21 noiembrie

Ziua Mondială a televiziunii

Caleidoscop Monica

Ați vrăjit poporul cu televizorul

Înger sau demon? La fel ca în cazul multor altor inveții, depinde cum o folosești. Televiziunea a intrat pe ușa principală în casa omului și a primit locul de onoare în sufragerie. Intențiile au fost bune, dar nu întotdeauna duse la bun sfârșit. Aplaudată pentru rolul educativ și accesul larg la informație, hulită pentru derapaje puse pe seama intereselor economice sau politice, televiziunea e ca un supliment nutritiv: luată în exces, dăunează, în doze potrivite, te face mai bun. ONU propune ca la 21 noiembrie întreaga lume să celebreze televiziunea de bună calitate, instrument democratic care deschide ferestre către cunoaștere.

Globalizare de nu TVezi

Televiunea a schimbat destine, a pus la zid corupția, a educat copiii și adulții, a oferit acces la zone și informații la care unii dintre noi nu ar fi visat vreodată. De la spațiul cosmic la adâncurile oceanului, de la culisele campaniilor electorale la tradiții culturale diverse, de la sport la artă, camera de filmat își plimbă ochiul magic prin viața noastră și o expune apoi pe ecrane. La fel ca jurnalismul de orice fel, rolul ei principal ar trebuie să fie înlăturarea diferențelor dintre oameni și țări, crearea unei lumi mai bune, fără bariere, acel sat planetar care să ne unească pe toți în jurul micului fir de nisip care ne poartă prin Univers.

Video killed the radio star

Ca orice personaj fantastic, televiziunea a crescut într-o sută de ani cât alții într-un mileniu. De la primele fotografii transmise timid, până la imaginea HD care ne propulsează în mijlocul acțiunii a fost doar un pas istoric. La începutul secolului XX, ea exista doar în imaginația unor inventatori. Mulți credeau că se pot lua conceptele de bază aplicate pentru transmiterea sunetelor, adaptându-le pentru transmisia de imagini. Regele comunicării de masă, radioul, încă avea puterea supremă.

Prima transmisie radio peste Atlantic, realizată de MarconiRadioul a fost un copil teribil cu mai mulți părinți geniali, fiecare contribuind cu câte ceva la dezvoltarea unei industrii care azi face parte din viața noastră

Ar fi nedrept să se atribuie inventarea televiziunii unei singure persoane. Transmisia televizată de azi e un puzzle, la a cărui dezlegare au contribuit multe minți luminate. Philo T. Farnsworth, Vladimir Zworykin, Charles Jenkins și John Baird, toți au rolul rol în serialul de pe micul ecran.

History Channel

La sfârșitul anilor 1800, Paul Gottlieb Nipkow, student în Germania, a născocit un sistem bazat pe un disc rotativ, cu mici găuri în spirală, care, învârtindu-se citea și transmitea imaginea linie cu linie.

Deși a obținut brevetul de invenție pentru discul său în 1885, nu se știe dacă Nipkow a mai încercat vreodată realizarea practică a născocirii sale. Cei care i-au urmat, însă, au preluat ideea și discul Nipkow a reprezentat o componentă de bază în dezvoltarea televiziunii mecanice din anii 1920 – 1930.

În 1907, doi inventatori, lucrând separat, A. A. Campbell-Swinton în Anglia și Boris Rosing, în Rusia, au utilizat tubul catodic, pe lângă scannerul mecanic deja existent, pentru a crea un sistem de televiziune. Primele experimente au generat dezvoltarea a două categorii de transmitere televizată a imaginilor: mecanică și electronică.

Vladimir Zworykin introduce tubul catodic în aparatul-receptor. Deși televizoarele vremii par a nu avea nimic în comun cu cele de azi, tubul catodic a rămas o componentă de bază în transmisia imaginilor.

În 1923, un inventator american, pe nume  Charles Jenkins, a folosit ideea discului lui Nipkow, pentru a pune în practică primul sistem mecanic de televiziune,  Radiovisor Model 100. În 1926, inventatorul britanic John Logie Baird, a fost primul care a reușit să transmită imagini în mișcare, cu ajutorul discului Nipokow și primul care a înființat un studio de televiziune. Până în anii ”30, toate sistemele de televiziune trecuseră deja la varianta electronică, folosită și azi.

Baird aduce culoare pe micile ecrane ale televiziuniiPrima transmisiune TV color a fost realizată de un inventator scoțian, John Logie Baird, părintele televiziunii HD și echipamentelor de înregistrare video

Cel care a reușit să facă un sistem televizat electronic funcțional, în 1927, a fost un puști de 21 de ani, Philo Taylor Farnsworth, care a trăit într-o locuință fără electricitate până la vârsta de 14 ani. El a reușit să transforme imaginile în unde radio, pentru a fi transmise și apoi transformate din nou în imagini, pe ecran. Bineînțeles că imaginile erau toate alb-negru, televiziunea color nefiind încă născută.

Anii ”30

După prezentarea sa oficială la Târgul Mondial din 1939, prima televiziune comercială adevărată a devenit disponibilă pe scară largă. Unele rețele, ca NBC și CBS emiteau deja de câțiva ani. Televizoarele erau niște cutii mari, cu ecrane având diagonala de 30 cm. Costau între 400 și 500 de dolari, în condițiile în care venitul mediu al unei familii era de 1.300 de dolari pe an. Programele nu erau emise non-stop, de regulă fiind transmise evenimente speciale precum alegerile prezidențiale, meciuri de box sau știri. Una din transmisiile celebre ale perioadei, este cea a ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Berlin, cu discursul rostit de Hitler.

Anii ”40

În acești ani, televiziunea a fost marcată de cel de-al doilea război mondial. Deși la începutul conflictului, Statele Unite nu luptau efectiv, producțiile de televiziune au fost oprite, pentru ca fondurile să fie dirijate înspre echipamente militare. Cu toate că nu prea emitea, televiziunea progresa. Au apărut culorile și reclamele. În timpul războiului, aceste inovații au fost folosite în campanii de propagandă, pentru a încuraja oamenii să susțină efortul de război, a ridica moralul soldaților și a descuraja adversarii.

Anii ”50

După război, economia a devenit înfloritoare și televiziunea, la fel. Mulți își permiteau deja să achiziționeze aparate electrocasnice și la sfârșitul lui 1951, în Statele Unite existau deja peste 8 milioane de televizoare.

Televizorul devine personaj principal în viața familiilor americane. [sursa imagine]

I Love Lucy, The Honeymooners, Father Knows Best și The Lone Ranger sunt printre cele mai urmărite programe, iar TV Guide devine revista nr. 1 în țară. Imaginile color și telecomanda se transformă în realitate, dar încă nu sunt folosite pe scară largă.

Pentru publicitate, micul ecran e raiul pe pământ. Reclama la produse ajunge direct la destinatar, prin sponsorizări. Din această perioadă, telenovelele sunt cunoscute sub numele de ”soap opera”, pentru că, fiind urmărite mai ales de femei, pauzele publicitare ofereau numeroase reclame la detergenți și produse de igienă. Cina în familie se schimbă și ea, televizorul devenind invitat permanent, ceea ce nu întotdeauna e și în folosul comunicării interumane.

Anii ”60

Sunt adesea considerați sfârșitul vârstei inocenței. Odată cu rolul decisiv jucat de dezbaterea televizată în alegerea președintelui Kennedy, familiile se adună în jurul micului ecran, pentru a urmări știrile. Știrile TV detronează ziarele în topul preferințelor consumatorilor de noutăți. Cursa spațială, cu SUA și URSS în rolurile principale, e un subiect favorit, la fel ca războiul din Vietnam, primul conflict televizat. Popularitatea se măsoară în audiență: se estimează că aproximativ 75 de milioane de oameni i-au urmărit pe  The Beatles la Ed Sullivan Show. La sfârșitul deceniului, existau 78 de milioane de televizoare în Statele Unite și 200 de milioane în întreaga lume.

Membrii trupei The Beatles și fenomenul global BeatlemaniaIstoria muzicii a fost rescrisă de patru tineri din Liverpool - John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starr și George Harrison, pe scurt, THE BEATLES

Anii ”70

Sesame Street își face debutul pe micul ecran, rulând și în zilele noastre, după 40 de ani. Transmisiunile nocturne au rupt tiparele obișnuite ale vieții, aducând programe de seară precum ”All in the Family” sau ”MASH” în topul preferințelor. În 1972, televiziunea depășește hotarele Terrei și are loc prima transmisiune prin satelit. De acum încolo, sky is the limit.

M*A*S*H, serialul american de televiziune produs de catre Larry Gelbart, a fost adaptat după filmul artistic MASH din 1970, filmul fiind bazat la rândul lui pe romanul din 1968, ”MASH: A Novel About Three Army Doctors, de Richard Hooker”. [sursa imagine]

Anii ”80

Nu au adus cu ei mari inovații, ci mai degrabă îmbunătățiri adiacente: aparatele videorecording (VCR), console de jocuri precum Nintendo și transmisia prin cablu. Serialele de tip sitcom sunt la mare căutare: ”Rosanne”, ”The Cosby Show” și ”Married with Children” (”Familia Bundy”, la noi, cel mai longeviv serial de acest tip).

Anii ”90

Tehnologia se schimbă cu pași mari, pentru că Internetul ne aduce informația la degetul mic, iar PC-urile sunt accesibile pentru majoritatea oamenilor. Televiziunea descoperă ceea ce până atunci era interzis, devine mai fără perdea și încearcă să șocheze prin senzațional. ”Friends”, ”Seinfeld”, ”Twin Peaks”, ”The Simpsons” sunt vedetele vremii. Tehnologii precum plasmele și LCD-urile sunt în faza experimentală, iar televizoarele tradiționale oferă deja facilități precum controlul parental, picture in picture și sleep timers.

Kramer, vecinul lui Jerry Seinfeld devine tată de autostradăAdoptă o autostradă, un program real, introdus în scenă de un personaj de ficțiune - Kramer, vecinul lui Jerry Seinfeld, într-un episod de referință al serialului

Anii 2000

Playerele DVD fac regulile în experiențele televizate ale familiei. Odată cu DVD-urile, totul devine subțire. Plasmele și LCD-urile permit producerea unor ecrane mai mari, cu economie de spațiu. Calitatea imaginii e din ce în ce mai bună, iar rolul telespectatorului, tot mai important. Suntem eliberați de constrângerile orare, pentru că noile tehnologii permit programarea și reluarea emisiunilor după dorință. Show-urile devin interactive, nu mai suntem niște privitori anonimi,devenim actori (sau cel puțin așa credem) în spectacolul televizat. Totul se întâmplă digital și online. Publicitatea televizată e o afacere în sine: o reclamă de 30 de secunde difuzată în cadrul show-ului ”American Idol” costă aproximativ 750.000 de dolari. E normal, dacă ne gândim că în căminele americane există mai multe televizoare decât oameni (2,55 oameni și 2,71 televizoare).

Cu mai puțin de o sută de ani în urmă, televiziunea a fost întâmpinată cu scepticism și reticență. Nimeni nu credea că avea să schimbe felul în care privim lumea. Acum, ne modelează lumea și ne influențează în toate deciziile vieții zilnice. Divertismentul și informația îmbracă forme tot mai spectaculoase pe micul ecran, ducând dincolo de limite creativitatea producătorilor și așteptările telespectatorilor.

Referințe:

toptenreviews.com timeanddate.com thehistoryoftelevision.com/

foto creditcavendish.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept