20 iunie 1990

Nelson Mandela își începe vizita istorică în SUA

Caleidoscop Monica

În țara mea, mai întâi mergi la închisoare, apoi devii președinte

Și nu orice președinte, ci unul respectat atât în propria țară, cât și în lumea întreagă. După 27 de ani petrecuți în închisoare, Nelson Mandela a reaprins flacăra libertății în țara natală, devenind un simbol al luptei pentru echitate socială și rasială în lumea întreagă. A pus capăt apartheid-ului din Africa de Sud și a dovedit că un lider politic poate rămâne fidel principiilor sale, cu modestie și înțelepciune. La 20 iunie 1990, își începea turneul simbolic în Statele Unite ale Americii, unde va avea parte de o primire extrem de călduroasă din partea oficialităților și oamenilor de rând. Întreaga lume democratică își exprimase aprecierea față de acest erou modern, care fusese deja primit de președintele Franței, François Mitterrand, de papa Ioan Paul al II-lea sau de primul-ministru britanic, Margaret Thatcher. Nelson Mandela a fost și rămâne o inspirație pentru toți cei care cred în valorile fundamentale ale umanității.

O minte bună și o inimă bună sunt întotdeauna o combinație formidabilă

Se pare că viitorul lider sud-african întrunea ambele condiții. Drumul său spre nemurire a început la 18 iulie 1918, într-o familie de viță nobilă din cadrul tribului Thembu, în satul sud african Mvezo. Tatăl său, Gadla Henry Mphakanyiswa era liderul local al tribului, iar mama, Nosekeni Fanny, era cea de-a treia soție din cele patru consoarte. Numele lui Mandela, în dialectul tribului, Xhosa, era Rolihlahla, ceea ce s-ar putea traduce prin ”a rupe creanga unui copac” sau ”a căuta necazurile cu lumânarea”. Nu știm câte ramuri a rupt, dar e sigur că nu s-a ferit de probleme, ridicându-se la înălțimea numelui. Numele ”Nelson” i se datorează unui profesor, care a considerat că Rolihlahla e prea greu de pronunțat și, vizionar, și-a botezat elevul după amiralul britanic Nelson. De altfel, era o practică obișnuită printre colonialiști să dea nume englezești copiilor africani.

Mahatma Gandhi sare pașnic la protestÎn India, Mahatma Gandhi a zguduit temelia Imperiului Britanic cu un drob de sare și multă înțelepciune, într-un memorabil protest pașnic

După moartea tatălui său, micul Mandela, în vârstă de numai 9 ani, a fost adoptat de Jongintaba Dalindyebo, un regent al tribului Thembu, care a început să îl pregătească pentru a prelua cândva rolul de lider. Astfel, viitorul președinte a fost primul din familie care a primit o educație într-un cadrul organizat, mai întâi la o școală a misionarilor, apoi  la Clarkebury Boarding Institute and Healdtown, pentru a fi admis ulterior la Universitatea din Fort Hare. Aceasta era singura instituție de învățământ superior de tip occidental, care accepta studenți de culoare. La scurt timp după admitere, Nelson și alți colegi au fost expediați acasă, pentru vina de a fi participat la un boicot împotriva anumitor practici ale universității, considerate de ei injuste. Viitorul rebel prindea aripi.

Tânărul avocat, Nelson Mandela, în 1953 la Johannesburg [sursa imagine]

Nici în viața personală, Mandela nu a acceptat regulile prestabilite. Aflând că tutorele său i-a aranjat o căsătorie ”strategică”, Mandela a fugit la Johannesburg. Aici a lucrat ca paznic de noapte și funcționar într-un birou juridic, finalizându-și, în paralel, studiile, prin corespondență. A luat licența în drept la Universitatea din Witwatersrand. Aici a început să se implice în mișcările împotriva discriminării rasiale, construind conexiuni foarte importante între activiștii albi și cei de culoare. În 1944, Mandela s-a alăturat Congresului Național African, punând bazele organizației de tineret din cadrul acestei grupări. Același an avea să fie semnificativ și în plan personal, căsătorindu-se cu prima sa soție, Evelyn Ntoko Mase, cu care a avut patru copii, înainte de divorțul lor din 1957.

Rețeta supraviețuirii în Epoca CeaușescuEpoca în care România a fost condusă de cuplul Ceaușescu, ne-a lăsat amintiri triste, dar și multe glume, prin care oamenii încercau să își facă viața mai ușoară

În 1948, odată cu victoria în alegeri a Partidului Național, a fost instaurat regimul de apartheid, bazat pe segregare rasială, care restângea dramatic drepturile cetățenilor de culoare. Congresul Național African și-a intensificat acțiunile de protest, prin boicoturi, greve și acțiuni non-violente. Mandela a călătorit prin întreaga țară pentru a organiza diverse manifestări împotriva politicilor guvernamentale discriminatorii. De asemenea, a deschis prima firmă de avocatură din Africa de Sud, care oferea consiliere gratuită sau la prețuri extrem de mici celor afectați de legislația regimului apartheid.

Adevărații lideri trebuie să fie gata să sacrifice totul pentru libertatea poporului lor

Nelson Mandela și alți 155 de activiști au fost arestați și judecați pentru trădare, dar au fost achitați în 1961. Între timp, însă, manifestațiile pașnice au îmbrăcat forme mai violente, cu consecințe dramatice. Regimul a interzis activitatea organizațiilor care reprezentau drepturile populației de culoare, iar activiștii au trecut în ilegalitate. Mandela avea un talent special de a păcăli autoritățile, deghizându-se în cele mai neașteptate personaje, inclusiv în șofer. ”Devenisem o creatură a nopții. Mă ascundeam în timpul zilei și ieșeam să îmi îndeplinesc misiunile când se lăsa întunericul”, avea să mărturisească mai târziu, în paginile volumului biografic Long Walk to Freedom.

Constrânși de politica în forță a adepților apartheid-ului, activiștii africani au trecut la acțiuni cu caracter militar, neavând alte modalități de a înfrunta represaliile în forță ale regimului. Mandela și alți protestatari au fost aduși în fața justiției, sub acuzațiile de sabotaj, trădare și conspirație. Amenințati de perspectiva condamnării la moarte prin spânzurare, pedeapsa a fost comutată în închisoare pe viață. Mandela a recunoscut o parte din faptele de care era acuzat, arătând, în același timp, că acțiunile militanților sunt răspunsuri la discriminarea, violența și nedreptățile suferite. Cuvintele lui Mandela au făcut înconjurul lumii și l-au transformat într-un erou al luptei pentru libertate și dreptate: ”Am prețuit idealul unei societăți libere și democratice, în care toți oamenii trăiesc împreună, în armonie, bucurându-se de oportunități egale. E un ideal pe care încă mai sper să îl văd realizat, cât trăiesc. Dar, dacă e nevoie, e un ideal pentru care sunt pregătit să mor”.

Să fii liber, nu înseamnă doar să îți sfărâmi propriile lanțuri, ci și să trăiești respectând și încurajând libertatea celorlalți

După 27 de ani de detenție, umilințe și suferințe inimaginabile și nenumărate campanii internaționale care cereau eliberarea lui, Nelson Mandela a fost grațiat de președintele sud african în exercițiu, F. W. de Klerk, în 1990.

Nelson Mandela și Frederik Willem de Klerk la ceremonia înmânării Premiului Nobel pentru Pace [sursa imagine]

Imediat după punerea în libertate, Mandela a inițiat o serie de negocieri între activiștii africani, oficialități și principalele grupări politice din țară. Chiar dacă discuțiile au fost contradictorii și tensionate, rezultatul a fost demn de sacrificiile făcute în numele lui: apartheid-ul a luat sfârșit, iar reprezentarea multinațională și multietnică a cetățenilor din Africa de Sud devenea posibilă. Această victorie a democrație le-a adus, lui Nelson Mandela și președintelui de Klerk, Premiul Nobel pentru Pace, în 1993. În anul următor, peste 22 de milioane de sud-africani se prezentau la urne. O majoritate covârșitoare a ales Congresul Național African, ca formațiune majoritară. Nelson Mandela a fost ales primul președinte de culoare al țării, iar vice-președinte, printr-o interesantă turnură istorică, fostul șef al statului, F.W. de Klerk.

Premiile Nobel, răsplata realizărilor care fac lumea mai bunăPremiile Nobel, care recompensează performanțele și realizările umane la cel mai înalt nivel, s-au născut dintr-o eroare de documentare

Ceremonia de învestire ca președinte a lui Nelson Mandela, a fost un eveniment cu adevărat special. În primul rând, a fost primul președinte ales în mod democratic în Africa de Sud. A fost primul președinte de culoare, dar și cel mai în vârstă șef de stat sud-african, ales în această înaltă funcție. Și, nu în ultimul rând, evenimentul a reunit cel mai mare număr de conducători de state de la înmormântarea lui J.F. Kennedy, din 1963.

În 1994, la depunerea jurământului [sursa imagine: LA Times]

Oamenii curajoși nu se tem să ierte, de dragul păcii

Ca președinte, Mandela a înființat Comisia Adevărului și Reconcilierii, pentru a investiga actele de încălcare a drepturilor omului, comise de ambele tabere, în perioada apartheid-ului. A fost promotorul a numeroase programe sociale și economice destinate îmbunătățirii standardelor de viață ale populației de culoare. În 1996, a supervizat promulgarea unei noi constituții, care prevedea guvernarea bazată pe conducerea majorității și interzicea discriminarea împotriva minorităților, inclusiv împotriva albilor.

The Chunnel oferă o legătură rapidă și sigură între Anglia și EuropaThe Channel Tunnel sau Chunnel este tunelul care face legătura între Anglia și continentul european și reprezintă o bijuterie inginerească remarcabilă

Preocupat în permanență de îmbunătățirea relațiilor interetnice, președintele Mandela a format un guvern multirasial, de unitate națională și a proclamat țara ca fiind ”o națiune - curcubeu, împăcată cu sine însăși și cu lumea.” Într-un gest al reconcilierii, și-a îndemnat conaționalii de toate culorile, să susțină echipa națională de rugby, alcătuită predominant din jucători albi, cu ocazia Cupei Mondiale, găzduite de Africa de Sud, în 1995.

La cea de-a 80-a aniversare, în 1998, Mandela s-a căsătorit cu Graça Machel, cunoscută ca om politic și activist umanitar. Aceasta era văduva fostului președinte al statului Mozambic și, prin căsătoria cu Nelson Mandela, bifa o dublă ipostază de primă doamnă. La un an după căsătorie, președintele s-a retras din viața politică, dar a continuat să susțină cauze sociale și caritabile. A înființat organizații puternice, precum Nelson Mandela Foundation sau The Elders, care au grupat în jurul lor figuri publice importante, dedicate rezolvării unor probleme globale și alinării suferinței umane. Mandela a militat intens pentru creșterea conștientizării cu privire la problemele legate de SIDA, boală care îi răpise, de altfel, unul dintre copii.

În 2009, Organizația Națiunilor Unite au declarat data de 18 iulie, ”Ziua Mandela”, ca o recunoaștere a aportului imens pe care acesta l-a adus la promovarea democrației, libertății, păcii și drepturilor omului în lumea întreagă. Iar lumea întreagă îi este recunoscătoare pentru asta. Există peste 25 de instituții de învățământ, zeci de burse de studiu sau organizații non-guvernamentale, care îi poartă numele. Fizicienii de la Institutul din Leeds au numit o particulă nucleară ”Mandela”. Cele 695 de distincții primite de-a lungul vieții arată că totuși, umanitatea își respectă eroii. Deși trecerea lui prin această lume s-a sfârșit în 2013, Nelson Mandela rămâne un model al puterii de a lupta pentru idealurile cele mai înalte, o neîncetată sursă de inspirație pentru liderii de pretutindeni, prin acțiunile, dar și prin cuvintele sale: ”Un bun conducător, se poate angaja într-o dezbatere, în mod deschis și profund, știind că, în final, el și adversarul său vor fi mai apropiați, mai puternici. Nu poți să faci asta dacă ești arogant, superficial și neinformat.”

Referințe:

nytimes.com cnn.com mentalfloss.com www.history.com

foto creditWTVR.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept