22 februarie 1997
Oaia Dolly iese din anonimat
Miorița științifică
Pe un picior de plai, pe-o gură de rai, tocmai în Scoția, la 22 februarie 1997, cercetătorii de la Institutul Roslin, dădeau lumii o veste științifico-fantastică. Reușiseră să cloneze cu succes o oaie adultă, alintată Dolly. Dolly ieșise din eprubetă și din mama purtătoare cu jumătate de an mai devreme și evoluția ei era considerată încurajatoare. Imaginația opiniei publice a prins aripi - de la variantele optimiste în care bolile dispăreau și persoanele dragi erau readuse la viață, la cele apocaliptice cu mutanți care distrug rasa umană. Astăzi, la zeci de ani după eveniment, spiritele s-au liniștit și clonarea a ieșit din zona subiectelor fierbinți, poate și pentru că rezultatele cercetărilor în domeniu nu au confirmat nici așteptările optimiștilor, nici temerile pesimiștilor.
Dolly, o moștenire genetică
Nașterea lui Dolly a fost denumită de părinții săi științifici, „un accident norocos”. Scopul inițial al proiectului era acela de a utiliza sistemul de lactație al unui animal, pentru a produce proteine destinate tratării unor afecțiuni la oameni. Miza a scăzut, însă, o dată cu dezvoltarea unor variante sintetice mult mai ieftine.
Ian Wilmut, unul din inițiatorii proiectului, explică întâmplarea care a dus la apariția lui Dolly. El și colegii săi încercau să obțină clone din celule fetale și le utilizau pe cele adulte, doar ca repere de control. Nu se așteptau deloc să obțină embrioni din ele. Succesul obținut cu celulele adulte a fost un bonus neașteptat.
Watson și Crick au descoperit adevărata față a ADN-uluiFirul roșu al vieții se află în minuscula moleculă de ADN, străbătând oamenii, animalele și plantele deopotrivă, așa cum au descoperit cercetătorii Watson și Crick
Oaia rezultată, care a fost obținută din celule ale ugerului, a primit numele Dolly, inspirat de cântăreața americană Dolly Parton. Bustul generos al artistei, împreună cu vocea sa pătrunzătoare au contribuit, probabil, la această opțiune, însă nașii mioarei dau asigurări că nu a existat nici cea mai mică intenție jignitoare. „Nu am vrut să aducem atingere în niciun fel doamnei în cauză sau femeilor în general”, spunea Wilmut. „Știința și modul în care este prezentată pot fi uneori teribil de serioase. Cred că a fost un lucru bun faptul că am reușit să umanizăm proiectul prin acest nume”.
„Nașterea lui Dolly a fost revoluționară, deoarece a dovedit că celulele adulte conțin ADN-ul necesar pentru a da viață unui alt animal”, spune biologul specializat în celule stem, Robin Lovell-Badge. Cercetările anterioare reușiseră să obțină broaște adulte din celule embrionare și cam pe aici s-au blocat. „Dolly a fost primul exemplar de mamifer adult, obținut din celule adulte. Aceasta însemna că nucleul unei celule adulte poate fi reprogramat pentru a ajunge înapoi la stadiul său embrionar”, arată Lovell-Badge.
Procedura pare simplă, dar are în spate o investiție uriașă de muncă și timp. Nucleul unei celule adulte este transferat într-un ovul aflat în dezvoltare, din care a fost scos nucleul propriu. Celula hibridă care rezultă este apoi stimulată să se dividă cu ajutorul unui șoc electric, iar când ajunge la un anumit stadiu de dezvoltare, este implantată în mama surogat.
Dolly a murit în data de 14 februarie 2003, la vârsta de șase ani, din cauza unei infecții pulmonare, caracteristice animalelor care trăiesc în spații închise. „Se consideră că boala care i-a adus sfârșitul nu are nicio legătură cu faptul că era un animal clonat”, spune Wilmut, care acum este profesor emerit în cadrul Institutului Roslin de la Universitatea din Edinburgh.
Clonarea - de unde până unde?
Astăzi, mulți cercetători consideră clonarea unei ființe umane ca fiind imposibil de realizat, fără beneficii științifice și implicând riscuri inacceptabile. Nu se cunosc demersuri concrete de realizare a unui asemenea proiect. Chiar și clonarea animalelor rămâne o procedură limitată, deși familia lui Dolly s-a mai mărit în acești ani. Clonarea este folosită în Statele Unite și China, în industria zootehnică, dar în limite bine determinate, pentru a păstra caracteristicile unor exemplare cu calități excepționale. Parlamentul European, însă, a votat interzicerea clonării în cazul animalelor crescute pentru consum uman.
Există opinii conform cărora clonarea a avut un impact semnificativ în dezvoltarea cercetărilor legate de celulele stem. Celulele stem au capacitatea extraordinară de a se divide în alte celule stem sau în celule specializate (hepatice, nervoase, epiteliale, musculare), putând astfel să reînnoiască și să refacă țesuturi afectate sau distruse. Omul de știință japonez Shinya Yamanaka, arată că reușita clonării lui Dolly, l-a motivat să încerce, la rândul său, să obțină celule stem din celule adulte - un proiect care i-a adus Premiul Nobel în 2012.
Premiile Nobel, răsplata realizărilor care fac lumea mai bunăPremiile Nobel, care recompensează performanțele și realizările umane la cel mai înalt nivel, s-au născut dintr-o eroare de documentare
„Oaia Dolly mi-a arătat că reprogramarea nucleului celular este posibilă și m-a încurajat să îmi încep propriul proiect”, scria Yamanaka, profesor care își împarte timpul între Universitatea California din San Francisco și Centrul de Cercetări Celulare Aplicate al Universității Kyoto din Japonia. El a folosit celule de la șoareci - tehnica fiind utilizabilă și cu celule umane - pentru a crea celule stem, care, la rândul lor, pot da naștere altor tipuri de celule. Procesul este, practic, o călătorie înapoi în timp a celulei, înspre stadiul ei embrionar, de unde pot fi create celule specializate.
Wilmut, unul din părinții lui Dolly, afirmă că, teoretic, clonarea unei ființe umane ar fi posibilă, dar nu e deloc de dorit. Tehnica folosită în cazul lui Dolly nu a dat rezultate cu celule obținute de la primate. Cercetătorul crede că ar putea fi dezvoltate modalități funcționale pentru atingerea acestui obiectiv, însă se opune cu vehemență ideii de a clona o persoană. „Doar pentru că ar putea fi realizată, nu înseamnă că trebuie să o facem. Există multe prea multe riscuri”.
Dolly a fost o reușită, însă au existat și multe eșecuri. De exemplu, unul din mieii obținuți în laborator, la scurt timp după Dolly, avea probleme pulmonare, intra in hiper-ventilație și nu a supraviețuit.
Teoretic, clonarea ar putea oferi o șansă speciilor pe cale de dispariție. Au fost discuții legate de oportunitatea utilizării ei pentru urșii panda, de exemplu. Bineînțeles, că nici ideile fanteziste nu au scăpat prilejul de a se face auzite, propunându-se readucerea la viață a mamuților lânoși sau a Omului de Neanderthal. Asemenea scenarii desprinse din Jurassic Park au fost taxate de specialiști ca total nerealiste.
T.Rex, un rege care încă fascinează lumea, după 60 de milioane de aniSue, cel mai bine conservat schelet de Tyrannosaurus rex descoperit vreodată, a dezvăluit multe secrete din viața dinozaurilor care au dominat perioada Cretacicului
Clonele sunt create prin extragerea unei celule adulte și implantarea ei într-o celulă-ou, necesitând un nucleu celular intact, ceea ce nu este posibil în cazul unei specii dispărute. Încă un mit distrus, se pare că dinozaurii vor rămâne, momentan, doar pe ecrane.
Referințe: