Luna purificării a norocului și simbolurilor
„Iarna este felul naturii de a spune: Înalță-ți spiritul”. - Robert Byrne
Cu toții știm ca Februarie este cea mai scurtă lună a anului - sau, în funcție de locul în care trăiești, cea mai rece.
Dar știți de unde vine numele Februarie?
Începem cu Roma unde calendarul original roman avea doar zece luni, pentru că, curios, romanii nu marcau anotimpul Iarna. În anii 700 î.Hr., al doilea rege al Romei, Numa Pompilius, a schimbat acest lucru, adăugând lunile Ianuarie și Februarie până la sfârșitul calendarului. În acel moment, 1 martie a devenit Ziua Noului An, dar mai târziu, în 153 î.Hr., începutul anului a fost mutat la 1 ianuarie.
Februarie obișnuia să fie numită Kale-monath, ceea ce însemna „lună de varză”, un termen mai puțin folosit. Înainte de a adopta numele latin pentru a doua lună, engleza veche a folosit nume mult mai vibrante pentru a descrie luna cunoscută acum ca Februarie. Cel mai frecvent nume vechi englezesc a fost Solmonath, care înseamnă literalmente „lună de noroi”.
De unde a venit cuvântul Februarie?
Din moment ce alte luni, cum ar fi Ianuarie, sunt numite după zei romani, la fel și Februarie a fost numit după zeul roman Februus. Dar, cuvântul Februarie vine de la festivalul roman de purificare numit Februa, în timpul căruia oamenii au fost spălați într-un mod ritual. În acest caz, Zeul a fost numit după festival și nu invers.
Violetele, sunt simbolul lunii Februarie, atunci când răsar, primăvara este cu siguranță la colț. Ele evocă sentimente de speranță în primăvara ce va urma cu promisiunea unor vremuri mai bune, mai fericite.
Ciuboțica-cucului, primroza este o altă floare despre care se spune că are legături simbolice cu luna Februarie. La fel ca violeta, primroza este una dintre primele care înfloresc și indică viitoarea primăvară. Primroza este un simbol al curajului, deoarece se confruntă cu condițiile stricte și reci ale iernii, în fazele sale de început.