08 aprilie 563 î.Hr.
nașterea lui Gautama Buddha
„Drumurile sunt făcute pentru călătorii, nu pentru a ajunge la destinații”.
Drumul lui Gautama Buddha a început la 8 aprilie, când discipolii săi sărbătoresc nașterea întemeietorului religiei care îi poartă numele. Deși datele nu sunt foarte exacte, se consideră că acesta a trăit în India, între 563 î.Chr. și 483 î.Chr. Conform scrierii Tripitaka, cea mai veche consemnare a vieții și învățăturilor lui Buddha, acesta s-a născut cu numele de Siddhartha și rang de prinț, fiul regelui care conducea poporul numit Sakya. Regatul lor era situat la granița actuală dintre Nepal și India. Mama sa, regina Mayadevi, i-a dat naștere în zona cunoscută drept Parcul Lumbini. Azi, regiunea este loc de pelerinaj, cu numeroase temple și un monument ridicat de împăratul Asoka, primul conducător budist al Indiei, în secolul al III-lea î.Chr., pentru a onora memoria lui Buddha. Pilonul cu inscripții, având un elefant drept simbol principal, încă stă în picioare.
„Fii milos față de toți oamenii, fie ei bogați sau săraci. Fiecare are suferința lui. Unii suferă mai mult, alții mai puțin”.
La nașterea sa, s-a prezis că prințul va deveni fie un mare rege fie un Buddha - un îndrumător spiritual care a atins iluminarea. Brahmanii (preoți hinduși) i-au spus părintelui său, regele Suddhodana, că Siddhartha va deveni un conducător vestit, dacă îl va izola de lumea exterioară. Regele a decis să își țină fiul departe de durerea și necazurile oamenilor și de orice l-ar fi putut îndemna să aleagă viața religioasă. Siddhartha a crescut, lipsit de girji, în lux și bunăstare, s-a căsătorit și a avut un fiu. La vârsta de 29 de ani, a decis că vrea să vadă lumea și a început să iasă dintre zidurile palatului, ducându-se cu trăsura în locuri unde nu ajunsese niciodată. În aceste excursii a întâlnit un om bătrân, unul bolnav și a văzut un cadavru. Pentru că nu avusese niciodată de-a face cu bătrânețea, boala sau moartea, a cerut însoțitorilor săi să îi explice aceste fenomene. Într-un final, Siddhartha a văzut un călugăr și a fost impresionat de pacea și liniștea pe care le emana. A luat decizia de a pleca în lume, pentru a descoperi cum reușea călugărul să fie atât de senin în mijlocul suferințelor vieții.
„Viața este dificilă, dar să-ți spun ceva: îndată ce accepți acest adevăr, ea devine ușoară!”
Siddhartha a părăsit palatul în secret și a devenit un ascetic rătăcitor. S-a îndreptat înspre Sud, unde erau centrele de educație ale vremii. A studiat meditația cu învățătorii Alara Kalama și Udraka Ramaputra. În scurt timp, a ajuns să stăpânească foarte bine tehnica și să atingă un stadiu înalt de realizare mistică, însă nu era mulțumit. A plecat din nou, de această dată sperând să găsească drumul spre nirvana, cel mai înalt nivel al iluminării. Timp de șase ani, și-a supus trupul la posturi severe, dar metodele de austeritate extremă, care l-au adus în pragul epuizării, s-au dovedit ineficiente și a renunțat la ele. După ce s-a înzdrăvenit, fiind în regiunea Bodh Gaya din centrul Indiei, s-a așezat sub un copac, promițând să nu se ridice până când nu va atinge iluminarea. Copacul sub care Buddha a meditat în această perioadă este numit Bodhi sau Ficusul sacru, o specie de smochin, cu frunzele în formă de inimă. În timpul petrecut sub copac, a luptat cu Mara, un spirit diabolic, care încerca să îl atragă înspre dorințele și tentațiile lumești, după care a atins, în sfârșit, iluminarea, devenind Buddha la vârsta de 35 de ani.
Gautama Buddha a mers apoi la Benares, unde a ținut prima predică de după iluminare și a enunțat principiile fundamentale ale doctrinei buddhiste. Restul vieții, l-a petrecut în mijlocul comunităților formate de discipolii săi (sangha) sau cu călugării. A murit la 80 de ani, spunând călugărilor să continue să lucreze pentru eliberarea spirituală, urmând învățăturile sale. Buddhismul s-a extins din India înspre Asia Centrală și de Sud-Est, China, Coreea, Japonia și, în secolul XX și înspre Vest. Se estimează că astăzi peste 350 de milioane de oameni, din 100 de țări au aderat la credințele și practicile budiste.
„Degeaba citiți cuvinte sfinte, degeaba le rostiți. Ele nu servesc la nimic dacă nu acționați în consecință”.
Conform doctrinei buddhiste, există „patru nobile adevăruri”: existența înseamnă suferință; suferința este generată de dorințele oamenilor; există o modalitate de a pune capăt suferinței, care este nirvana; nirvana poate fi atinsă, urmând calea cu opt brațe:
- credința corectă;
- acțiunea corectă;
- vorbirea corectă;
- gândirea corectă;
- viața corectă;
- efortul cinstit;
- înțelegerea corectă;
- meditația corectă.
Calea cu opt brațe mai e numită și Calea de Mijloc, deoarece Buddha se opunea, pe de o parte, vieții luxoase a brahmanilor, dar și ascetismului absolut, promovat de către jainiști. A respins tot ceea ce însemna comportament extrem și a adoptat această Cale de Mijloc.
„Abia atunci când omul are compasiune față de toate ființele vii se poate numi nobil”.
Buddha punea un accent deosebit pe non-violență (Ahimsa), cu privire la toate ființele vii și credea în puritatea tuturor creaturilor însuflețite. Susținea că nu doar omul, ci și animalele, de la păsări la fiare, trebuie iubite. În învățăturile lui, insistă cu precădere asupra unei vieți morale și a unei atitudini corecte a omului. Fiecare persoană ar trebui să fie sinceră în gândurile, cuvintele și acțiunile sale. A oferit discipolilor săi un cod de conduită, bazat pe câteva recomandări foarte simple:
- nu invidia alți oameni pentru ceea ce au;
- nu minți;
- nu ucide nicio ființă vie;
- să te abții de la consumul de alcool;
- să nu mergi la petreceri;
- să nu folosești flori și obiecte parfumate;
- să nu primești bani pe care să îi strângi etc.
„Să fim tot timpul recunoscători: poate n-am învățat prea multe lucruri azi, dar cel puțin am învățat câteva. Dacă n-am învățat nici măcar atât, măcar nu suntem bolnavi. Și dacă totuși suntem bolnavi, cel puțin suntem în viață. Să fim recunoscători pentru aceste lucruri”.
Budismul este un sistem de gândire, o religie, o știință spirituală și un mod de viață care e rațional și practic. Buddha nu a susținut că învățăturile sale constitutie o religie sau că ar fi un mesager divin. El a împărtășit și altora experiența care l-a condus către iluminare și a conceput un set de modalități prin care acest drum poate fi parcurs. Convingerile lui sunt principii care stau la baza tuturor religiilor lumii: credința sinceră, comportamentul corect și moral, faptele bune, compasiunea. Budismul nu are dogme, se adresează atât rațiunii, cât și sentimentelor și insistă ca fiecare individ să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. Susține toleranța pentru ceilalți și pentru punctele lor de vedere, îmbrățișează știința, psihologia, etica și arta, arătând că oamenii sunt creatorii vieții lor prezente și destinului lor.
Referințe: