddy”s Bear”, în onoarea președintelui Theodore Roosevelt, avea să dea naștere unei populații înfloritoare, care numără peste 1 miliard de ursuleți de toate culorile și mărimile, spre bucuria copiilor, părinților, îndrăgostiților și creatorilor de animație, fiind un simbol ce poate îmbrăca frumos orice mesaj.

Teddy Bear - de la ursul sălbatic la plușul simpatic

În primăvara anului 1902, America trecea printr-o mineriadă producție proprie, confruntându-se cu greve masive în industria cărbunelui. Zile de muncă mai scurte și cifre mai lungi pe ștatul de plată erau solicitările pe care patronatul nu părea foarte dornic să le pună în practică. Deoarece părțile nu dădeau semne că ar ajunge la vreo înțelegere, președintele în exercițiu, Theodore Roosevelt, a decis să intervină, hotărât să preia minele cu forțele armate dacă nu se încheia un acord. Președintele s-a întâlnit și cu reprezentanții sindicatelor miniere și cu patronii minelor și a mediat o înțelegere parafată în toamna acelui an.

Președintele Roosevelt a fost primul șef de stat american care s-a implicat direct în rezolvarea unui conflict de muncă, iar soluționarea acestuia pe calea negocierilor a marcat și primul caz în care guvernul a dezamorsat o grevă prin mediere, nu prin forță. Deși nu toate solicitările minerilor au fost îndeplinite, aceștia au obținut, totuși, un spor de 10% la salarii și o reducere a numărului de ore lucrate zilnic. [sursa imagine]

Treaba, deloc ușoară, se pare că a epuizat resursele prezidențiale, așa că Roosevelt a decis că are nevoie de o mică vacanță. A acceptat invitația guvernatorului statului Mississippi, Andrew Longino, de a merge în Sud, pentru o partidă de vânătoare. Longino era primul guvernator ales al statului Mississippi, după Războiul Civil, care nu luptase în armata Confederației (forțele din Sud, care susțineau sclavia). Urma să se confrunte, în curând, într-un nou tur de scrutin, cu adversarul său politic, James Vardaman, a cărui viziune despre statul de drept suna cam așa: ”Dacă e necesar, fiecare negru din stat va fi linșat; vom face asta pentru a menține supremația albilor.” Situația fiind albastră, Longino spera ca vizita popularului președinte să îl ajute să combată ideile din Evul Mediu ale oponentului său. Fără să fi plănuit asta, excursia lor avea să dea un exemplu de umanitate, cu ecouri în lumea întreagă.

Martin Luther King, un lider care a luptat pentru un visMartin Luther King Jr. a luptat cu mijloace non-violente pentru ca drepturile civile ale tuturor oamenilor, indiferent de culoare sau statut social, să fie respectate

Să te pui bine cu cei aflați la conducere e o practică străveche, iar echipa care a organizat vânătoarea s-a gândit să păstreze tradiția. Există mai multe variante ale poveștii, dar, în esență, se pare că au urmărit un urs, l-au prins și l-au legat de un copac, invitându-l apoi pe președinte să îl împuște. Pentru că abuzul de putere nu se număra printre păcatele sale și în ciuda faptului că era un vânător pasionat, Roosevelt a refuzat, afirmând că e total lipsit de fair-play să dobori un adversar imobilizat.

Gestul său sportiv și uman a făcut rapid turul țării și, după doar câteva zile, o caricatură a desenatorului Clifford K. Berryman apărea în paginile ziarului The Washington Post. Roosevelt era înfățișat în ținută de călărie, lângă un ursuleț speriat și docil, refuzând să îl împuște. Deși în realitate a fost vorba de un urs în toată firea, pentru legendă și impresia artistică, ursulețul a fost mult mai eficient, ajungând drept la inima publicului. Desenul era intitulat ”Stabilind limitele în Mississippi” (Drawing the line in Mississippi), un enunț cu dublu sens, atât cu referire la gestul plin de noblețe al președintelui, cât și la combaterea mentalității rasiste din statul sudist. Desenul a devenit atât de popular, încât Berryman a folosit ”ursuleți” în multe caricaturi politice, de-a lungul mandatului lui Roosevelt.

Ziarul The Washington Post a publicat, în anul 1902, caricatura lui Clifford K. Berryman, având ca subiect vânătoarea de urși la care luase parte președintele Theodore Roosevelt, în Mississippi. Caricaturistul, câștigător al premiului Pulitzer, a realizat mii de desene inspirate de viața și personajele politice ale vremii: de la Theodore Roosevelt la Franklin D. Roosevelt sau Harry S. Truman. [sursa imagine]

Teddy is ready

Acasă la ei, în Brooklyn, Morris și Rose Michtom, un cuplu de emigranți evrei din Rusia, care țineau un magazin de mărunțișuri, urmăreau cu interes știrile despre partida de vânătoare a președintelui. În seara ce a urmat publicării poveștii, Rose a făcut un ursuleț din catifea, iar în dimineața următoare, l-a aranjat în vitrină cu o etichetă pe care scria ”Teddy”s Bear”.

Michtom a scris președintelui Theodore Roosevelt, pentru a-i cere permisiunea să folosească numele lui de alint, Teddy. Conducătorul statului, căruia politica nu îi anulase simțul umorului, a fost de acord, iar ursulețul a devenit cel mai grozav ambasador al său. În prima zi, peste 10 persoane au întrebat dacă pot cumpăra ursulețul. Totuși, Michtom a trimis exemplarul cu nr. 1 la Casa Albă, ca un cadou pentru copiii cuplului prezidențial.

SUA și capitala Washington, botezate în aceeași ziNumele SUA și Washington reprezintă esența societății americane și au în spate o serie de evenimente istorice.

Între timp, nici germanii nu stăteau degeaba. O companie înființată de croitoreasa Margarete Steiff în 1880, care producea jucării de pluș, a lansat pe piață propria variantă de ursuleț. Jucăria a fost desenată de nepotul patroanei, care s-a inspirat după un urs adevărat, pe care îl văzuse la grădina zoologică. Ursulețul și-a făcut debutul la Târgul de jucării organizat în Germania, în anul 1903. Un reprezentant al unei fabrici de jucării din America a comandat o cantitate importantă, ceea ce a contribuit suplimentar la popularizarea simpaticului personaj în lumea întreagă, determinând și alți producători să lanseze propriile modele. Astăzi, compania Steiff continuă să producă ursuleți de pluș, iar exemplarele vintage au devenit obiecte de colecție foarte apreciate de cunoscători, cumpărate cu bani grei la licitații. 

O jucărie care adună lumea ca la urs

Teddy”s Bear, jucăria lansată de cuplul Michtom a devenit atât de populară, încât aceștia au renunțat la mica lor afacere și s-au reprofilat pe înmulțirea selectivă a ursuleților de pluș. Roosevelt a adoptat ursulețul ca simbol al Partidului Republican la alegerile din 1904. Familia Michtom a făcut avere, deschizând compania Ideal Novelty and Toy. În 1963, ei au donat unul dintre primii ursuleți produși către Institutul Smithsonian. Astăzi, poate fi admirat în galeria dedicată Instituției Prezidențiale americane, de la Muzeul Național de Istorie al Americii. Au chiar muzee întregi care le sunt dedicate. Primul a fost deschis în 1984, la Petersfield, Hampshire, în Anglia, iar în 1990, unul similar și-a deschis porțile la Naples, în Florida.

În sânga, unul dintre primii ursuleți făcuți de Michtion. Ursulețul a fost proprietatea lui Kermit Roosevelt, nepot al președintelui, care l-a donat Muzeului de istorie naturală Smithsonian, în 1963. În dreapta, o replică a modelului 55PB produs de Steiff, aflată la muzeul Steiff din localitate Giengen, Germania. [sursa imagine]

Ursuleții nu s-au mulțumit să rămână piese de muzeu, ci au intrat în viața noastră cea de toate zilele. Aprecierea de care se bucură a fost tradusă în muzică, prin piesa lui John Walter Bratton, The Teddy Bears” Picnic, lansată în 1907. Versurile au fost compuse ulterior, în 1932, de Jimmy Kennedy.

Artiști din fire, ursuleții au pătruns și în lumea filmului. Winnie the Pooh, personajul imaginat A.A. Milne, a fost inspirat de un pui de urs pe care fiul său l-a deținut în realitate. Milne a scris multe povestioare în care apare Winnie the Pooh, o parte din acestea fiind transformate în filme de animație de către Walt Disney Company. Pe lângă episoadele scurte, au fost realizate și două filme de animație de lung metraj, The Many Adventures of Winnie the Pooh (1977) și Winnie the Pooh (2011). Pentru că a fost cuminte, Teddy a primit și un rol într-un film adevărat. Ted este o comedie din 2012, o compilație de povești,  în care ursuleții copiilor prind viață.

Istoria desenelor animate e o poveste în sineDesenele animate sunt o bucurie și pentru copii și pentru adulți, aducând cu ele o lume a fanteziei în adevărate opere de artă

Mari iubitori ai celor mici, ursuleții au decis să dea o mână de ajutor și poliției, care se confruntă frecvent cu situații de violență ale căror victime sunt copiii. Pentru a-i ajuta pe micuți să depășească momentele dificile la care îi condamnă adulții, polițiștii americani au creat un program prin care departamentele de poliție, pompieri și urgențe primesc ursuleți de pluș.

Organizații non-guvernamentale au donat mii de ursuleți pe care forțele de ordine îi folosesc drept instrumente terapeutice, pentru a liniști copiii aflați în situații de risc. [sursa imagine]

Jucăriile sunt dăruite de reprezentanții forțelor de ordine copiilor aflați în situații de criză, astfel încât să îi liniștească și să le ofere încredere și suport emoțional.

În limbajul lor catifelat, ursuleții de pluș știu cum să transmită cele mai frumoase declarații de dragoste, oriunde și către oricine, oricând.

Referințe:

smithsonianmag.com history.com

foto credithistory.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept