26 septembrie 1960
prima dezbatere electorală televizată din America
Un meci de zile mari
În colțul democraților - tânăr, bronzat și zâmbitor, J.F. Kennedy, în colțul republicanilor - experimentat, dar slab, obosit și posac, Richard Nixon. În 26 septembrie 1960, o nouă stea s-a născut: dezbaterea electorală televizată. De atunci, soarta alegerilor se decide mai mult în fața ecranelor decât în fața urnelor. Imaginea și expunerea mediatică au devenit tot mai importante, uneori chiar în detrimentul ideilor și strategiilor. Regulile jocului au fost schimbate chiar în timpul competiției.
Să purtăm războiul cu televizorul
În Statele Unite, conflictele nu se dădeau, în acea perioadă, doar în plan politic. Războiul Rece era în plină desfășurare, rușii tocmai lansaseră satelitul Sputnik, satelitul sovietic Fidel Castro era și el în plină ascensiune, minoritățile luptau pentru drepturi egale. În acestă salată istorică au fost amestecați doi candidați total diferiți: John F. Kennedy, un senator tânăr și dinamic, membru al unei puternice familii din New England și Richard Nixon, vicepreședintele în exercițiu, personaj cu experiență politică. Kennedy a avut norocul începătorului sau, mai degrabă, Nixon a avut ghinionul profesionistului.
Baird aduce culoare pe micile ecrane ale televiziuniiPrima transmisiune TV color a fost realizată de un inventator scoțian, John Logie Baird, părintele televiziunii HD și echipamentelor de înregistrare video
O serie de întâmplări nefericite au arătat că sorții nu sunt de partea lui Nixon. Înainte de a demara confruntările propriu-zise, președintele Eisenhower fusese rugat de presă să enumere câteva din realizările vicepreședintelui său. Șeful statului, foarte obosit, a spus că nu își amintește, ceea ce a fost imediat speculat de adversarii politici ca o nemulțumire față de activitatea lui Nixon. În aceeași lună, vicepreședintele și-a zdrobit genunchiul în timpul unei deplasări de campanie. Rana s-a infectat, el a ajuns la spital pentru două săptămâni și a slăbit 10 kg. Toate acestea nu îl ajutau să arate prea înfloritor la momentul dezbaterii.
Video killed the radio star
În seara de 26 septembrie, când cei doi candidați au ajuns în studiourile CBS din Chicago, ghinioanele lui Nixon au continuat, lovindu-și din nou piciorul în același loc unde fusese rănit anterior. În plus, tocmai scăpase dintr-o răceală, dar încă mai avea febră și avusese o zi plină cu activități electorale. Pe de altă parte, Kennedy petrecuse o săptămână cu consilierii săi, pregătindu-se pentru dezbatere și odihnindu-se. La nivel de idei, discursurile celor doi au fost asemănătoare, problemele și soluțiile vizau aspectele cele mai fierbinți ale momentului și nu erau fundamental diferite. Mai mult, după ce Kennedy a rostit declarația introductivă, Nixon a spus că subscrie la cele enunțate de adversarul său. Cei care au ascultat dezbaterea la radio, îl considerau pe Nixon câștigator. Dar aceștia erau în minoritate. În 1960, 88% din casele americane aveau câte un televizor. Numărul telespectatorilor care au urmărit emisiunea a fost estimat la 74 de milioane. Iar aceștia au considerat că tânărul Kennedy este câștigătorul detașat al dezbaterii.
Larry King, starul TV cu breteleLarry King Live, o emisiunea simbol a televiziunii americane, care a adus în fața publicului vedete din toate domeniile și zonele
Let's kiss and MAKE-UP
Ce anume a condus la această diferență? Mai întâi influența televizorului care fascina prin noutate. Kennedy a știut să speculeze avantajele acestui nou mijloc de comunicare privind direct înspre cameră atunci când răspundea, dând oamenilor senzația că li se adresează direct. Nixon, însă, privea în lateral, înspre reporterii care îi adresau întrebările, în loc să privească publicul. Discrepanța dintre candidați nu a fost legată doar de charismă. A fost și o chestiune de machiaj. Înainte de dezbatere, ambii candidați au refuzat serviciile make-up artistului de la CBS, care fusese adus de la New York, special pentru eveniment.
Televiziunea și evoluția ei în timpTeleviziunea, primită cu neîncredere la început, a ajuns una din cele mai puternice forte sociale, influențându-ne deciziile în viața cotidiană
Bronzat și strălucitor, după săptămâni de activități electorale în aer liber, Kennedy se /simțea pregătit pentru prim-plan. Nu același lucru era valabil pentru contracandidatul său, convalescent, slăbit și obosit și care părea nebărbierit. Nixon afirma că și la 30 de secunde după ras tot pare că are barbă. De aceea, a acceptat să folosească un sortiment de fond de ten, pentru a-și masca acea zonă de umbră. Când dezbaterea s-a încins și participanții au început să transpire, produsul aplicat pe față s-a transformat în particule vizibile de sudoare. Nici costumul gri pe care l-a ales nu reușea să îi învioreze imaginea. Primarul din Chicago, atunci când l-a văzut pe ecran, a afirmat: „Dumnezeule, l-am îmbălsămat înainte de muri!” Se spune, totuși, că tenul bronzat al lui Kennedy se datora nu atât soarelui, cât bolii lui Addison, cu care a luptat întreaga viață și care are ca simptom acea colorare a feței.
The King of Rock & Roll domnește pe micile ecraneRegele muzicii Rock & Roll, Elvis Presley știa ce înseamnă o apariție spectaculoasă și a dovedit asta în cadrul unor emisiuni TV memorabile
O dezbatere care a făcut istorie
O lună și jumătate mai târziu, americanii s-au dus la vot în număr record. Conform estimărilor, rezultatul a fost strâns, Kennedy depășindu-și adversarul doar cu câteva procente. După cum a reieșit din sondaje, mai mult de jumătate din alegători au fost influențați de emisiunea televizată în care cei doi candidați s-au confruntat. Fie că a întors rezultatul alegerilor, fie că nu, acea emisiune a întors cu siguranță foaia în modul de organizare a campaniilor electorale, plasând televiziunea pe locul de frunte al instrumentelor de convingere. Dezbaterile televizate au devenit o prezență constantă și poate cea mai importantă în desfășurarea campaniei electorale. Candidații au prilejul să își pună în valoare atât ideile, cât și calitățile oratorice, să facă uz de simțul umorului (dacă îl au) și să sancționeze greșelile adversarilor. La doi după faimoasa dezbatere, Nixon nota în memoriile sale: „Ar fi trebuit să îmi amintesc că o imagine valorează cât o mie de cuvinte”.
Referințe: