27 martie
Ziua Mondială a Teatrului
Despre teatru, numai de bine
Alina Ilea este actriță la Teatrul Național Timișoara din anul 2000. A interpretat peste 30 de roluri pe scena Naționalului‚ foarte diferite ca gen și abordare: de la Puck în Visul unei nopți de vară, de W. Shakespeare, Mașa în Trei Surori, de Cehov, Regina Izabel în Edward, după Christopher Marlowe, Renata în Îngerul de foc, după Valeri Briusov, la Helen în Parcul, de Botho Strauss, Aziza în Piața Roosevelt, de Dea Loher, Sonja din În vizită de Roland Schimmelpfennig, Alina în Interzis accesul animalelor, de Rodrigo Garcia‚ Marianne în Scene dintr-o căsnicie, de Ingmar Bergman.
- Cum sărbătorește o actriță Ziua Mondială a Teatrului?
- Evident, pe scenă. Spectacolul propus de Teatrul Național Timișoara pentru a sărbători Ziua Mondială a Teatrului este ultima creație a regizorului Radu Jude: Controversa de la Valladolid, de J. P. Carriere. Spectacolul vorbește despre teme la fel de acute în societatea modernă, cum erau și acum sute de ani: discriminare rasială, etnică, superioritatea unui popor față de altul.
Nu am un sentiment special în această zi. Nu mă simt pe scena altfel decât mă simt la fiecare spectacol sau repetiție. Cred că motivul pentru care nu simt vreo diferență este că, de câte ori plec către teatru am o senzație specială, că fac ceva deosebit, o bucurie amestecată cu nerăbdare. E ca și cum îmi sărbătoresc alegerea de a deveni actriță în fiecare zi.
- De ce avem nevoie de o zi mondială a teatrului?
- Cred că ziua asta are menirea de a ne aduce aminte și de a conștientiza cât de important și ce sens are teatrul în viața noastră: atât a creatorilor de teatru, cât și a iubitorilor de teatru, a publicului. Teatrul adună oamenii, îi pune în dialog unii cu alții și cu ei înșiși.
- De ce iubești teatrul?
- Știi cum mă simt după ce am terminat un spectacol? Liberă , ușoară, plină de speranță, curată, generoasă, împlinită.
- Care a fost cel mai „teatral” rol pe care l-ai jucat?
- Cred că cel de mamă! Fiindcă am trei copii de crescut, fiecare diferit, fiecare cu nevoile și dorințele lui, e nevoie să-mi pun în joc toate fațetele personaliățtii mele, empatia și mobilitatea afectivă. De creativitate nu mai vorbesc!!
- Ce așteptați voi actorii de la public?
- Pot să-ți spun ce aștept eu. Să fie deschis, să-și lase prejudecățile acasă. Să vină la spectacol cu dispoziția de a experimenta. Să fie convins că orice reacție a lui este importantă pentru mine ca actor. Și să-și permită să fie vulnerabil.
- Viața bate teatrul?
- Cu siguranță. Doar viața e sursa de inspirație pentru orice formă de artă. Însă teatrul îți oferă posibilitatea să trăiești povești cu care probabil n-ai să te întâlnești niciodată în viața ta personală. Îți oferă o viziune mai amplă și mai profundă asupra vieții.
- Ce rol poate juca teatrul în viața noastră?
- Cred că te ajută să păstrezi viu copilul din tine. Și asta te face o persoană mult mai curioasă, mai tolerantă și mai nuanțată emoțional în viața de zi cu zi.
- Cum poate teatrul să facă schimbărilor din societate (de la tehnologie la mentalitate)?
- Într-o perioadă am împărtășit spaima multor oameni de teatru că tehnologia, în special Internetul, ar duce la pierderea publicului de teatru și, implicit, la dispariția teatrului. Acum nu mai cred. Nu cred că teatrul intră în concurență cu tehnologia. Nimic nu înlocuiește experiența din sala de spectacol. Sigur, teatrul poate folosi, și o face deja, tehnologia cu succes, însă relația directă actor - spectator nu are înlocuitor. Cât despre mentalități... teatrul are obligația să fie conectat la lume și dilemele ei. Are obligația să le reflecte și să provoace spectatorul să mediteze asupra lor.
- Dacă ar trebui să faci un promo pentru o campanie care să convingă lumea să vină la teatru care ar fi?
- Cred că mi-aș alege ca target segmentul de public cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 ani. Și aș porni de la ideea că personajele de teatru nu sunt abstracte și străine de viața lor de zi cu zi, ci dimpotrivă, sunt chiar asemenea lor. Și aș folosi un slogan de genul: „Hamlet esti tu!”.
Referințe: