16 octombrie 1978
este ales Papa Ioan Paul al II-lea
Mai catolic decât papa
Papa Ioan Paul al II-lea, pe numele său Karol Józef Wojtyła, a condus Biserica Catolică timp de 27 de ani, din 16 octombrie 1978 până în 2 aprilie 2005. Ales după ce predecesorul său, Papa Ioan Paul I, murise la numai 33 de zile de la numirea în funcție, Ioan Paul al II-lea a devenit cel mai cunoscut și îndrăgit reprezentant al credinței catolice, fiind apreciat pentru deschiderea, toleranța și modul său de gândire. A contribuit la schimbarea regimurilor comuniste din Europa, a deschis larg ușa Bisericii Catolice către celelalte religii și a susținut reformele interne. A fost un personaj complex și fascinant, o minte luminată, un îndrumător spiritual în adevăratul înțeles al cuvîntului, care nu a încetat să surprindă prin latura sa umană.
O memorie de ținut minte
Toată lumea cunoștea pasiunea Sfântului Părinte pentru teatru și literatură. Iubirea pentru arta dramatică s-a manifestat încă din perioada adolescenței. Ajutat de memoria sa fenomenală a reușit să salveze unul din spectacolele în care juca în tinerețe. Unul din actori s-a retras cu numai 2 zile înainte de premieră. Deși situația părea fără ieșire era, de fapt, sub control. Viitorul pontif reținuse toate replicile tuturor personajelor în timpul repetițiilor, așa că, s-a oferit să mai joace încă un rol. The show must go on! Aceeași memorie fenomenală l-a ajutat ca, atunci când a ajuns papă, să știe pe de rost numele tuturor celor 2.000 de episcopi aflați sub oblăduirea lui!
Papa Ioan Paul al II-lea, la prima vizită în RomâniaPapa Ioan Paul al II-lea, un campion al ecumenismului, a redeschis căile de comunicare atât între Biserica Catolică și cea Ortodoxă, dar și cu celelalte religii ale lumii
Lecturi catolice mai mult sau mai puțin ortodoxe
Karol Józef Wojtyla a petrecut multe zile în excursii cu tinerii, ca preot paroh în Polonia natală și mai târziu, când a fost numit cardinal. Aceste ieșiri erau secrete, pentru că autoritățile comuniste le interziceau. Mergeau în drumeții, făceau rafting și uneori serbau maslul pe o barcă răsturnată. Seara la focul de tabără cântau și citeau. Printre lecturi s-a numărat și cartea lui C.S. Lewis, „Sfaturile unui diavol bătrân catre unul mai tânăr”, o parabolă despre tentațiile la care suntem supuși, scrisă cu umor și înțelegere, dar nu întotdeauna recomandată de reprezentanții Bisericii. Cu toate că se implica în activități care nu erau agreate de guvernul comunist, în mod ironic, aceștia l-au acceptat ca Arhiepiscop de Cracovia. Asta se întâmplă când subestimezi oamenii. Viitorul papă a fost un fervent susținător al răsturnării regimurilor comuniste din Europa.
Să ajungi sus, pornind de la munca de jos
Ioan Paul al II-lea nu se dădea în lături de la muncile necalificate și nu considera sub demnitatea sa să îndeplinească cele mai umile însărcinări. La scurt timp după schimbarea regimului politic în Polonia, de la nazism la comunism, Karol și colegii săi de la seminar, au primit permisiunea de a se întoarce în școala lor. Din păcate, însă, între timp, din cauza războiului, clădirea se degradase în ultimul hal. Țevile erau înghețate și toaletele erau cufundate într-o mizerie de nedescris. Pentru a le face funcționale din nou, au fost nevoiți să ia grămezile de excremente înghețate cu lopata și să le care de acolo. Așa că, atunci când aveți de îndeplinit o sarcină murdară, gândiți-vă că și un papă a fost într-o situație asemănătoare.
Gărzile Elvețiene, soldați de elită la VaticanGarda Elvețiană este un corp militar care asigură paza papei la Vatican, compus din soldații cei mai buni ai Elveției și ofițeri de elită
Preotul 007
Regimul comunist i-a oferit Sfântului Părinte prilejul să își pună în valoare abilitățile de James Bond. Pe când era cardinal, poliția secretă îl urmărea cu mare atenție. La momentul alegerii sale ca papă, existau deja 18 volume de raporate despre el în arhivele securității poloneze. Cu toată urmărirea, Karol trebuia să aibă o întrevedere secretă cu arhiepiscopul. Șoferul său a făcut câteva cascadorii în trafic, permițându-i să iasă în secret din mașină și să scape astfel de urmăritori. Își dezvoltase și o tehnică de a păcăli aparatura de ascultare, care era instalată în casele tuturor înalților prelați, astfel că autoritățile comuniste nu au aflat de excursiile sale secrete.
Un papă mobil
Karol și-a păstrat vitalitatea și vioiciunea și după alegerea în fruntea Bisericii Catolice. A schiat până la vârsta de 73 de ani. În perioada pontificatului a parcurs distanțe care echivalează trei călătorii până pe Lună, peste un million de kilometri. Era un om care știa că are de îndeplinit o misiune. Spunea „Nu se presupune că sunt papă pentru întreaga lume?” Considera că rolul său este de a-i întâlni pe cât mai mulți dintre cei pe care îi păstorea. Și a reușit. A devenit cea mai „vizibilă” personalitate a vremii sale.
Francisc I, un papă cu Harley-Davidson la VaticanPapa Francisc, o binecuvântare pentru motoare, dar și un exemplu de toleranță, arătând că, indiferent de pasiuni și credințe, avem cu toții ceva în comun - umanitatea.
Când dai în cărți, iese bine
Dacă am pune cap la cap tot ceea ce a scris, ar echivala lungimea a 20 de Biblii. Doar în timpul pontificatului scria aproximativ 3.000 de pagini pe an. Generozitatea sa era pe măsura erudiției. Banii pe care îi primea pentru drepturile de autor asupra cărților - care trebuie spus că se bucurau de mare succes - îi dona în scopuri caritabile. De exemplu a contribuit cu sume importante la refacerea bisericilor distruse în urma războiului din fosta Yugoslavie. De asemenea, în 2004, când firma Ferrari i-a dăruit o mașină de colecție, după ce a făcut un tur antologic cu ea, a donat-o pentru a fi vândută la licitație, banii obținuți fiind trimiși victimelor din Indonezia, afectate de tsunami.
Ferrari, o mașină de visFerrari e o mașină legendară, considerată de mulți un simbol al vitezei și forței, combinate cu un design autentic italian și un sunet inconfundabil
Un prelat policalificat
Ioan Paul al II-lea era „un vulcan de energie”, după cum îl descria unul din secretarii săi. Lucra 12 - 16 ore pe zi, făcând mai multe activități concomitent. Era în stare să poarte o conversație în timp ce citea și scria, făcându-le bine pe toate. Era un om deschis către toate domeniile culturii și artei, ale vieții contemporane și realităților sociale sau politice. Scria poezii și îl citea pe Marx, explicând că e necesar să îți cunoști adversarii. A fost primul papă care a pășit într-o moschee și a transmis constant mesaje de pace și înțelegere către toate religiile lumii. Își păcălea gărzile pentru a evada la câte o partidă de ski. Avea umor și înțelegea să îl aplice și asupra propriei persoane. Când, într-o conversație despre importanța muzicii în rugăciune, l-a citat pe Sf. Augustin care spunea „cel care cântă, se roagă de două ori” a fost întrebat dacă e un bun cântăreț, Sfântul Părinte a răspuns „Când eu cânt, e mai degrabă ca și cum m-aș ruga o singură dată”.
Noi ne putem ruga, de fiecare dată, să avem parte doar de asemenea reprezentanți ai Bisericii, personaje care să aprindă o lumină pe drumul către o lume mai bună.
Referințe: