18 august
Neagu Djuvara - „demistificator al istoriei”
Două aniversări, o viață unică!
Neagu Djuvara e un om care a câștigat bătălia cu timpul. Pentru el, vârsta este cu adevărat o stare de spirit. Tinerețea din minte și suflet e la fel de proaspătă ca acum 101 ani, când a venit pe lume. Pentru un om special, era normal ca și momentul nașterii să fie aparte. Deși a văzut lumina zilei la 18 august 1916, data oficială la care împlinește 101 ani e de abia 31 august 2017. În copilărie, a trăit momentul înlocuirii calendarului iulian, cu cel gregorian. Din acest motiv, data din certificatul său de naștere nu coincide cu cea din buletin și asta nu dintr-o neatenție a funcționarilor Serviciului de Stare Civilă. Însă conu” Neagu își invită prietenii la un pahar de vin în 18 august. Tot azi, îi spunem și noi, La mulți Ani!
Născut cu noroc
„E o chestiune de la Dumnezeu citire. În momentul nașterii lui Neagu Bunea Djuvara, eu cred că au venit ursitoarele și L-au întrebat pe Cel de Sus: «Ce-i urăm acestui prunc?» Cred că exerga din viața mea e aceasta: «Fă-mă, mamă, cu noroc și aruncă-mă în foc!». Am avut niște noroace!, vai, vai, vai!”. Așa își vede Neagu Djuvara intrarea în această lume. A iubit viața mereu și viața îi răspunde la fel.
Eugène Ionesco, autorul român care s-a afirmat la ParisCântăreața cheală, piesa care l-a consacrat pe Eugène Ionesco drept reprezentant al teatrului absurd, a fost inspirată din manualul de engleză pe care îl folosea autorul
Poate că debutul nu a fost sub cele mai bune auspicii, însă Neagu Djuvara a știut să privească necontenit partea luminoasă a lucrurilor. Venit pe lume la numai trei zile după intrarea României în primul război mondial, micul Neagu era descendent al unei vechi familii nobile de aromâni. Tatăl său, Marcel, licențiat al Universității Tehnice din Berlin și căpitan în corpurile de ingineri ale Armatei Regale Române, a fost răpus de gripa spaniolă în 1918. Mama, Tinca, era ultima reprezentantă a familiei Grădișteanu, înrudită, după spusele lui Djuvara, cu aproape toate familiile boierești ale Valahiei. Unchii lui, Trandafir și Alexandru Djuvara erau personaje extrem de cunoscute în societatea vremii. În timpul primului război, familia s-a refugiat la Iași, după ocuparea Bucureștiului de armatele Puterilor Centrale. De acolo, împreună cu mama și fratele său, Răzvan, au ajuns la Sankt Petersburg, tot ca refugiați. Erau vremuri tulburi, când grupările bolșevice ale lui Lenin preluau controlul în Rusia. Numele guvernantei elvețiene care îi însoțea a produs confuzie, fiind identic cu al unei spioane germane. Într-un final, au ajuns în Franța pe drumul cel lung: prin Finlanda, Suedia și Anglia.
Cine are carte, are parte de... o viață bogată
„Am avut întotdeauna ambiție, de când eram mic, de a fi primul din clasă, de asemenea mai târziu, la liceu, în Franța, la Universitate, voiam să fiu, cum ar spune bănățenii, fruncea. Deci există ambiție, care, în definitiv, poate să fie foarte folositoare pentru că te împinge să lucrezi, să lucrezi ca să fii întotdeauna înaintea celorlalți”. Neagu Djuvara a reușit să se păstreze în fruntea unei elite intelectuale care a făcut cinste României de-a lungul anilor.
Paris a devenit buricul pământului în 1889, la Expoziția UniversalăExpoziția Universală de la Paris, din 1889, prezintă în premieră invenții istorice precum gramofonul și lansează în circuit una din marile vedete franceze: Turnul Eiffel
A urmat cursurile liceale la Nisa, obținând apoi două licențe, în Litere (1937) și Drept (1940), la Universitatea din Paris. A mărturisit ulterior, că perioada de tinerețe i-a fost marcată de simpatii politice de dreapta, tratând, inclusiv în teza de licență în drept, subiectul legislației promovate în țară de guvernele numite de regele Carol al II-lea. În timpul celui de-al doilea război mondial, a revenit în țară, unde s-a căsătorit și a devenit tată. S-a alăturat Armatei române, fiind cantonat la Ploiești, în perioada în care guvernarea a stat sub semnul Gărzii de Fier.
În timpul dictaturii antonesciene, a luptat pe frontul de est, în timpul Operațiunii Barbarossa (invadarea Uniunii Sovietice de trupele naziste). A luat parte la confruntările armate din Basarabia și Transnistria, înainte de a fi rănit în timpul bătăliei de la Odessa (1941). A declarat că a renunțat la ideologia de extremă dreapta în 1943, după un dialog cu diplomatul Victor Rădulescu-Pogoneanu, ale cărui argumente l-au convins să devină adept al „democrației parlamentare”.
Debarcarea din Normandia, începutul sfârșitului pentru al doilea război mondialD-Day, 6 iunie 1944, o zi care a scris istorie pe plajele din Normandia, arătând că inteligența și curajul vor câștiga orice bătălie
În paralel, Djuvara a decis să aplice pentru un post în corpul diplomatic, câștigând prin concurs poziția dorită. Norocul l-a însoțit și de această dată. Ministrul de Externe, Mihai Antonescu, l-a trimis în calitate de curier diplomatic în Suedia, chiar în ziua loviturii de stat care a dus la înlăturarea regimului antonescian și intrării României în rândul forțelor aliate, împotriva puterilor Axei, la 23 august 1944. În calitate de reprezentant diplomatic, era însărcinat să îl informeze direct pe ambasadorul țării noastre la Stockholm, Frederic Nanu, în legătură cu delicata misiune care îi revenea: aceea de a afla de la ambasadoarea sovietică Alexandra Kollontai dacă termenii de pace cu România, avansați cu ceva vreme înainte de Stalin rămâneau valabili. Totodată, Nanu avea obligația de a păstra secretul cu privitre la aceste tratative, inclusiv față de aliații occidentali. Oricum, se pare că oferta sovietică era complet nerealistă, având în vedere că prevedea ocuparea întregului teritoriu românesc, cu excepția unei mici zone de vest și obținerea unui armistițiu între țara noastră și Germania, în termen de 15 zile. Era de neînchipuit ca germanii să renunțe de bunăvoie la ocuparea României.
Lovitura de stat și preluarea conducerii de regele Mihai și cabinetul condus de Constantin Sănătescu a schimbat total lucrurile. Noul guvern l-a numit pe Neagu Djuvara secretar de legație la Ambasada României din capitala Suediei. În țară, însă, vremurile erau tot mai tulburi și, treptat, regimul comunist își intra în drepturi. Atunci când Ana Pauker a preluat portofoliul externelor, Djuvara a fost revocat din funcție, însă a luat decizia înțeleaptă de a nu reveni în țară.
Rețeta supraviețuirii în Epoca CeaușescuEpoca în care România a fost condusă de cuplul Ceaușescu, ne-a lăsat amintiri triste, dar și multe glume, prin care oamenii încercau să își facă viața mai ușoară
O hotărâre inspirată, din nou, de zodia sa norocoasă, după cum avea să se dovedească. În țară a început marea vânătoare de vrăjitoare și, în procesele intentate vechilor inamici ai comuniștilor, Neagu Djuvara va fi judecat în absență, fiind acuzat de spionaj.
S-a mutat la Paris, unde a devenit membru al cercului select de intelectuali români în exil și un fervent susținător al anti-comunismului. A lucrat o vreme pentru Organizația Internațională a Refugiaților și pentru Comitetul Național Român, care oferea sprijin co-naționalilor care reușiseră să scape de teroarea prigonirii comuniste. S-a implicat și în operațiunile americane care vizau parașutarea de luptători și ajutoare pentru rezistența anti-comunistă din țară. Din păcate, majoritatea acțiunilor de sprijin au fost anihiliate de Securitate, iar voluntarii parașutați, arestați și condamnați. Din 1951, Neagu Djuvara a renunțat la postul său din cadrul Comitetului Național Român, dedicându-se scrisului, sub sigla revistei Casa Românească, difuzată în rândurile diasporei.
Politică și istorie, la cald
În 1961, Neagu pleacă în Niger, în calitate de consilier al ministrului de externe al țării. Contractul de colaborare care, inițial fusese semnat pentru doi ani, se va prelungi pentru diplomatul român până în 1984, acesta petrecând peste 20 de ani pe continentul african. În această perioadă a fost profesor de drept internațional și de istorie economică la Universitatea din Niamey. Totodată, a devenit un apropiat al președintelui Hamani Diori, însoțindu-l adesea la evenimente publice importante, ca, de exemplu, ceremonia de deschidere a Congresului Unității Africane, în 1963. Om studios prin definiție, a obținut și titlul de doctor în filosofia istoriei și încă o licență în filologie.
Africa își sărbătorește ziua la caldZiua Unității Africane, o sărbătoare colorată pentru un continent cu sânge fierbinte și suflet de copil
După 1984, a revenit în Europa, reluându-și activitatea publicistică la revista Casa Românească și colaborând cu alte instituții culturale românești din exil. Djuvara a fost prezent și în emisiunile de la Radio Europa Liberă, împărțindu-și timpul între Paris și Munchen.
Revoluția din 1989 i-a deschis calea revenirii acasă, între 1991 și 1998, activând ca profesor asociat la Universitatea din București. A rămas mereu o voce critică, exprimându-și deschis și franc opiniile și opoziția față de derapajele care apăreau în viața politică românească, mai ales mineriada sau guvernarea de sub tutela Frontului Salvării Naționale. A devenit membru al Partidului Național Liberal, și-a exprimat scepticismul cu privire la capacitatea lui Traian Băsescu de a transforma România într-un stat european, dar punând pe tapet și rezervele pe care le avea referitor la punctele slabe ale Uniunii Europene. În 2016, la împlinirea vârstei de 100 de ani, a fost distins cu titlul de cavaler al ordinului Steaua României.
Traian și Decebal, conducători militari de geniu, au câștigat bătălia cu istoriaDacia a devenit provincie a Imperiului Roman, după cucerirea teritoriilor aflate la nord de Dunăre de către Traian, iar amestecul celor două popoare a condus la nașterea națiunii române
Multe dintre scrierile sale au ca temă istoria românilor, mai ales acele zone pe care el le considera mai puțin explorate sau mai controversate. Deoarece propunea abordări diferite de doctrinele clasice încetățenite, care adesea erau măgulitoare, hrănind sentimentul mândriei naționale, a fost acuzat de anti-românism. A avut curajul să pună sub semnul întrebării opiniile încetățenite cu privire la originea poporului român, avansând ipoteza că majoritatea nobililor din statele medievale care au stat la baza constituirii României de azi erau cumani. Tot el arăta că România nu e un stat european nici prin vocație, nici prin localizare, din cauza situării ei între est și vest, la confluența a numeroase culturi, a ortodoxiei ca religie dominantă, a prezenței unor numeroase elemente non-latine în limba română precum și evenimentelor concrete din istoria ultimelor secole. A criticat încercările americane de a-și instaura hegemonia la nivel mondial, prin care se creează, de fapt noi conflicte și nedreptăți.
Neagu Djuvara și-a asumat rolul de „demistificator al istoriei” prin activitatea sa de popularizare a unor evenimente și fenomene, astfel încât ele să devină accesibile publicului larg și, mai cu seamă, celor tineri. El este unul dintre cei mai de seamă istorici români ai perioadei contemporane, încurajând o abordare critică, lucidă și realistă a cercetării istorice și miturilor considerate uneori intangibile. Dovadă a popularității și respectului de care se bucură în rândurile intelectualilor autentici și al iubitorilor de cultură, stau cuvintele lui Horia Roman Patapievici: „Cine a avut ochi de văzut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga”.
Referințe: